KorAP: Find »[drukola/base=terapeut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...113 >

2,808 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

terapiei unui număr însemnat de persoane care suferă de bulimie și reflectă corect realitatea din teren. Terapeutul este susținut, în desfășurarea acestei terapii, de experiența sa personală și de evaluarea regulată a efectului intervențiilor sale. Insă nu este cazul ca terapeutul clinician debutant să se descurajeze: nenumărate situații simple reacționează rapid la principiile de bază ale terapiei cognitiv-comportamentale propuse de Fairburn, cu condiția ca acesta să rămână riguros în conceptualizarea cazului și să se sprijine pe cunoștințele științifice ale psihoterapiei, ale

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
holistică. Așa după cum subliniază Rachman, îngrijim persoane, nu diagnostice. Este vorba, în cadrul acestei terapii, despre determinarea funcțiilor comportamentelor alimentare perturbate, ținând cont de mediul în care trăiește, de istoria pacientului (istoria formării deprinderilor) și de resursele sale adaptative mai generale. Terapeutul a utilizat, deci, cu economie, instrumentele de măsură standardizate, preferând în locul lor convorbirea semi-structurată cât și auto - și hetero-observațiile, atât în cadrul terapiei cât și în afara ei. O abordare transdiagnostică Terapia lui Gwen se inspiră mult din abordarea transdiagnostică a terapiilor

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
viața sa socială, afectivă și spirituală...) și abordează întreaga complexitate a comportamentelor sale - adaptate și neadaptate. Ea este deschisă curentelor terapeutice variate (abordare interpersonală, experiențială, feministă...). O terapie centrată pe persoană Terapia prezentată este puternic individualizată și centrată pe persoană. Terapeutul își adaptează tratamentul ținând cont de formularea cazului și de particularitățile și preferințele persoanei. Această terapie valorizează experiențele emoționale și interpersonale atât în cadrul terapiei cât și în afara ei. Ea combină intervenții directive și intervenții non directive, motivaționale și non motivaționale

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ei. Ea combină intervenții directive și intervenții non directive, motivaționale și non motivaționale. Ea lucrează ambivalența persoanei. Această terapie impune angajarea personală a terapeutului, deoarece travaliul terapeutic cu persoanele suferind de bulimie poate fi anevoios, insecurizant și cu satisfacții reduse. Terapeutul trebuie să fie conștient de reacțiile sale contra-transferențiale negative. Terapia a încercat să-i redea lui Gwen controlul asupra comportamentului său alimentar, asupra propriei sale persoane și a vieții sale, respectându-i valorile, dorințele și ritmului său de a se

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
tehnicile în detrimentul relației terapeutice și a contextului în care trăiește pacientul. Astfel, aceștia își refuză instrumente terapeutice prețioase cum ar fi alianța terapeutică, persoanele apropiate și oportunitățile de viață. In plus față de intervențiile tehnice, strategiile stilistice permit echilibrarea comunicării dintre terapeut și pacient, sau descumpănirea ușoară a acestuia din urmă, și îi provoacă conștientizări benefice. Umorul - bine dozat - și descoperirea de sine - de bună credință - facilitează, de asemenea, travaliul terapeutic. La fel, expunerea la situații și exercițiile împrumutate de la gestalt-terapie conferă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de sine - de bună credință - facilitează, de asemenea, travaliul terapeutic. La fel, expunerea la situații și exercițiile împrumutate de la gestalt-terapie conferă o dimensiune experiențială binevenită în terapiile cognitive și comportamentale. Implicarea persoanelor apropiate în terapie In cadrul terapiei lui Gwen, terapeutul i-a întâlnit, de mai multe ori, pe părinții ei. Aceste convorbiri de familie se bazează pe câteva principii directoare: - schimbul de informații cu părinții (psiho-educație); - promovarea unui stil de comunicare sincer, empatic și colocvial dintre Gwen și părinții săi

