8,384 matches
-
se mai găsesc articole memorialistice (N. Carandino, Amintiri despre Mihail Sebastian), comemorative (despre Tudor Arghezi), schițe autobiografice (Ovid Densusianu), anchete în rândul scriitorilor, eseuri istorice, lingvistice, sociologice, etnografice, reportaje, informații din știință și tehnică, numeroase articole politice, cronica științifică, cronica teatrală, cronica limbii, cronica muzicală, cronica filmului, cronica pedagogică, cronica măruntă, o rubrică sportivă, pagini de publicitate ș.a. Alți colaboratori: Miron Cordun, Nicolae Baltag, Dan Cristea, Laurențiu Ulici, Emil Brumaru, Paul Anghel, Gh. Catană, Ion Popa-Argeșanu, Ion Marin Iovescu, Petre Mihai
ARGES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285435_a_286764]
-
un dandy. Înainte de orice cuvânt ori gest, portretul Însuși al poetului (imortalizat mai ales după 1900 În fotografii, tablouri sau desene) este portretul unui dandy. Chiar dacă lui Eminescu Îi va părea o „fizionomie de frizor”, chipul ciudat, sfidător, de „mască teatrală”, cu părul vopsit negru, pomădat și mustața răsucită „În chibrit”, dată cu ceară cosmetică, trădează „o profundă combustie interioară, cu umbra damnării spiritualizată În trăsături pline de noblețe”; figura sa „atemporală și abstractă” e reflexul cel mai expresiv al unui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cutare sau cutare salon și câte altele). El are un fel aparte de a se Împotrivi filistinismului britanic, pe care Îl descrie, ca nimeni altul, Matthew Arnold Într-unul dintre eseurile sale. Sigur că se poate vorbi despre un „Byron teatral”, provocator. Mulți au Învățat de la el „moda de a-și zbârli părul, de a-și Înnoda legătura de la gât sau de a-și lăsa descheiat gulerul cămășii; cât de puțini i-au simțit Însă profunda influență vitală, influența splendidei și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și psihic. Mama, poetă plină de patos (publicând sub pseudonimul Speranza), intrată În vârtejul naționalismului irlandez, e militantă, incită la emancipare. Iată-l deci pe micul Oscar, cu o ereditate grea, prins Între un „Don Juan neobosit” și o „Iunonă teatrală, curajoasă”. „Nu ne trăim propria viață, ci pe cea a morților”, va scrie chiar el În Intențiuni. Una dintre primele fotografii ni-l restituie Îmbrăcat În fetiță. Modă a epocii, reverie maternă, plăcere a deghizamentului? Cu siguranță, câte ceva din toate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Încoronează strălucit această ascendență de histrioni. Șerban Cioculescu consideră că de-abia la Mateiu și la fratele său Luca - poet de oarecare vervă fantezistă, stins prematur - nu se mai vădesc aceste Înclinații actoricești. Afirmația sa este adevărată dacă echivalăm vocația teatrală cu disponibilitatea de a alterna măștile, ceea ce presupune păstrarea libertății și a detașării interioare, necesare dialogului dintre om și mască. Mateiu I. Caragiale reprezintă Însă tipul histrionului absolut, care Împinge vocația teatrală la paroxismul ei tragic. Eul se identifică atât
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
actoricești. Afirmația sa este adevărată dacă echivalăm vocația teatrală cu disponibilitatea de a alterna măștile, ceea ce presupune păstrarea libertății și a detașării interioare, necesare dialogului dintre om și mască. Mateiu I. Caragiale reprezintă Însă tipul histrionului absolut, care Împinge vocația teatrală la paroxismul ei tragic. Eul se identifică atât de mult cu rolul său unic, Încât Își dizolvă personalitatea În cea a personajului Întruchipat. Măștile nu mai pot fi alternate, pentru că omul Însuși s-a preschimbat Într-o mască. Ion Vartictc
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
inedit... ar reieși neap...raț Adev...rul. Mai mult ca niciodat..., arhivele au fost atunci personificate, sacralizate: „arhivele nu mint”, arhivele demonstreaz...”, „arhivele m...rturisesc” s-a putut cîți sau auzi În primii ani postcomuniști. Deschiderea arhivelor a fost anunțat... teatral, ca și cum era vorba de un act politic fundamental. Între fostele ț...ri comuniste a ap...rut imediat un fel de Întrecere În privința condițiilor de acces. Astfel c..., la un moment dat, presa internațional... a declarat Slovacia „campioan... a transparenței”, a
