11,040 matches
-
din cartierul Militari! ”. Informația o capătă fracționat. Oamenii șoptesc repezit, cu teamă să nu stârnească din nou mânia cerului și, mai ales, a pământului. * Trei benzi de circulație de pe bulevardul Armata Poporului cât și cele două căi de rulare a tramvaielor sunt blocate complet de dărâmături. În mintea lui Albert îi răsună, în mod repetat, acel vaier auzit mai devreme din pragul casei lui încrâncenându-l. Își dă seama că între dărâmături sunt trupuri și suflete zdrobite. Locatarii blocului frânt, prăbușit
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
dacă le-ai pierdut, poți avea altele dar timpul pierdut, pierdut rămâne neputând să faci altceva decât să-ți vezi viața ca o irosire. A căutat să-și canalizeze orice gând pornit să o ia razna față de obiectivul lui. În tramvai, în autobuz ori în timpul mersului pe jos către locul de muncă încerca să regăsească frazele de care va avea nevoie la noul examen de admitere. La fiecare poticnire își scote notițele păstrate la îndemână. În mers, dacă citește, simțind o
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
avea nevoie la noul examen de admitere. La fiecare poticnire își scote notițele păstrate la îndemână. În mers, dacă citește, simțind o prezență, se oprește în loc dar nu și din citit, pentru a fi ocolit, câștigând acel timp. Uneori, în tramvai sau în autobuz, oricât de concentrat să-și amintescă, să reconstituie, să înțeleagă, simte că privirile celorlalți sunt îndreptate asupra unei persoane. Fără să-și dea seama scăpa și el o privire fugară realizând ceea ce văd ceilalți deturnându-și însă
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
acesta îmi port înflorita cravată și vestă Radu Stâncă ORAȘUL OSTIL ------------------------ M-am împăcat cu orașul ostil Cu orașul ORADEA Elegant și subtil Și nu mă mai supăr când apare vre-un domn Cu răspunsuri răstite, Nem tudom, nem tudom... Tramvaiele-s super,autobuze la fel, Oricine-și permite Să se plimbe prin el. Nu mai pute nici Peta,deasupră-i beton Cu parcări, cu verdeața, în stilul -bon ton Ce parcuri frumoase totdeauna-nflorite. Ce situri mărețe permament îngrijite. Pe CORSO
ORAŞUL OSTIL de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365478_a_366807]
-
și cârcotașului de serviciu, al postului rtv aservit, ce poate o țărăncuță! Servește, Halep !... - Sharapova, vrei dulceață? - Nu, gem. * DE LA PARTIDE Constat, fără să mă mir, că primii aleși la congresul noii formațiuni băsiste Pere, Mere și alte Poame, din tramvaiul 55, sunt doi cunoscuți traseiști. Udreniana a prestat pe la PNL → PD → PLD → PD-L → apoi înființează, cu transfugii lui Băsescu, PMP. Să nu uităm, Elena este avocatul care l-a scos, temporar, din rahat pe Demisul național în procesul casei
MINGE DE MECI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365484_a_366813]
-
niște nimicuri, însă parcă am auzit ceva de oraș. - Nu ai de făcut cumpărături, o plimbare, o înghețată sau o prăjitură, vedem noi cum ne pierdem timpul? - Da, dar tatăl tău a plecat cu mașina și nu am chef de tramvai. - Luăm un taxi, doar stația este în fața parcului. Mă schimb și cât te faci tu gata, am și adus taxiul la poartă. - Și unde vrei să mergem? - Nu știu, vedem noi. Ne plimbăm fără niciun program. Mergem pe faleză dacă
PE FALEZA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365479_a_366808]
-
să ai doi tați; amândoi mă răsfață cu dulciuri! - Oricum, dacă te muți înseamnă că renunți la unul! - Ba am să mai vin și pe la celălalt! - Te muți departe de aici? - Da, în oraș, am să merg la școală cu tramvaiul! - Înseamnă că nu o să mai alergăm la tine acasă în recreația mare?.... - Voi învăța la altă școală. - Adică nu o să mai fim prieteni? - Ba vom rămâne prieteni! - Fără să ne mai vedem? - Ne putem vedea la Palat; ne înscriem amândoi
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
nu mică i-a fost mirarea, când a fost chemat pe scenă, alături de premianți: Sandu, Nelu, Elena, Iuria, Carmen, Gabi, Maria.... Lipsea însă George. El își primea premiul undeva pe o altă scenă, la o școală la care ajungeai cu tramvaiul. Dacă nu ar fi simțit lipsa lui poate că s-ar fi simțit ca unul arestat pe nedrept, eliberat în sfârșit, primind daune morale, reabilitat; poate că s-ar fi așteptat ca cei care l-au batjocorit să-și ceară
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