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
convorbiri de familie se bazează pe câteva principii directoare: - schimbul de informații cu părinții (psiho-educație); - promovarea unui stil de comunicare sincer, empatic și colocvial dintre Gwen și părinții săi; - acțiunea comună în care s-au implicat Gwen, părinții săi și terapeutul (rezolvarea problemei...); - evaluarea continuă a problemelor și progresul lui Gwen. Programul și durata terapiei Tratamentul se realizează după un anumit program, cu ședințe, în prima parte, mai dese, apoi mai rare, și încă și mai rare după întreruperea acestuia. Terapia

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
facă față diferitelor situații de risc. Stadiul recăderii readuce subiectul în stadiul anterior: subiectul consumă din nou alcool. Metodele terapeutice adaptate fiecărui stadiu Această teorie a stadiilor are o consecință terapeutică importantă pentru tratamentul subiecților alcoolo-dependenți. In stadiul de precontemplare, terapeutul își propune să-l ajute pe subiect să perceapă riscurile și problemele legate de conduita adictivă, deci să determine apariția unei îndoieli. In stadiul de contemplare, travaliul terapeutic constă, în mod esențial, în explorarea ambivalenței, ajutând pacientul să exprime multitudinea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
nu se schimbă. Acest stadiu permite amplificarea încrederii subiectului în capacitatea sa de a-și schimba comportamentul. In stadiul de determinare, i se propune subiectului să-și aleagă strategiile de schimbare și să înlăture ultimele obstacole. In stadiul de acțiune, terapeutul îl însoțește pe pacient în procesul de schimbare a comportamentului, de exemplu, sevrajul. Intărirea este, în acest stadiu, esențială. In stadiul de menținere, terapeutul propune strategii de prevenire a recăderii și explorează, în mod regulat, ambivalența, pentru a îndepărta eventualele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
subiectului să-și aleagă strategiile de schimbare și să înlăture ultimele obstacole. In stadiul de acțiune, terapeutul îl însoțește pe pacient în procesul de schimbare a comportamentului, de exemplu, sevrajul. Intărirea este, în acest stadiu, esențială. In stadiul de menținere, terapeutul propune strategii de prevenire a recăderii și explorează, în mod regulat, ambivalența, pentru a îndepărta eventualele îndoieli privind importanța schimbării efectuate. In stadiul de recădere, terapeutul lucrează în vederea dedramatizării situației și determină pacientul să se angajeze din nou în acțiune

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
comportamentului, de exemplu, sevrajul. Intărirea este, în acest stadiu, esențială. In stadiul de menținere, terapeutul propune strategii de prevenire a recăderii și explorează, în mod regulat, ambivalența, pentru a îndepărta eventualele îndoieli privind importanța schimbării efectuate. In stadiul de recădere, terapeutul lucrează în vederea dedramatizării situației și determină pacientul să se angajeze din nou în acțiune. In cadrul acestui stadiu, metodele sunt utilizate pentru a diminua riscul evoluției spre o reluare completă a consumului de substanță. Principiile convorbirilor motivaționale Conform modelului dezvoltat