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
2003) a pledat, În mai multe lucrări de referință, pentru generalizarea termenului performanță. În această sens, el Încearcă o sinteză Între anumite idei exprimate de Victor Turner, unele tendințe din sociologie (Erving Goffman și interacționiștii), teorii din literatură și arta teatrală (K. Burke, N. Frye), sugestii din etologie etc. Schechner consideră că „performanța” este o categorie generală, definită ca „o activitate desfășurată de actori, dansatori, muzicieni, precum și de spectatori sau alte publicuri. Teatrul, dansul, muzica sunt cuvinte echivalente care se referă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Între studiile ritualice și studiile liturgice, Între riturile religioase și riturile laice, Între rit și ceremonial ș...ț, Între riturile politice și riturile civice, Între riturile private și riturile colective, Între riturile de rebeliune și riturile de solidaritate, Între performarea teatrală și cea rituală, Între caracterul formal al jocurilor (jocuri obișnuite sau manifestări sportive organizate) și caracterul formal al ritului, Între sărbătoarea rituală și caracterul sărbătoresc al altor activități. Aceste axe de tipologizare și, implicit, definire nu sunt convergente: unele scot
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din cele mai diverse „familii” ceremoniale), versatil (natura unităților componente, ordinea elementelor și mecanismele de combinare sunt mereu În schimbare) și ambivalent (semnificațiile sale sunt Încărcate de contradicții). Carnavalul Înmănunchiază rituri În mișcare (parade, procesiuni și defilări), concursuri și performanțe teatrale, acțiuni de tip magic (mascarea propițiatorie, rituri verbale de denigrare), rituri de inversare, anumite secvențe de tip șamanic (atingerea unor stări de extaz), rituri de trecere și consacrare, rituri sacrificiale de tipul „țapului ispășitor”, elemente ale sărbătorilor (anularea obligațiilor uzuale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comportamentul simbolic haotic. De asemenea, el aduce și alte Încălcări ale regulilor sociale: promiscuitatea sexuală și violența stradală. În sfârșit, carnavalul reprezintă ocazia deghizării și procesiunilor cu măști, deseori punând În scenă inversări de roluri, schimbări de sex și performanțe teatrale bazate pe narațiuni tradiționale. (M. Bristol, 1985, p. 40) Unii cercetători consideră că, pentru a Înțelege această varietate de manifestări și semnificații, ar trebui să acceptăm existența a două tipuri de sisteme rituale, convențional și Înșelător reunite sub egida aceluiași
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
recompenseze sau să ridice În slăvi În mod public o persoană demnă de a fi aclamată sau să comemoreze aniversarea unui eveniment important pentru societate. ș...ț O celebrare include rituri adecvate și obiecte speciale (parade și procesiuni, Întreceri, performanțe teatrale și muzicale, alimente pregătite special, costumație aparte), care dobândesc o anumită semnificație În acea ocazie (A. Falassi, 1994, p. 270). A doua dimensiune este dezvăluită de conceptele de diferență și de bucurie. Primul este relevat de formula sintetică prin care
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
că locul consacrat de pornire a paradei era ocupat de alt rit sărbătoresc, periodic, și nu ocazional. O sărbătoare organizată de același Albert Huet, cu un pretext identic, va Începe cu slujba religioasă și va continua cu parada și luptele teatrale, pentru a se Încheia cu ospățul comunitar (M.P. Willocks, 2007, pp. 26-27): În apropierea mesei cu oaspeții se ridicau flăcări dintr-un rug imens, În jurul căruia o hoardă de țigani se bătea cu bețe și În loc de bile aruncau unii În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
