2,832 matches
-
ai vrut să spui mai exact? — Păi... Hilary râse vinovat. Știm cu toții că loialitatea personală n-a fost cea mai evidentă calitate care să-l distingă pe Henry în cariera politică. Și cu siguranță nu spre sfârșit. — Exact. Era un trădător și un tip care dădea lovituri pe la spate. Suntem toți de acord? Din tăcerea care a urmat se părea că erau. — Cât despre Mark, nu cred că trebuie să ne facem iluzii despre ce învârte el în Orientul Mijlociu. De aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai atroce despre el decît că el expune aici reguli pentru aceia ale căror crime îi ridică la mărirea supremă? Este chiar titlul acestui capitol. Dacă Machiavelli ar preda lecții despre crimă, dacă ar dogmatiza perfidia într-o universitate de trădători, atunci n-ar fi un lucru de mirare ca el să trateze materii de această natură, dar el vorbește pentru toată lumea; căci un autor care-și dă opera la tipar se comunică lumii întregi: el se adresează în principal acelor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și bunătatea? Nu cred că mai este nevoie de argumente ca să dovedesc acest lucru. Politicianul care va susține contrariul va pierde, fără doar și poate. Căci, dacă susține că un principe foarte sigur pe tron trebuie să fie crud, ipocrit, trădător etc., îl va face rău degeaba; dacă vrea să "hărăzească" cu toate aceste vicii un principe care se ridică pe tron, pentru a-și consolida uzurparea, autorul îi dă niște sfaturi care va ridica împotriva lui pe toți suveranii și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care l-au ajutat să se urce pe tron, sau în cele care au fost fidele suveranului lor legitim. Cînd un oraș este cucerit prin inteligență și prin trădarea unor cetățeni, ar fi o mare imprudență să te încrezi în trădători, care, probabil, te vor trăda și pe tine; și trebuie să presupunem că cei care au fost fideli foștilor stăpîni, vor fi astfel și față de noii lor suverani; aceștia sînt, de obicei, oameni înțelepți, așezați, cărora le este bine în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o mulțime de bărbați și femei, Valerius urmărea discuțiile care se încrucișau și se amestecau, pentru că toți vorbeau tare, acoperindu-se unul pe altul. Preamăreau curajul și neînfricarea lui Julius Civilis, batavul pe care toți germanii și toți celții, cu excepția trădătorilor, îl iubeau pentru că se opusese romanilor. Vorbeau despre prizonieratul lui Julius la Roma, unde fusese dus la porunca lui Nero, care-i ucisese fratele. Nu se spuse nimic despre acuzația de omor care pusese din nou în pericol libertatea regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-mi fure caligae pe sub masă. Știm cu toții că hoțul ăla și-a însușit banii publici - nu degeaba a pus Galba să fie judecat pentru delapidare. E atât de avid de bani, încât se lasă cumpărat de oricine. Are suflet de trădător. — Dar să nu uităm - spuse cocoșatul presărând coriandru și piper pe sturzi -, să nu uităm că în toamnă, când Galba a intrat în Roma ca împărat... Știți câte prevestiri funeste au fost? Augurii au vrut să suspende sărbătorile, pentru că ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se opri lângă eșafod și-i făcu semn unuia dintre cavaleri. Cineva aduse un cal. — E calul tău, Valerius - Julius Civilis întinse mâna spre medic. Coboară de acolo. Vei veni cu noi. Vitellius te lasă în mâinile noastre. 18 Pe trădători îi spânzurau de copaci. Îi spânzurau și pe cei care fuseseră lași în luptă. La fel și pe spioni, al căror număr creștea de când Vitellius fusese ales imperator. Cel care își pierdea scutul în luptă se spânzura, pedepsindu-se singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Galba, împreună cu războinicii mei. Valerius scotoci în traistă și îi înmână lui Julius două scrisori. — Ți le-am adus din castrul Legiunii Galbiana. Galba a fost ucis. — Bătrân prost! izbucni Julius. N-a fost în stare să se ferească de trădători! Cum ai aflat? — Înainte să plec din castrul lui Antonius din Pannonia, a venit un mesager de la Roma care a adus vestea morții lui Galba - arătă spre cele două scrisori pe care Julius le deschidea. După cum ai să vezi, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l îndepărtă imediat. — Ți-am cerut vreodată bani? Nu de asta am venit să te previn că Hector te trăda. Și eu îi urăsc pe romani. Ei îl caută acum pe cel care mi-a spus că Hector era un trădător. Te vor găsi. Pleacă