3,826 matches
-
Și a prelungirii reeducării În Închisorile Gherla Și Aiud)" Anastasie, Petre Grigore, Înfruntarea Reeducărilor de la Gherla, Ramida, București, 1997. Bacu, D., Pitești. Centru de reeducare studențească, Cuvântul Românesc, Hamilton, Ontario, 1989. Bordeianu, Dumitru Gh., Mărturisiri din mlaștina disperării. Cele văzute, trăite și suferite la Pitești și Gherla, Editura Mișcării Legionare, Paris, 1992. Buracu, Mihai, Tăblițele de săpun de la Itșep-ip, MJM, Craiova, 2003. Davidescu, ștefan Ioan I., Călăuză prin infern, 2 vol., Dacia, Cluj-Napoca, 2002. Dumitrescu, Grigore, Demascarea, Editura Autorului, München, 1978
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
precizări, Hasefer, București, 2001. Cristea, Ionuț, Király, István, Radosav, Doru, Fond secret. Fondul „S” Special. Contribuții la istoria fondurilor secrete de bibliotecă din România. Studiu de caz. Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, Dacia, Cluj-Napoca, 1995. Curticeanu, Silviu, Mărturia unei istorii trăite, Albatros, București, 2000. Ficeac, Bogdan, Cenzura comunistă și formarea omului nou, prefață de Daniel Barbu, postfață de Petru Ignat, Nemira, București, 1999. Gheorghiu, Mihai Dinu, Les Métamorphoses de l’agit-prop: les institutions de contrôle des intellectuels par les partis communistes
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
sau a cunoașterii. O celebră parabolă a lui Iisus spune că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un om bogat în Împărăția Cerurilor. Acul reprezintă măsurătorul sacru, trecerea inițiatică și le conferă experiențelor trăite o importanță nebănuită. Dar acul ascunde și o semnificație de agresivitate și are, din acest punct de vedere, aceeași simbolistică cu spinul (vezi acest cuvânt). Cât despre acul cu gămălie, el evocă amenințarea de a fi descoperit, prins în flagrant
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
Acțiunea subiectului este limitată, mărginită, lipsită de profunzime. Este obligat să își țină în frâu pulsiunile, dorințele sau ambițiile. Puț Deoarece exprimă îngroparea resurselor, dimensiunea lor ascunsă, latentă și accesibilă doar inițiaților, puțul este simbolul inconștientului freudian (pulsiunile refulate, experiențele trăite, istoria personală), ca și al inconștientului jungian (cunoașterea universală, istoria umanității). Îl invită deci pe cel ce visează să caute înăuntrul său, să analizeze situația, să meargă la esența lucrurilor. În plus, puțul din legende, adăpost al zânelor sau spiridușilor
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
deplasa cu o anumită viteza și pe o anumită traiectorie. Dar ce este comportamentul ? În psihologie, noțiunea de comportament este definită, în sens larg, ca fiind „ceea ce face și ce spune” omul, reacția, prin care el răspunde la o situație trăită - în funcție de stimulările mediului și de tensiunile sale interne - și ale cărui mișcări succesive sunt orientate într-o direcție semnificativă (Lenhardt, după Paul-Popescu Neveanu, 1978Ă. Conferențiar doctor, Universitatea de Vest din Timișoara, HYPERLINK "mailto:mihai.hohn@email.ro" mihai.hohn@email
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
al emoțiilor. 3.5.2. Managementul emoțiilor. În legătură cu managementul emoțiilor, Peggy A. Thoits ia în discuție: ăă sursele discrepantei dntre dintre emoția resimțită și regulile simțămintelor; ba strategiile de management al emoțiilor sau stilurile de rezolvare a discrepantei dintre emoția trăită și emoția (inclusiv exprimarea eiă care este convențional așteptată conform normelor culturale specifice unei societăți sau unei perioade istorice; că condițiile în care managementul emoțiilor eșuează. 3.5.3. Sursele discrepantei sunt variate. Devianta emoțională poate apărea din cauza: ăă rolurilor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
