2,644 matches
-
să ceară grațierea unui ucigaș în locul lui Isus: hymežs dè tòn hágion kaì tòn díkaion Qrnesaste... „Voi v-ați lepădat de Cel Sfânt și Neprihănit...” (C) În Ap 3,7 este însoțit de ho alQthinós: „Cel adevărat.” Semnificații de bază: transcendent, desăvârșit. 3.2.2.7.2. Emmanouel șhó estin methermQneuómenon Meth’ hQmÄñ ho theósț: „Emanuel, care se tălmăcește «Cu noi este Dumnezeu»” (Mt 1,23; cf. Is 7, 14 -‘Imm"nó ’Pl): Emanuil (toate traducerile românești). Numele ebraic scris grecește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
generează amestecarea rolurilor și categoriilor sociale). Riturile politice ar fi un exemplu pentru prima categorie, iar carnavalul pentru cea de-a doua. G. Koziol (1992, p. 294) consideră că ceremoniile pot fi publice sau private (după nivelul de participare) și transcendente sau laice (după gradul de implicare a sacralității), iar R. Bocock (1970, pp. 285-297) subliniază distincția dintre riturile religioase și riturile civice. Pentru C. Bell, autoarea unei ample monografii consacrate sistemului ceremonial (1997, pp. 94-129), „spectrul” manifestărilor rituale poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ocultul Împărtășesc anumite calități și asocieri comune. Amândouă se bazează pe un concept de adevăr plasat Într-o cunoaștere și o practică ascunse, secrete, Înnăscute, care sunt accesibile numai inițiaților. ș...ț Termenul științe oculte se referă la un univers transcendent, esoteric, ascuns (la care accesul este - n. M.C.) mediat de inspirație, Înțelegere și cunoaștere și interpretat prin metode de studiu, investigație experimentală și o anumită practică (K.M. O’Connor, 1997, vol. II, p. 521; vezi și I.P. Culianu, 2003; A
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ocupă Mausoleul lui Lenin din Moscova și ansamblul manifestărilor ceremoniale de comemorare a vieții și realizărilor sale: Mausoleul lui Lenin din Piața Roșie ocupă un loc special În societatea sovietică. El este centrul ei simbolic, „altarul sfânt” În care principiile (transcendente) ale marxism-leninismului, cele mai Înalte semnificații ideologice ale sistemului societății sovietice capătă, oarecum, o formă concretă. La acest centru ritual, atât indivizii, cât și societatea (În forma grupurilor reprezentative) vin pentru a găsi putere În momentele de criză, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
europene autorul o anunță în Eonul dogmatic. Cu acest volum, inaugurează șirul lucrărilor care se vor aduna succesiv, câte trei, spre a clădi sistemul său filosofic original. Astfel, pe lângă Eonul dogmatic, Trilogia cunoașterii va cuprinde Cunoașterea luciferică (1933) și Cenzura transcendentă (1934), iar Trilogia culturii va fi alcătuită din Orizont și stil (1936), Spațiul mioritic (1936) și Geneza metaforei și sensul culturii (1937), în timp ce Artă și valoare (1939), Despre gândirea magică (1941), contopită apoi cu Știință și creație (1942), Religie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
din om o ființă înzestrată cu darul metaforic, singurul în stare, după autor, să aproximeze misterele și să cheme spiritul la creație culturală; dar creația nu dă niciodată o reprezentare integral adecvată a realității, tocmai din cauza acțiunii ei particularizante (Cenzura transcendentă). Creația culturală suferă așadar o interdicție gnoseologică, o „cenzură transcendentă”. O exercită demiurgul însuși, care - explică filosoful - a făurit lumea din emisii infime ale naturii sale atotputernice și nemărginite, „diferențialele divine”, totdeauna necomplete, fiindcă altfel ar risca să creeze o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
stare, după autor, să aproximeze misterele și să cheme spiritul la creație culturală; dar creația nu dă niciodată o reprezentare integral adecvată a realității, tocmai din cauza acțiunii ei particularizante (Cenzura transcendentă). Creația culturală suferă așadar o interdicție gnoseologică, o „cenzură transcendentă”. O exercită demiurgul însuși, care - explică filosoful - a făurit lumea din emisii infime ale naturii sale atotputernice și nemărginite, „diferențialele divine”, totdeauna necomplete, fiindcă altfel ar risca să creeze o făptură cu însușirile sale și să se autonege prin limitare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
naturii sale atotputernice și nemărginite, „diferențialele divine”, totdeauna necomplete, fiindcă altfel ar risca să creeze o făptură cu însușirile sale și să se autonege prin limitare. Omul e ființa deținătoare a celor mai multe asemenea particule sacre, iar cele absente instituie „cenzura transcendentă”, care îl împiedică să atingă cunoașterea absolută și - așa cum tinde - să ia locul Marelui Anonim, nume poetic dat de filosof divinității. Această aspirație grandioasă, osândită la veșnică neîmplinire, ar dărui omului măreția și tragismul lui. Sub latura metafizică, sistemul trădează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Învierea, București, 1925; Fenomenul originar, București, 1925; Ferestre colorate, Arad, 1926; Meșterul Manole, Sibiu, 1927; Lauda somnului, București, 1929; Daimonion, Cluj, 1930; Cruciada copiilor, Sibiu, 1930; Eonul dogmatic, București, 1931; Cunoașterea luciferică, Sibiu, 1933; La cumpăna apelor, Sibiu, 1933; Cenzura transcendentă, București, 1934; Avram Iancu, Sibiu, 1934; Orizont și stil, București, 1936; Spațiul mioritic, București, 1936; Geneza metaforei și sensul culturii, București, 1937; La curțile dorului, București, 1938; Artă și valoare, București, 1939; Diferențialele divine, București, 1940; Despre gândirea magică, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