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și determină pacientul să se angajeze din nou în acțiune. In cadrul acestui stadiu, metodele sunt utilizate pentru a diminua riscul evoluției spre o reluare completă a consumului de substanță. Principiile convorbirilor motivaționale Conform modelului dezvoltat de către Miller și Rollnick, terapeutul își adaptează strategia terapeutică conform stadiului de schimbare în care se află pacientul. Convorbirile motivaționale urmăresc două obiective: - să ajute subiecții să se motiveze singuri și să rămână motivați pentru a-și schimba comportamentul, - să insiste asupra rezistenței subiectului pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
se află pacientul. Convorbirile motivaționale urmăresc două obiective: - să ajute subiecții să se motiveze singuri și să rămână motivați pentru a-și schimba comportamentul, - să insiste asupra rezistenței subiectului pentru a dezvolta colaborarea activă a acestuia. In cadrul convorbirilor motivaționale, terapeutul își exprimă empatia: el trebuie să fie capabil să se pună în locul pacientului, păstrându-și în același timp poziția. Ascultarea trebuie să fie activă. Terapeutul încearcă să dezvolte contradicțiile care există între comportamentul actual și scopurile pe termen lung, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
insiste asupra rezistenței subiectului pentru a dezvolta colaborarea activă a acestuia. In cadrul convorbirilor motivaționale, terapeutul își exprimă empatia: el trebuie să fie capabil să se pună în locul pacientului, păstrându-și în același timp poziția. Ascultarea trebuie să fie activă. Terapeutul încearcă să dezvolte contradicțiile care există între comportamentul actual și scopurile pe termen lung, ceea ce constituie un puternic motor de schimbare, permițând subiectului o bună conștientizare a consecințelor, deci a realității. Este necesar ca subiectul să prezinte el însuși argumentele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ceea ce constituie un puternic motor de schimbare, permițând subiectului o bună conștientizare a consecințelor, deci a realității. Este necesar ca subiectul să prezinte el însuși argumentele în favoarea schimbării sale, ceea ce permite terapeutului să verifice dacă acesta este ancorat în realitate. Terapeutul încurajează stima de sine, astfel încât subiectul să creadă în posibilitatea schimbării, deci să-și dezvolte motivația. Pacientul trebuie să fie responsabil de alegerile sale și de punerea în practică a schimbării sale. Motivația nu este o certitudine constantă: ea oscilează

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
dorința de a întrerupe consumul. Travaliul terapeutic se desfășoară în ritmul pacientului, suficient de lent pentru a fi cât mai complet posibil. Un pacient care este un prea „bun elev” evocă un raport colaborativ prost întocmit (absența autenticității). Istoria bolii: terapeutul trasează împreună cu subiectul drumul său în cadrul dependenței, astfel încât să identifice fazele evoluției sale (precontemplare, contemplare...). Este necesar să se determine perioadele de abstinență care vor servi drept suport pentru întărire. Recăderea nu trebuie stigmatizată, definită ca o simplă pierdere de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
servi drept suport pentru întărire. Recăderea nu trebuie stigmatizată, definită ca o simplă pierdere de vreme, căreia i se asociază o puternică componentă de culpabilitate. Tehnica istoriei bolii permite identificare cercurilor vicioase comportamentale în care se blochează subiectul. Avocatul diavolului: terapeutul prezintă inconvenientele (de a nu bea, de exemplu) pentru a-l incita pe pacient să arate care sunt avantajele... (sau invers). Subiectul își afirmă poziția și percepe inconvenientele sau avantajele poziției alternative. Această metodă insistă asupra efectelor pozitive ale dependenței

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
un diagnostic, o etichetă pacientului, riscul de a merge prea repede oferind soluții subiectului și, în sfârșit, pericolul care ar consta în blamarea pacientului ca urmare a apariției unei dificultăți. Alianța terapeutică: alianța terapeutică situează la același nivel al realității terapeutul și pacientul său. Ea se realizează într-o ambianță cordială de empatie și de autenticitate Un exemplu de aplicare a metodelor: modelul lui Monti Terapiile de prevenire a recăderii sunt bazate pe învățarea socială și pe principiile condiționării operante. Modalitățile

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
la efectuarea tratamentului au același discurs: coeziunea acestui discurs o stabilește pe aceea a realității redată pacientului, deci pe aceea a tratamentului. Duo-ul terapeut-pacient lucrează cot la cot asupra problemei pe care pacientul dorește să o trateze cu prioritate. Terapeutul rămâne neutru: el acceptă ca obiectivul principal al tratamentului să nu fie acela la care se gândește el însuși. Prioritatea este realitatea pacientului la timpul prezent. Sonia dorește să-și trateze problema de alcoolo-dependență, ca urmare a agresiunii sexuale căreia