, Dumitru (27.VIII.1942, București), prozator. Este fiul Elenei (n. Butunoiu) și al lui Dumitru Dinulescu, inginer. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității București (1965) și al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, secția regie de film și televiziune, între 1966 și 1977 a lucrat ca redactor și regizor la Televiziunea Română. Debutează în „Amfiteatru”, în 1966. Prima carte, Robert Calul, îi apare în 1968, în colecția „Luceafărul” a Editurii
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
literară” (recunoscută pentru afilierea la „Literatorul”) și „Adevărul ilustrat”. Din lirica sfârșitului de veac, poetul împrumută șabloane și convenții: minore lamentații și arpegii triste, tângă erotizantă ori, „sub clare nopți de Pampelună”, mirajul unor „țări cu cerul violet”, emfază, declamații teatrale în notă epicureană, expansivă, contrariate de frisonul morții, „poze” nostalgice sau, la rigoare, bagatelizând idila, cu un vioi accent, făcând mai tot discursul suspectabil. Sonorități exotice, livrești, afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare, simbolistă, de
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
se intitulează Nastratin și timpul său). La sfatul lui N. Titulescu, D. intră, după un scurt stagiu la periodicele politice „Dreptatea” și „Vlăsia”, în redacția ziarului „Curentul”, în care, cu timpul, va ocupa un loc important. Semnează acum cronici literare, teatrale și muzicale, recenzii, tablete și articole social-politice. Prin apariția romanelor Adorata (1930), Nopți la Ada-Kaleh (1932) și a cărții Târgul de fete (1933), se consacră și ca scriitor. În deceniul al patrulea, mai colaborează sporadic la „Săptămâna CFR”, „Viața literară
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
și dramaturg. Este fiul Paraschivei și al lui Gheorghe Donos, funcționari. A făcut școala primară, Liceul Comercial (șase clase) și Institutul Pedagogic din Bălți, studiind apoi la Academia de Muzică și Artă Dramatică (1945- 1948) și la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A fost actor la Teatrul Mic din București până în 1975. Debutează cu proză poetică în 1940, în revista „Crenguța” din Bălți. Colaborează la „Raza”, „Basarabia literară”, „Tribuna poporului”, „Familia”, „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Săptămâna” ș.a. Poezia
DONOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286831_a_288160]
-
Paiu și Val Condurache, critica dramatică este un segment reprezentativ al publicației. Aproape nu există spectacol din teatrele din Moldova (multe și din restul țării) care să nu fie comentat cu probitate. De asemenea, se evidențiază numeroasele dezbateri pe teme teatrale, de literatură, arte etc. În afară de preocupările culturale, C. acordă atenție științelor, istoriei, politicii. Traducerile sunt, înainte de 1990, sporadice și fără un program anume (Isaak Babel, Ray Bradbury, Jorge Luis Borges, Yasunari Kawabata, George Orwell, Saint-Exupéry ș.a.), pentru ca, în noua serie
CRONICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286532_a_287861]
-
C. Ionescu și Mișu Bejan; din martie 1921 Mișu Bejan rămâne singurul director; pentru doar o lună, martie 1921, director este Ion Pribeagu. Revista, purtând subtitlul „Ilustrată-literară-artistică”, este axată în general pe spectacole de revistă și varietăți, prezintă activitatea agențiilor teatrale și își propune să ia „apărarea tuturor artiștilor [...] care au meritul deșteptării publicului nostru”, iar mai târziu să pună „baza unei organizații care să asigure liniștea bătrâneților artiștilor”. Cu excepția unei poezii inedite a lui Eminescu, Eu pe pieptul tău, extrasă
CULISA ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286570_a_287899]
-
Poe și oferă două „nuvele inedite” (Amalia, Călătorii adormiți). În primul număr din 1943, I. Valjan publică un articol despre E. Lovinescu și cenaclul Sburătorul. Cronică literară este susținută de Victor Kernbach. Publicația acorda o atenție deosebită fenomenului cinematografic și teatral. Alți colaboratori: Dinu Moroianu, Puia Ionescu, Dan Petrașincu, Mihai Anastasiu, Micaela Catargi, N. Jianu. C.Tt.