lume este în continuare o sintagmă plină de înțeles și poate atribui postumanului statutul existențial și cognitiv al prezenței și al acțiunii spațiale, temporale (istoriceă și senzoriale. Existența și interacțiunea de la interfața tehnologiilor comunicaționale pot dobândi, astfel, sensul de experiență trăită, de viețuire concretă care însoțește semnificația de mediere tehnologică și de simulare în spațiul virtual. Înrădăcinarea condiției umane în trup și materialitatea senzorială ca o conlucrare dintre minte și carne sunt realități care se continuă în ontologia și fenomenologia postumane
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
eu pot”. Prin motricitate este dovedit faptul că propriul trup nu este în spațiu, ca un obiect, ci locuiește spațiul, ca un subiect intențional și actanțial. Fenomenologul consideră experiența umană în mod necesar alcătuită corporal: subiectul este întotdeauna încarnat, experiența trăită constituindu-se la intersecția dintre mintea și corpul situate în spațiu. Relația subiectului cu lumea nu privilegiază așadar nici mintalul, nici materialul, nici mintea, nici trupul în constituirea experienței; mai degrabă întrepătrunderea corp-lume se realizează prin întruparea conștiinței. Conștiința fenomenologică
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
intersecția dintre mintea și corpul situate în spațiu. Relația subiectului cu lumea nu privilegiază așadar nici mintalul, nici materialul, nici mintea, nici trupul în constituirea experienței; mai degrabă întrepătrunderea corp-lume se realizează prin întruparea conștiinței. Conștiința fenomenologică 24 este una trăită, perceptuală și, în consecință, certitudinea ideilor are drept fundament certitudinea percepției. La rândul ei, percepția este încarnată, dând măsura experienței trăite și este spațializată într-o situație concretă. Percepția subiectului nu apare doar în urma impactului lumii exterioare asupra corpului întrucât
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nici trupul în constituirea experienței; mai degrabă întrepătrunderea corp-lume se realizează prin întruparea conștiinței. Conștiința fenomenologică 24 este una trăită, perceptuală și, în consecință, certitudinea ideilor are drept fundament certitudinea percepției. La rândul ei, percepția este încarnată, dând măsura experienței trăite și este spațializată într-o situație concretă. Percepția subiectului nu apare doar în urma impactului lumii exterioare asupra corpului întrucât, deși corpul este distinct de lumea în care trăiește, corpul nu este separat de lume. În fine, percepția este rezultatul întrepătrunderii
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și perceptiv devine aproprierea spațiului și a obiectului, elementul originar prin care spațiul există pentru subiectul uman. Filosoful respinge orice considerare a percepției sau a conștiinței drept universală și abstractă, deoarece are convingerea că percepția și conștiința emerg în urma experienței trăite a subiectului-corp în spațiu. Nu conștiința este cea care direcționează situarea trupului în lume, dimpotrivă, această situare este produsă de conectarea însăși a corpului la lume. Așadar, separarea ontologică subiect-spațiu sau eu-lume nu mai funcționează: corpul-subiect și mediul devin sinonime
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în spațiu. Nu conștiința este cea care direcționează situarea trupului în lume, dimpotrivă, această situare este produsă de conectarea însăși a corpului la lume. Așadar, separarea ontologică subiect-spațiu sau eu-lume nu mai funcționează: corpul-subiect și mediul devin sinonime în cadrul experienței trăite, lumea nefiind situată în afara subiectului, ci fiind experimentată ca o legătură concretă cu subiectul întrupat. Fenomenologul este interesat de fuziunea dintre corp-subiect și spațiu, adică de cufundarea acestui trup în lume. Materialitatea și corporalitatea devin atributele simbiozei om-spațiu/lume: corpul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
