2,656 matches
-
îi este preferată potențialitatea actului, iluzia epifaniei erotice: "dormi/ goală ca o fericire despletită/ înăuntrul meu/ tulburând primul țipăt al pământului/ mi l-a dăruit Dumnezeu/ când am fost năzuit/ din fărdedurerea întunericului dinainte//... mă mor/ lungit/ între visele cu tine/ înșirate în toate cele șapte zile/ în palma vecinic pogorâtă a astei clipe/ rugându-mă/ ca răsuflarea ta/ să-mi spulbere iar carnea de pe suflet/ vegheat de tatăl meu noaptea/ mama mea ziua" (dragoste). O altă temă frecventă în cărțile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mască, Interior cu mască și clovn, Sfaturi de amăgit întunericul, Elegie. Mut și orb ca Dumnezeul acestui veac, Via carissima ș.a.), toate invocate dacă nu să articuleze o eboșă de poetică a revoltei auctoriale ("Vino și spune un adevăr despre tine/ autor iconoclast incomod/ ai umplut lumea cu versuri amare/ scrib îndrăcit mică instalație de visat!" Mică instalație de visat), măcar să legifereze multiplicitatea internă ("Dar eu retras într-o broască țestoasă/ cu bătrânul rege petrec/ ne îmbătăm/ ne batem prietenește pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întinderea oceanului/ sau colorați direct în iarbă/ avem nevoie de curcubeu/ și de pasăre măiastră/ sau de pasăre pur și simplu/ din aripile căreia să ne facem/ vise și înălțare peste cer/ avem nevoie de tăcere/ de mine și de tine/ dar mai ales/ aveți nevoie de mine/ chiar și numai pentru că/ eu vin/ de unde vin oamenii/ plecați la război". Cum sancționarea prin scris a viciilor exteriorității nu pare să aibă efecte imediate, poetul alege, de la un punct încolo, să reinterpreteze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
partid și de stat// și deasupra la suceava/ mică-i masa mare-i gloaba/ și richita micșunele" (horă administrativ-teritorială). Și altele, autoevaluatoare sau pur și simplu investigatoare: "într-o societate democratică/ mi-e atâta silă de copaci de discursuri de tine/ și de mine bubulina" (fiul); "să scriu repede cât mai sunt tânăr/ cât îmi mai pot permite să fiu furios și radical/ cât încă disprețuiesc unghiul de nouăzeci de grade/ cât încă miros ca o sfidare les fleurs du mal
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cazemate blindate/ ca pentru un măcel atomic/ am adunat clipe zile luni săptămâni/ de viață continuă/ cu inima pe sfoara suferinței/ suspendată într-un balans nestăpânit//...// rup/ cu lopata inimii/ din zidul cazematei/ sap în tranșeele clepsidrei// un drum către tine/ Beatrice/ îndrumătoarea prin labirint". Clipa transformată în mistică, religiozitatea clipei smulse alunecării spre moarte, accidentalul transformat în transcendental, iată, până la urmă, însuși sensul vieții în care crede, obstinat, poetul, și cu care își învestește, lucid, și discursul liric, infuzat constant
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atelier" în ruine, dar deloc indistinct, pe cititorul de poezie îl interesează mai mult fragmentele propriu-zis poetice. De reținut, dintre acestea, seria bine articulată de poeme erotice, majoritatea adresate "ție,/ la sfârșitul/ tuturor cuvintelor/ care ar putea să vorbească/ despre tine/ ca împărăteasă/ și curtezană totodată" (Poem de dragoste) sau poemele într-un singur vers -construcții aproape silogistice ori apoftegmatice care aproximează marile realități ale ființei, în special dragostea ("Sânul ei ca o corabie a barbarilor" Vis fenician), solitudinea ("Sunt singur
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
epitet, o comparație, metaforă, metonimie etc.: Doamna mărilor șia nopții varsă liniște și somn. (M. Eminescu); O vorbăși trec spicele - feten văpaie (L. Blaga); [...] aud materia plângând (G. Bacovia); După aceea au început să cânte / și melodia a întins spre tine / brațele ei reci. (N. Stănescu); Haina de zăpadă se zdrențuia dezvelind trupul negru al câmpurilor. (L. Rebreanu) Alegoria desemnează un procedeu stilistic complex care apelează la o suită de imagini artistice, la un ansamblu de metafore succesive, spre a prezenta
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mozaice privind identitatea țării Magog pe care Ioan ne-o prezintă drept marele mister revelat numai lui în ceruri! În Apocriful genezei, coloana XVll, 16 găsim următoarele: ,,Și lui Gomer i-a dat primele ținuturi spre miază-noapte pînă la fluviul Tina și dincolo de el lui Magog.’’ Fluviul Tina este vechiul Tanais sau Donul de astăzi, iar textul ne arată fără putință de tăgadă că țara Magog era Geția. Din cele mai vechi izvoare istorice, locurile respective erau locuite de sciții regali