veți munci cinstit și veți avea glagorie nu veți greși. - Ce este aia glagorie? - Minte; mintea de pe urmă a românului. * * * Florin, colegul lui de bancă este îndrăgostit. Îi patinează ochii în cap ori de câte ori o vede pe Mia de la I A. Tramvaiul este de vină. Adună zilnic elevi și eleve care merg în aceeași direcție cu nepăsarea unuia căruia i s-a acrit de viață. Lor însă abia li se deschid porțile vieții și cât de fantastică li se pare această trecere
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
La tonalități diferite cuvintele capătă înțelesuri diferite. În urmă cu câteva luni încă se mai salutau cu stângăcie, până când, desele întâlniri înainte de începerea orelor cât și plecările împreună i-au apropiat. Dimineața Florin se grăbește să ajungă la “Răzoare”. Lasă tramvaiele să curgă până ce dintr-unul îi face semn Albert. După două stații, la o oarecare distanță, ca un veșnic întârzâiat, îl zăresc pe Dinu și-i fac semne sau chiar scot strigate însuflețitoare la care acesta pornește să alerge, ca
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
la o oarecare distanță, ca un veșnic întârzâiat, îl zăresc pe Dinu și-i fac semne sau chiar scot strigate însuflețitoare la care acesta pornește să alerge, ca o gazelă, reușind în cele din urmă să se agațe de scara tramvaiului. Ceea ce îl surprinde în mod plăcut pe Florin, în ultima vreme,este că în același tramvai se află și Mia. Nu știe că, în urmă cu cele câteva stații Albert zi de zi desfășoară operațiunea de “scotocire”. Urcă în primul
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
sau chiar scot strigate însuflețitoare la care acesta pornește să alerge, ca o gazelă, reușind în cele din urmă să se agațe de scara tramvaiului. Ceea ce îl surprinde în mod plăcut pe Florin, în ultima vreme,este că în același tramvai se află și Mia. Nu știe că, în urmă cu cele câteva stații Albert zi de zi desfășoară operațiunea de “scotocire”. Urcă în primul tramvai sosit o caută cu privirea pe Mia, dacă o află așteaptă liniștit până la “Răzoare”, dacă
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
Ceea ce îl surprinde în mod plăcut pe Florin, în ultima vreme,este că în același tramvai se află și Mia. Nu știe că, în urmă cu cele câteva stații Albert zi de zi desfășoară operațiunea de “scotocire”. Urcă în primul tramvai sosit o caută cu privirea pe Mia, dacă o află așteaptă liniștit până la “Răzoare”, dacă nu, în stația următoare așteaptă următorul tramvai și tot așa până sorții de izbândă devin “ cento a cento”. * - Gașpere, astăzi este o zi mare! - Îți
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
că, în urmă cu cele câteva stații Albert zi de zi desfășoară operațiunea de “scotocire”. Urcă în primul tramvai sosit o caută cu privirea pe Mia, dacă o află așteaptă liniștit până la “Răzoare”, dacă nu, în stația următoare așteaptă următorul tramvai și tot așa până sorții de izbândă devin “ cento a cento”. * - Gașpere, astăzi este o zi mare! - Îți cumperi “mergători” de ăia noi, care se poartă acum? - Lasă naiba pantofii, este ceva cu mult mai important. - Ce poate fi mai
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
totul prin surprindere. - Florine!... de ce i-ai spus? - Eu!?.. Nu i-am spus nimic. - Atunci de unde știe? - Vă explic eu de unde știu; vă mai amintiți fotografia în care era Florin și sora lui? - Da, cum să nu... - Cea arătată în tramvai, când ne aflam împreună tot grupul... - Ei bine, ieri tu Mia, ai cerut-o și ai luat-o din mâna lui Florin cu naturalețe, ca și când între voi nu există nici o ranchiună, contrar străduințelor voastre din ultimul timp de a părea
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
din cartierul Militari ! ”. Informația o capătă fracționat. Oamenii șoptesc repezit, cu teamă să nu stârnească din nou mânia cerului și, mai ales, a pământului. * Trei benzi de circulație de pe bulevardul Armata Poporului cât și cele două căi de rulare a tramvaielor sunt blocate complet de dărâmături. În mintea lui Albert îi răsună, în mod repetat, acel vaier auzit mai devreme din pragul casei lui încrâncenându-l. Își dă seama că între dărâmături sunt trupuri și suflete zdrobite. Locatarii blocului frânt, prăbușit
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