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de beție. Obiectivul său, verbalizat în mod spontan, este: „Abstinență totală față de alcool”. Ea afirmă clar că nu dorește să lucreze asupra agresiunii sale sexuale. Stabilirea contractului terapeutic Un contract terapeutic fixat împreună cu pacienta precizează modalitățile de desfășurare ale tratamentului. Terapeutul îi cere, în special, pacientului să respecte orele de întâlnire, să nu fie sub influența alcoolului în timpul convorbirilor, să efectueze sarcinile primite. Dacă este internat, terapeutul îi cere pacientului să respecte aceleași reguli cât și regulamentul interior al instituției. Contractul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
contractului terapeutic Un contract terapeutic fixat împreună cu pacienta precizează modalitățile de desfășurare ale tratamentului. Terapeutul îi cere, în special, pacientului să respecte orele de întâlnire, să nu fie sub influența alcoolului în timpul convorbirilor, să efectueze sarcinile primite. Dacă este internat, terapeutul îi cere pacientului să respecte aceleași reguli cât și regulamentul interior al instituției. Contractul terapeutic, îi explică terapeutul pacientului, este un angajament reciproc, al pacientului și al terapeutului. Nerespectarea uneia dintre condițiile stabilite poate duce la întreruperea terapiei. Sevrajul Odată

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
special, pacientului să respecte orele de întâlnire, să nu fie sub influența alcoolului în timpul convorbirilor, să efectueze sarcinile primite. Dacă este internat, terapeutul îi cere pacientului să respecte aceleași reguli cât și regulamentul interior al instituției. Contractul terapeutic, îi explică terapeutul pacientului, este un angajament reciproc, al pacientului și al terapeutului. Nerespectarea uneia dintre condițiile stabilite poate duce la întreruperea terapiei. Sevrajul Odată contractul stabilit și obiectivul determinat, se organizează intervalul de timp necesar sevrajului fizic. Acesta poate avea loc ambulatoriu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
se stabilește un nou contract cu, eventual, noi modalități de tratament. Dacă se constată, pentru a doua oară, că pacientul consumă alcool, contractul terapeutic este întrerupt: subiectul părăsește spitalul însoțit de o persoană de încredere. Analiza funcțională a problemei țintă Terapeutul utilizează grila SECCA. Utilizarea acesteia are drept obiectiv analiza situației tipice de reluare a consumului de alcool. Figura 2. Anticipare „Voi ceda din nou”. „Nu mi se va întâmpla acest lucru”. „Voi bea un pahar, asta mă va calma”. Situație

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
între ședințe, - feedback-ul ședinței. Temele ședințelor Temele ședințelor individuale sunt următoarele: Istoria bolii Pornind de la istoria personală legată de alcool, de primul pahar băut în acea zi, pacienta descrie traseul parcurs. Fiecare perioadă de alcoolism este izolată și analizată. Terapeutul insistă pentru ca pacienta să devină conștientă de cercul vicios în care se plasează de fiecare dată. Figura 3. Cercul vicios al Soniei Primul pahar Abstinență Diferite perioade de Terapii Reluarea alcoolismului alcoolism Situație insuportabilă Recădere Fiecare perioadă de abstinență constituie

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
își stabilește poziția actuală (începutul terapiei). Ea își spune că ar fi putut să acționeze mai devreme, dar că nu era conștientă de tot ceea ce se întâmplase. Convorbire motivațională - Balanță decizională Convorbirile motivaționale permit explorarea și consolidarea motivației pentru schimbare. Terapeutul respectă cronologia următoare: - avantaje și dezavantaje pentru a continua să consume alcool pe termen scurt, - avantaje și dezavantaje pentru a continua să consume alcool pe termen lung, - avantaje și dezavantaje pentru a înceta să consume alcool pe termen scurt, - avantaje

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]