orientat academic, creat de Amy Bruckmană etc. 17. Teoreticiana Sherry Turkle nu se referă la noțiunea psihologică de „personalitate multiplă” în sensul patologic al sintagmei. În postmodernism, este de remarcat disputa insolvabilă dinntre teorie (descentrarea și multiplicitatea euluiă și experiența trăită (unitatea și coerența ca și realitate subiectivăă. Postmodernismul nu poate depăși capcana corporealității; oricând se poate aduce contraargumentul identității psihice stabile care caracterizează normalitatea subiectului uman în pofida descentrării identitare: subiectul uman nu poate evada din fixitatea relativă a corpului și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ca strădania cea mai de preț căreia trebuie să-i închinăm efortul nostru de a fi. Iubiți ceea ce faceți, dragi prieteni, spre a putea transforma setea de cunoaștere în proprie înțelepciune, cât mai aproape de ceea ce spunea Einstein, că „nu merită trăită decât o viață în slujba altora”. O asemenea viață este organic determinată și de modul în care se desfășoară MAP, de efectele pe care această activitate educațional-socială le are asupra armoniei vieții în comunitate. Fără iubirea a ceea ce faceți există
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
școlii și participă la activitățile culturale, gospodărești, sportive. Ei se integrează normelor și valorilor socio-profesionale promovate prin acest laborator didactic. În 1922 se tipărește și primul număr al publicației Seminarului, Buletinul (vezi Antonesei, 1988) propunându-și să facă cunoscute „clipe trăite” din „experiența instituției” și să pună la dispoziția candidaților instrumente de lucru pentru orientarea activității lor. Între școală și viațătc "Între școală și viață" Punctul de plecare în conceperea naturii umane și a educației omului este coexistența a trei funcțiuni
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
pe coperta interioară un avertisment: el este destinat „expunerii activității și rezultatelor acestei instituții” valorizând „părți din mecanismul sau din funcțiunea ei, din doctrina călăuzitoare sau din aplicarea practică a principiilor ei”. Autorii articolelor își propuneau să dezvăluie „amănuntele clipelor trăite, pas cu pas, în truda de lămurire a concepțiilor și în aceea de adaptare a lor la cerințele de moment ale nevoilor educative și ale împrejurărilor schimbătoare”, totul devenind „un roman palpitant al zbuciumului unei idei în căutarea căilor de
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
mers al clasei, organizarea unor comitete școlare pentru a desfășura serbări, șezători, pentru a încropi biblioteci școlare - iată „acțiuni” care contribuiau la dezvoltarea „solidarității umane”. Se cerea, din partea profesorilor, să „născocească” mijloace variate pentru a „provoca” învățarea socială prin „momente trăite”. Această „organizare activistă” a vieții clasei și școlii contribuia la formarea unui comportament participativ, la dobândirea competenței în abordarea fenomenelor sociale. În diferite numere ale publicației Seminarului sunt inserate rapoarte de activitate ale elevilor privind îndeplinirea obligațiilor lor referitoare la
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
-l, sprijinindu-l. În felul acesta, individul își dezvoltă „simțul profund pentru tot ce este concret”, pentru „dinamismul vieții”, pentru „realul în care trăiește”. Iar „totalitatea activității omului, precum și controlul semenilor, îl obligă neîncetat să-și lege visurile de viața trăită”. Și atunci: „Tot ce ne rămâne de făcut este să ridicăm poporul la înălțimea cuvenită, pentru ca să poată prețui casa cetățenească cea nouă” (Bărbat, 1928a, p. 224). Să-i „cultivăm spiritul”, îndeamnă Bărbat, să-l „îmbogățim cu toate avuțiile” cunoașterii. Cărturarul
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