Dacă despre partenerul de dialog nu prea sunt „date vocalic-ereditar-inconfundabile dinspre vreun țârlesc neam literar“, despre Luminița Zaharia se știe - „ca la curriculum vitae“ - că trebuie să i se dăruiască lira unui trandafir de rubin îmbumbitor, în 30 septembrie (în tramvai tras de cai de București, pe Șoseaua Olteniței, nu în Turnul Măgurele, unde-a văzut lumina zilei în anul declanșării literarei resurecții și a paradoxismului, 1964), că-i o valahă, de naționalitate, că-i licențiată (din 1988) a Facultății de
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]
-
mai merita iubirea Iuriei. Păcatele se plătesc și este mai bine ca scadența să fie cât mai devreme, cât le mai ții încă minte, altfel te vei simți încontinuu nedreptățit. Și-a prelungit, totuși, în mod voit, traseul coborând din tramvai tocmai la Unirii; din tramvaiul 13; tramvaiul fericirii. Era într-adevăr fericit. Niciodată nu sporovăiseră atât de mult. A sărit aproape din mers în tramvaiul 24 care, abia că a prins viteză și a deraiat de pe șine. Mersul pe jos
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
se plătesc și este mai bine ca scadența să fie cât mai devreme, cât le mai ții încă minte, altfel te vei simți încontinuu nedreptățit. Și-a prelungit, totuși, în mod voit, traseul coborând din tramvai tocmai la Unirii; din tramvaiul 13; tramvaiul fericirii. Era într-adevăr fericit. Niciodată nu sporovăiseră atât de mult. A sărit aproape din mers în tramvaiul 24 care, abia că a prins viteză și a deraiat de pe șine. Mersul pe jos i-a prins bine. Plutea
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
și este mai bine ca scadența să fie cât mai devreme, cât le mai ții încă minte, altfel te vei simți încontinuu nedreptățit. Și-a prelungit, totuși, în mod voit, traseul coborând din tramvai tocmai la Unirii; din tramvaiul 13; tramvaiul fericirii. Era într-adevăr fericit. Niciodată nu sporovăiseră atât de mult. A sărit aproape din mers în tramvaiul 24 care, abia că a prins viteză și a deraiat de pe șine. Mersul pe jos i-a prins bine. Plutea parcă. Totuși
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
te vei simți încontinuu nedreptățit. Și-a prelungit, totuși, în mod voit, traseul coborând din tramvai tocmai la Unirii; din tramvaiul 13; tramvaiul fericirii. Era într-adevăr fericit. Niciodată nu sporovăiseră atât de mult. A sărit aproape din mers în tramvaiul 24 care, abia că a prins viteză și a deraiat de pe șine. Mersul pe jos i-a prins bine. Plutea parcă. Totuși a pierdut prima oră cu dirigintele, ora de franceză. Aveau în continuare ora de dirigenție și nici prin
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
-i cu tine Albert? - Am întârziat domn’ profesor. - De ce n-ai intrat în sala de clasă? Știi doar că eu vă permit. - De fapt, abia am sosit... - Aha, deci ai chiulit! - N-am chiulit domn’ profesor; am lipsit. A deraiat tramvaiul.. Ultimele cuvinte nu-i fuseseră însă auzite. Faptul că îndrăznise să-l contrazică îl înfuriase prea tare pe dl. Constantin: - Derbedeule, mai ești și obraznic! Vei fi primul pe care am să-l dau la gazeta de perete. - Dar.... pentru
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
nimeni de găsit. Dacă tot era atât de absurd, dl. Constantin nu avea decât să bată drumul de pomană. Pe drum, a rămas cât mai în urma posibil; trebuia să tragă cât mai mult de timp. A rămas în stația de tramvai. Dl. Constantin, care avea un avans considerabil, dăduse colțul îndreptându-se către stația autobuzului 73. Au trecut două tramvaie pe care le-ar fi putut lua. A așteptat însă. Nu avea de ce să fugă. Dl. Constantin s-a întors gâfâind
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
Pe drum, a rămas cât mai în urma posibil; trebuia să tragă cât mai mult de timp. A rămas în stația de tramvai. Dl. Constantin, care avea un avans considerabil, dăduse colțul îndreptându-se către stația autobuzului 73. Au trecut două tramvaie pe care le-ar fi putut lua. A așteptat însă. Nu avea de ce să fugă. Dl. Constantin s-a întors gâfâind. A fost surprins să-l găsească rezemat de stâlpul stației: - De ce te-ai oprit aici? - Am abonament la tramvai
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
tramvaie pe care le-ar fi putut lua. A așteptat însă. Nu avea de ce să fugă. Dl. Constantin s-a întors gâfâind. A fost surprins să-l găsească rezemat de stâlpul stației: - De ce te-ai oprit aici? - Am abonament la tramvai. - Hai cu mașina! - Nu am bani de bilet; am doar abonament... - Îți plătesc eu biletul. - N-aș vrea să vă bag la cheltuieli. - Hai totuși! L-a urmat fără chef. Prin buzunare avea un leu, costul biletului de călătorie până la
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]