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Ioan ne-o prezintă drept marele mister revelat numai lui în ceruri! În Apocriful genezei, coloana XVll, 16 găsim următoarele: ,,Și lui Gomer i-a dat primele ținuturi spre miază-noapte pînă la fluviul Tina și dincolo de el lui Magog.’’ Fluviul Tina este vechiul Tanais sau Donul de astăzi, iar textul ne arată fără putință de tăgadă că țara Magog era Geția. Din cele mai vechi izvoare istorice, locurile respective erau locuite de sciții regali iar mai către est erau sciții nomazi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
chenzina, trupetele- șofer, un bou buimac... Nu vedem activiști cinici și cruzi, securiști torționari, judecători cu sentința la plic. Ce se conturează însă sumbru în spatele personajelor grotescomic agresive rezultă din insistența cu care ele cer un singur lucru celor doi tinei : Jucați jocul ! Prefaceți-vă ! Intrați în realitatea asta paralelă pe care v-o aducem noi ! Nu vrem să vă convingem de superioritatea orânduirii socialiste, nu ne interesează ce gândiți, nu ne interesează în general persoanele voastre, vrem doar atât : jucați
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a soțului, pe care nu vrea să-l înjosească cu nimic prin purtarea ei și al cărui nume consideră că nu trebuie întinat cu nimic („Le-a spus că soțul pentru a ei vină/ Nu-și poarte numele târât prin tină,/ Aceasta nu răbda-va ea.” 696). „Lucreția lui Chaucer este un fel de umanist, conștientă de puterea ideologiei 693 Ibidem, p. 241. 694 Andrew Galloway, Chaucer's Legend of Lucrece and the critique of ideology in fourteenth-century England, în „ELH
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să facă stâncile nevăzute. Femeia, pusă în fața situației împlinite, își manifestă disperarea, se căiește de făgăduința făcută și preferă mai bine moartea, decât necinstea: „Dar nu e dintr-ales: mai bine moarte/ Decât să cad cu trupu-ntru păcat,/ Sămproșc cu tină numele mi curat;/ Prin moarte-ncalte-aș fi răscumpărată.” 825 Însă decizia sinuciderii nu o poate lua în absența soțului. Pentru ca lamentația ei să devină și mai patetică sau pentru a-și oferi imboldul necesar sacrificiului propriu, personajul feminin aduce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu reușește uneori să își rețină aprecierile negative: „Uf, uf, sultană, tu izvor de fiere,/ Tu măgăoaie și Semiramidă,/ Balaure cu față de muiere,/ Din iad îți sorbi a răului putere;/ Tot ce cășună moarte și obidă/ Virtuții nepătate zace-n tine/ Ca-ntr-un cuibar de vipere haine!” 1013 Apelativele folosite pentru desemnarea acestor malefice soacre sunt sugestive: „Dar scorpia, strigoiu-afurisit,/ Sultana țese ițe ucigașe/ Sub vorbe și purtare drăgălașe.” 1014, „Căci sultănească, hoașcă blestemată,/ S-a pus cu-ai săi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a făcut curat cum l-a pus mă-sa în fașă, când l-a pornit la botez, îndată îi taie unghiile, anume ca și sub unghii să-l poată astfel spăla, ca să nu rămâie și sub acestea nici un pic de tină, pentru că dacă nu face acestea, pe cealaltă lume va avea grea răspundere, apoi și pentru aceea ca nu cumva, ducând pământul cu dânsul, din această lume în cealaltă, să fie cunoscut de diavol." 227 Apa, în care s-a spălat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
De strigare, / De căscare, / De faptul cel mare, / De făpturile cele rele / Și de boalele cele grele. Și m-aș ruga dumitali, / Sfântă apă curată, / Să mă speli, să mă curățești / Și să mă limpezești, / Cum ai spălat malurile de tină / Și bolohanii de rugină, / Așa să mă speli și pe mine / De fapt, de dat..."62 Pentru "întoarcerea ursitei", de folos este "apa descântată" de puterea cuvântului: "N. nu te cânta, / Nu te căina, / Nu te văira! / Că eu de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dialogismul interior al discursului poetic construiește relația dintre om și natură, pe baza amplificărilor descriptive și a planurilor analogice. Tonul explicativ, pe fondul singularizării, pune în valoare imaginea binară contrastantă a destinului: " Foaie verde trei măsline, / Mă mir, codrule, de tine / Cum de-ți merge-așa de bine / Și nu-mbătrânești ca mine! / Că tu vara înverzești. / Vine toamna-ngălbenești, / Toată iarna odihnești, / Primăvara-ntinerești. Da eu, de-oi îmbătrâni, / Nu mai am a-ntineri. / Și de-aceea beau și cânt
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