CURENTUL FAMILIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286585_a_287914]
-
8 aprilie 1923, cu o periodicitate neregulată. Director-proprietar: N. Vămășescu. În articolul Director fără voie se arată că noua publicație continuă „Curierul artelor” (deși apare în paralel cu gazeta condusă de Juarez Movilă) și că își propune să consemneze fenomenul teatral și operetistic național. Mai clar apare formulat acest obiectiv în articolul Către cititori, din al doilea număr: „«Curentul artelor» va fi în primul rând o publicație informativă, căreia nu-i vor lipsi dările de seamă asupra tuturor spectacolelor, concertelor și
CURENTUL ARTELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286584_a_287913]
-
deși nu și-a propus, destule manifestări artistice din străinătate. Așa-zisul critic „competent” este obscurul M. Negru. Există însă unele colaborări de prestigiu: Gala Galaction, Victor Eftimiu (cu piesa În mănăstire), Horia Robeanu ș.a. Periodicul înregistrează cu precădere fenomenul teatral și muzical, acordând spații largi unor interviuri sau comentarii asupra activității unor personalități ca George Georgescu, Aca de Barbu, Traian Grozăvescu, George Enescu, G. Storin, Aristizza Romanescu, Cella Delavrancea, Jean Athanasiu, N. Leonard, Dimitrie Onofrei. Sunt consemnate expoziții de Iosif
CURENTUL ARTELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286584_a_287913]
-
în maghiară de Bard Oszkar), „Cărți noi” (Trei poeți: I. Minulescu, N. Davidescu, Camil Petrescu, recenzii la Adrian Maniu, Meșterul, Lucian Blaga, Tulburarea apelor, Cezar Petrescu, Scrisorile unui răzeș, Al. Busuioceanu, Figuri și cărți). În cadrul rubricii „Premiere” se distinge cronica teatrală la Tudor Vladimirescu de N. Iorga, piesă reprezentată în prezența reginei Maria la Teatrul Național din București. Un articol este intitulat „Tragedia omului” este oprită, în altul, Politică și cultură (1923), se susține necesitatea lărgirii preocupărilor revistei („În interes social
CULISELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286571_a_287900]
-
săptămânal: teatru, muzică, pictură, sculptură, arhitectură, cinematografie, gimnastică, arte decorative etc.”, iar de la numărul 1-2/1922, are subtitlul „Artistic, literar, ilustrat săptămânal”. Este o revistă de informație din domeniul artelor și al teatrului în general, al operei în special. Textul teatral și, de asemenea, libretul de operă sunt tratate din punctul de vedere al reprezentației scenice, nu din punctul de vedere al literarității lor. Conținutul publicației este eclectic, tonul adesea ofensiv, prin articole precum Cultură și prostie al lui Eduard Sbiera
CURIERUL ARTELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286592_a_287921]
-
cu proză, Nestor Urechia, Ion Dragoslav, Gh. Brăescu; cu eseuri, Al. Bilciurescu. Începând cu numărul al treilea din 1922, N. Iorga publică studiul Artă românească, ce conferă o oarecare notă teoretică (de altfel singura) acestei publicații de informație culturală. Cronica teatrală este susținută de H. Blazian, cronica plastică de G.V. Răcoasa. Numărul din mai-iulie 1921 este închinat centenarului nașterii lui V. Alecsandri. În același număr figurează un interviu cu George Enescu. Andrei Braniște e prezent cu articolul Zece ani de la moartea
CURIERUL ARTELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286592_a_287921]