imediat, cât mai departe. Îl obligă pe Maktor să ia traista. — Du-te în Pannonia. Spune-i legatului Legiunii Galbiana și lui Antonius Primus că mă aliez cu ei împotriva lui Vitellius. Zi-le că, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dianpoi. Centurionul reuși cu greu să-l liniștească. — Sunt îngrijorat din cauza spionilor. — Vorbește deschis, zise Antonius, privind la cei din jurul lor: Titus și câțiva centurioni aflați de mai mulți ani în Legiunea Galbiana. Nici unul dintre cei de aici nu e trădător. Errius încercă din nou să-și țină calul în frâu. — Mă refer la soldații aflați sub comanda lui Vedius Aquila și a lui Arrius Varus... Știm că au luptat împotriva vitellienilor la Bedriacum, dar putem fi siguri că sunt cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de extracție a mirodeniei, cu macarale, tulumbe, mirodenie și maiștri nisipari cu tot. Vine Însă legendara maică Bene Geserit, care-i pitică. Paul se Întreabă-n vis: „Mirodenia ! Ce-mi face ? Eu sînt alesul ?” Jessica e mama lui. Dr. Yueh, trădătorul, Îl asigură pe duce că-i va salva pe Paul și pe Jessica dacă-i de acord să sufle dintr-un dinte special un nor otrăvitor drept În ochii baronului. Ducele Încuviințează și Yueh Îi scoate un dinte bun. Punîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
laude oamenilor de stat și de partid. Și nice să socotiască cineva că puțin lucru iaste a scrie despre faptele stăpâniilor. Lasă scrisoare de socotit Însăși Ilie Neacșu de la foaia Europa și, argăsit de dor, așază slova-n aldină: „Pe trădătorii de neam numai comunismul ar ști să-i tragă la răspundere”. Dară toți ne tragem după nevoința laudei celui veșnic. Că noi, sfetnicii, În vârful ceriului Îl cocoțăm pe Vodă, orișicum și când s-o chema el. „Pe cînd, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tăinuite meditații. A început să se roage în fața icoanelor Sfântului Mihail, Sfintei Ecaterina și Sfintei Margareta. Bănuia că ale lor erau vocile, care o îndemnau să se alăture regelui, pentru a-l ajuta în lupta împotriva invadatorilor englezi și a trădătorilor bourgogni. - Dacă ești o bună creștină, trebuie să-l ajuți pe rege! o îndemnau vocile. - Bine, dar eu nu sunt decât o țărăncuță nevoiașă; nu am nici o putere, nu am încălecat niciodată un cal, cum să conduc eu soldați în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
Cum te vei descurca... războiul nu e o joacă. El înseamnă victorie sau înfrângere, viață sau moarte. - Știu asta, majestate, încă de pe când eram doar o copilă și când satul meu a fost prădat și incendiat de englezi și de trădători francezi. Nu uit asta și mă simt obligată să lupt pentru eliberarea țării mele. Cuvintele Jeannei l-au impresionat și l-au determinat pe moștenitor să o accepte în rândurile armatei sale. I-a oferit o armură completă și soldați
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
nu-l suporta pe Rebreanu. Rebreanu îl trecea pe lista de demolări pe Blaga (ales la Academie înaintea lui). MRP îl considera impostor pe Arghezi și "fără nici o valoare" pe Tonegaru. Pentru Ion Caraion, Rebreanu era "un fost agent Gestapo", "trădător" și "slugă de doi lei". Pentru Petre Pandrea, Ralea a fost totdeauna IMORALEA. Jebe îl ura pe Blaga pe viața și pe moartea lui Blaga. Pârvan nu-l agrea pe Iorga. Pentru I. Ludo, Iorga era "mentorul cretinologiei românești". Eugen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Repetă-ți că nu literatura e în criză, ci cei care o percep în criză. Poate că asta-i și cartea ta ultimă: cartea-moartea. Oricum, s-o scrii ca și cum ar fi ultima. Culți și desculți "! neam bun și blînd, de trădători, cuminte neam, frumoasă cruce, pe Fiii lui Dumnezeiești neamul cu drag pe cruce-i duce!" Cezar Ivănescu, Sutra XI marți, 21 august, 2001 Iordan s-a interpus ca un ecran protector, cînd mă gîndesc că "iepoca" pe care am trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai important" (NOVLIMBA are mania comparativelor), remunerat prisoselnic. I-au găsit: pe Valentin Lipatti, pe Ralea, pe Iordan, pe Frunzetti, pe Wald, pe Balaci și tot șirul lor. Pe Mihnea Gheorghiu, foarte repede, în noiembrie '44, cînd clama caragialian ca "trădătorii să dea seama în fața poporului de înalta lor trădare". De reținut că trădătorul numărul 1 era E.M. Cioran. Tata nici măcar n-a simulat subordonarea la doctrină. A rămas (neadaptat) în perimetrul profesiei de instrumentist. A făcut muzică nu "de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Lipatti, pe Ralea, pe Iordan, pe Frunzetti, pe Wald, pe Balaci și tot șirul lor. Pe Mihnea Gheorghiu, foarte repede, în noiembrie '44, cînd clama caragialian ca "trădătorii să dea seama în fața poporului de înalta lor trădare". De reținut că trădătorul numărul 1 era E.M. Cioran. Tata nici măcar n-a simulat subordonarea la doctrină. A rămas (neadaptat) în perimetrul profesiei de instrumentist. A făcut muzică nu "de masă", ci de clasă înaltă. Pentru că n-a colaborat cu puterea, nici n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mi se pare nuntă/ Și Partidul drag e naș". Într-adevăr, ne găsiserăm nașul! Clasicii erau tocați/ deformați/ malformați. Pe Titu Maiorescu îl considerau "nevalabil ideologic". Un fost ilegalist făcea mahala literară comunistă. Parcă-l aud: "Maiorescu junimistul e un trădător al idealurilor pașoptiste, un reacționar aflat în trena esteticii metafizic idealiste, un imitator al lui Schopenhauer. A făcut critică judecătorească. Ce turn de fildeș? Esteticul nu-i autonom. Eroare! Constantin Dobrogeanu-Gherea l-a nimicit (subliniați în caiete, tovarăși studenți) ni-mi-cit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dădea alarma conducerea Filialei. Forul respectiv o îndruma "pe linie de creiațîie". La București, Leonte Răutu funcționa pe post de Jdanov și după legile lui Jdanov. La Iași, Mișa Novicov pe post de Răutu. Pentru opozanți folosea apelative grele: burjui, trădători, mișei, ielemente ostile, contaminate de "bacilul Atlanticului". "Să lovim fără cruțare în dujmani", decreta Mișa, port parola Centrului. Titlul întreg al almanahului (ales de proful ilegalist, cel cu "reacționarul Maiorescu") era "Pentru pace și cultură. Luptăm". Si dă-i si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
În 1956, Fănel afirmă categoric: “când voi fi mare poate scriu eu cartea pe care ți-o dorești”. Când a fost arestat, căpitanului i s-au smuls însemnele de ofițer strigându-i-se “la carceră cu el, acolo e locul trădătorilor”, apoi a fost trimis prin închisori și la Canal, urmărindu-se exterminarea lui fizică. Revenit pe meleaguri bârlădene, se întâlnește cu învățătorul lui Fănel, fostul preot Iordan Lupu, și din discuțiile lor aflăm despre alte personalități locale arestate, recunoscute de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe lângă „Tatăl nostru”, Se spune Eminescu pe de rost. LaDor Mărunt, precum cândva-n Flămânzi, Românii tăinuiesc o socoteală, Pe Eminescu n-ai cum să-l ascunzi, Ei pentru Eminescu fac răscoală. Da! Nu vor mai rămâne printre ei Nici glasul trădătorilor, nici norii Și-au pus românii coase la condei, Din Dor Mărunt stârpim uzurpatorii. La Dor Mărunt a început cositul, Arăm cu răsăritul în pământ, Ne primenim, aducem infinitul Dintre martirii neamului un sfânt.
Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
și cel ce a fost cutremurat de Încercările acelea atât de comune dar atât de ale lui. Intervalul acesta se cască Întocmai ca gura neagră a unei prăpăstii În care eroul se coboară cu o frânghie groasă, iar cei doi trădători (lectorii) rămân la suprafață, pentru a fugi apoi cu funia retezată, ca să nu mai iasă nimeni de acolo de unde ei nu au reușit să se aventureze. Am douăzeci de ani. Azi, tocmai când mă autosărbătoream, singur, crispat În fața chipului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu mai ai nevoie; s-a stricat și Îl arunci cu prima ocazie. Mă Întorc cu dificultate În propriul meu corp, cu o anumită sfială și cu tandrețe: dar dacă nu mă va mai primi și mă va considera un trădător? Dumnezeule, ce teamă mi-a fost să fac primul pas, aveam impresia teribilă că mă voi scufunda În ceva moale, că am să fiu atras din nou În abis, fără scăpare. Un pas, Încă unul; nisipul e Încins aici, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în urma ei. Zgomotele acestea nu o precedau, erau grozăvia însăși. De altfel, așa a început totul. Eram mulți, îngrămădiți pe priciuri, într-o celulă de la subsol. Deodată unul dintre deținuți a sărit în picioare și a răcnit spre ceilalți : «Bandiților, trădătorilor !». De fapt, nu către toți, o parte erau deja înțeleși între ei. Îți imaginezi, până atunci fuseserăm camarazi, ne împărțeam bucata de pâine, gândurile, singurul bun pe care îl mai aveam. Dintr-odată s-au năpustit asupra noastră, lovindu-ne
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]