1928a, p. 224). Să-i „cultivăm spiritul”, îndeamnă Bărbat, să-l „îmbogățim cu toate avuțiile” cunoașterii. Cărturarul are deci „un rol cultural”, un rol de „armonizator de suflete”, el are datoria să traducă în viață idealurile culturale ale națiunii. „Ideile trăite” de Virgil Bărbat - Extensiunea Universitară - propaganda culturală în rândurile poporului - își găsesc deci sprijinul teoretic în acest comandament moral pe care și-l însușește și îl propagă prin lucrările și activitatea sa. „Noi, chema el pe confrații de la universități, suntem
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
se apropia de popor, interesându-l și legându-l de opera ei” (Bărbat, 1926, p. 21). Aceasta nu prin vorbe, ci prin acțiune, prin gruparea în „jurul unor ideale” pe care să le transforme în fapte de viață, în „idei trăite”. Soluția sa e profund democratică și umanistă: să oferim „celor mulți” șansa accesului la cultură, „să-i învățăm să iubească știința, binele, arta, neamul lor și omenirea, realizările trecutului și năzuințele viitorului, iar mai presus de toate, să-i deprindem
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
1928b, p. 19). Ideea de democrație mai înseamnă - credea - și „existența unor cetățeni luminați”. Această „lumină cetățenească” are nevoie de o „veșnică renaștere”, de o alimentare continuă cu idei, fapte, sentimente care s-o susțină, s-o transforme în „idei trăite”. Nevoia „luminării” tuturor, îndeosebi a „celor mulți”, e formulată deosebit de sugestiv: „după ce am expropriat pământurile celor puțini, trebuie să le expropriem și cultura și să o dăm spre rodire în sufletul celor mulți” (ibidem, p. 22). Soluția lui Bărbat era
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
premisa dezvoltării socio-economice, „numai democratizând cultura vom completa cu folos democratizarea socială a zilelor noastre”, numai în felul acesta vom „prelinge” în sufletul oamenilor „dorul altor construcții, altor ideale, mai bune și mai înalte decât cele din trecut”. Cultura- activă, trăită, manifestată prin opere de creație - este „singurul leac”. Numai omul adăpat la valorile culturii, citez din nou din Dinamism cultural, „urmărește transformarea lui într-o ființă nobilă și cu o individualitate proprie și același lucru îl admiră el și la
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
complementară melancoliei. În tinerețe, era complementară doar plictisului, anxietății și extazului. Dostoievskian, Cioran nota în aceeași scrisoare către Eliade: „Îmi e imposibil, dragă Mircea, să scriu despre un gânditor pe care-l iubesc, despre o carte citită, despre o întâmplare trăită. Toate nu ajută la nimic. Gândirea trebuie să fie o goană terapeutică în sens cosmic. Aș vrea să ling toate rănile acestei lumi”. În scrisoarea anterioară către același Eliade (551, 25 decembrie 1935), Cioran situează nevoia de adevăr (un adevăr
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
atât de dorita Ă ieșire din anonimat: „Dacă ar fi trăit într-o țară «civilizată», azi ar fi un nume cunoscut în toată lumea. Pe de altă parte, să mori necunoscut nu e o soartă de disprețuit. În absolut, o nedreptate trăită atârnă mai greu decât un merit răsplătit” (6 iunie 1974 Ă 448). Este aici neputința lui de a trăi la periferie, într-o margine, în afara istoriei, neputință dublată imediat de șansa, metafizică, pe care o astfel de situare o conține
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
scrie lui Aurel Cioran în 2 decembrie 1977 (338): „În cele din urmă, suntem salvați de propriile noastre defecte. Tot a folosit la ceva și originea mea...”. Cuvinte la fel de puternice ca acelea în care spunea că „În absolut, o nedreptate trăită atârnă mai greu decât un merit răsplătit”. Mi se par, oricum, afirmații-cheie pentru așezarea lui Cioran în încleștarea dintre integrare și înstrăinare. Fără s-o spună explicit, el descoperă în vidul pe care l-a blamat o șansă și în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]