perspectiva metaforei binare lume albă / lume neagră. Succesiunea enunțurilor constatative, evocatoare, sugerează cadrajul narativ al exteriorizării lăuntricului: "Lume, lume, lume albă, / Ce te treci așa degrabă, / De ce n-ai îngăduit / Să mă satur de trăit? C-am trecut, lume, prin tine / De nu mai țin minte bine. Am îmblat din vale-n deal / Ș-am trăit viața cu-amar, / Am îmblat din deal în vale / Ș-am trăit cu supărare, / Am îmblat văile-n ling, / N-am noroc să trăiesc mult
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
făcături", înfrumusețând, în același timp, ființa umană: " Apă lină curgătoare, / Care mergi sub Sfântul Soare, / Am venit și te-am cinstit, / Cu nouă sfinte mătănii, / Cinstește-ne și tu pe noi / Cu dragoste și cu sănătate, / Cum speli malurile de tină / Și pietrele de rugină, / Așa să ne speli și pe noi / De hulă și de făcătură / Și pe valu-ți plin de flori, / Să ne-aduci mândri feciori; Apă, apă, eu te bat, / Eu te desbat. Ca să-mi faci trupul mlădiță
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
TURTURICA: Ba, cucule, ba, / Nu te-oi asculta, / Porumbacule, / Frumușelule, / Pestrișorule, / Drăgușorule, / Știu că mi-ar fi bine / Să fiu tot cu tine, / Dar maică-ta-i rea, / Și decât cu ea, / M-oi face mai bine / Cu gândul la tine / Iconiță mică / Într-o biserică. CUCUL: Oricum te-i preface, / Tot nu ți-oi da pace. Că și eu m-oi face / Un mic dăscălaș / La cel sfânt locaș. / Și pe la icoane / Oi duce plocoane, / Și m-oi închina / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
situația inversă este specifică demnității: „Elogiul celor absenți se face fără lingușire” (Jean Baptiste-Louis Gresset). Nu trebuie uitat că cei care batjocoresc o fac pe măsura caracterului lor: „Ce-ți pasă că În fond cutare-ți frămîntă o caricatură din tina În care el e plămădit?” (N. Iorga). * „SÎnt trei morale: morala vieții, o, cît de grea! Morala predicii, o, cît de ușoară! și morala științei, care cercetează pe cea dintîi, ignorează pe cea de-a doua și duce la indiferența
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mele. Nu mă lepăda de la fața Ta, și duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii tale, și cu duh stăpânitor mă întărește. învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsare de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele voi deschide, și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă ți-
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
darul veșniciei și năzuința spre veșnicie, a cărei împlinire o așteptăm fiecare dintre noi. Este mântuirea despre care Fericitul Augustin, după ce a umblat prin valurile plăcerilor vieții, auzind chemarea lui Iisus la mântuire, a spus un mare adevăr: „Doamne, pentru Tine ne-ai făcut”. „Sufletul meu nu va fi liniștit până nu se va regăsi în Tine, Doamne”. Și așa este. Sufletul nostru nu poate fi liniștit până nu va răspunde la chemarea lui Iisus și nu va străbate împreună cu El
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Cel ce este în toate lucrurile și în tăria Sa neajuns și nepătruns, Cel ce mai înainte ți-a rânduit ție, diavole, pedeapsa muncii de veci, prin noi nevrednicii robii Lui îți poruncește ție și la toată puterea cea împreună cu tine lucrătoare, să te depărtezi de la noul însemnat cu numele Domnului nostru Iisus Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu. Juru-te dar, întru tot viclene și necurate și spurcate și urâte și duhule străine, cu puterea lui Iisus Hristos, Care are toată puterea în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mai faci? Bine. La revedere. Mă bucur că te-am revăzut. Locutorul se înscrie într-un anumit "ritual" al comunicării. Soțul meu vs. soțul; copiii mei vs. elevii Locutorul se implică afectiv în actul comunicativ. Sincer/ca să fiu sincer cu tine/pe cinstea mea/pe cuvântul meu/fără nici o îndoială, .../vă rog să mă credeți că... Locutorul încearcă să inducă în eroare interlocutorul sau simte că acesta nu are încredere în ce i se spune. Vorbesc serios./ Pe bune... Locutorul vrea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pe cei dinainte... Și să se îmbogățeasc ă. Săpând temelia a ceea ce era... zidărie. Din sarcasm, umor sau lehamite, ori toate la un loc, se cântă: „Ceaușescu n‐ a murit / Istoria ne‐a păcălit / Ceaușescu e în mine, e în tine / Ca o boală ce revine.” Dintr‐o asemenea pornire unii cer astăzi, la 14 ani de la crimă, rejudecarea procesului Ceaușescu pentru că acuzarea a fost nefundamentată... Un profesor, realizatorul Pell - Amarului, are curajul să spună lucruri pe care toată lumea le știe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]