înțeleagă, cunoaște de la Quintilian dubla ipostază, de trop și de figură retorică în formula simulare per contrarium, și dobândește valoare de filosofie la teoreticienii romantici germani, de exemplu la Fr. Schlegel, care o vor raporta la sinele absolut și la transcendent, prefigurând dominanta ontologică a postmodernismului, pentru care ironia va reprezenta un semn distinctiv. Sumara selecție de valențe istoricește constituite, indică deja dificultatea disocierii clare 134 între ironia ca principiu filosofic, etic, psihologic, retoric și ironia ca aspect al stilului literar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
său, cum ar fi: umor nostim, mucalit, duios. În plus, aflat în această superioară și privilegiată poziție în paradigma comicului, umorul se întreține cordial și cu tragicul, în teritoriile căruia pășește adesea. Simbioza umorului cu formele noncomicului, cu melancolia, cu transcendentul, cu tragicul și cu poezia a fost pusă în lumină îndeosebi de romantismul german. K. W. F. Solger (Vier Gespräche über das Schöne und die Kunst, 1815) și Fr. Schlegel (Athenäum, 1798), justifică umorul ca Weltangschauung prin contemplarea infinitului derizoriu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să mă învârt încet pe loc, apoi mai repede, mai repede, ca într-un spectaculos dans al dervișilor, cu fustele lor fluturând, în căutarea unei stări de spirit care să-i detașeze de materia impură și să-i apropie de transcendent... Mă plimb câteva ore, pe străzile ce și-au pierdut din freamătul obișnuit al zilei. Câțiva copii, înfofoliți, cu căciuli de blană, cojocele și fulare roșii ce le spânzură la gât, chicotind, trag săniuțe, în căutarea unui derdeluș... Rămâne adevărată
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la viață cu eforturi deosebit de mari, Borobudur pare să retrăiască aceeași dramă, provocată de demonicul Merapi. Singură printre zei păgâni, am cutezat a dialoga cu Dumnezeul meu. Priveam de la Înălțimea celei de-a noua terase, nu În jos, ci spre transcendent, mulțumind Forței Absolute pentru marea Îngăduință arătată În acea zi. Și când nimeni nu se aștepta, Cerul, parcă scârbit de hainele-i Întinate de zgura nesăbuitei deșertăciuni, Își deșărtă cofele dolofane ale abiselor fântâni. Am ieșit din reveria provocată de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
situat pe marginea lacului, ne oferă o frumoasă perspectivă asupra zonei și posibilitatea unei scurte croaziere cu vaporașul În după amiaza aceleiași zile. Liniștea pădurii, măreția muntelui, aerul răcoros, apele limpezi ale lacului, te Îndeamnă spre meditație, spre forme pure transcendente, spre o Împăcare cu noi Înșine și cu Atotputernica Ființă Supremă! Călătoria continuă În ziua următoare spre istoricul oraș Tainan, vechea capitală a provinciei Taiwan din timpul dinastiei chineze Qing, unde vizităm Chih-Kan Lou, centru administrativ În timpul ocupației olandeze, fost
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
divinității ca arhetip al creatorului, respectiv al poetului. Poetul inspirat exista și în antichitate, dar acum e vorba de alt tip de inspirație. În Evul Mediu începe marea carieră a poetului sacralizat. Inspirația este recunoscută a fi în același timp transcendentă și umană, reală și adevărată în ambele sensuri ale cuvântului. Terminologia antichității este reluată și generalizată. Mulțimea scrierilor religioase, în enormă creștere, dublată de spiritul clasificator scolastic, are asupra ideii de literatură un însemnat efect analitic. Apar clase, categorii, specii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
esenței cu privire la cine este. S-ar putea spune în termeni aristotelici că, de fapt, cauza formală depinde de cauza finală”. Ne punem întrebarea: care este semnificația deplină al sensului vieții care oferă certitudinea de a trăi pentru o cauză superioară, transcendentă? Prin chestiunea sensului se înțelege, în mod esențial, semnificația ultimă a vieții în globalitatea ei, unificată în raport cu întregul. Întrebarea sensului include libertatea, munca, iubirea, fericirea, lumea, societatea, răul, suferința și moartea. Conștiința este cea care caută sensul și, dacă s-
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pe sine. Întrucât implică o logică a crezului, problema sensului a devenit astăzi un „loc” al credinței ca punct de inserție și de legătură cu experiența credinței. În trecut, întrebarea despre sens își afla răspunsul în polarizarea întregii gândiri în jurul Transcendentului și în înțelegerea religioasă a vieții, fără ca credința să pună o problemă radicală de legitimare. Odată cu cotitura antropologică a gândirii moderne și cu polarizarea asupra omului, a baricentrului structural și interpretativ al realității, imaginea sensului a devenit problematică. Această schimbare
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
excludere realizată prin comunitatea de gen. Alteritatea Celuilalt nu depinde de o calitate anume care l-ar distinge de mine, căci o distincție de această natură ar implica între noi aceeași comunitate de gen care anulează alteritatea. [...] Celălalt rămâne infinit transcendent, infinit străin - însă chipul său, în care se produce epifania sa și care face apel la mine, se desparte de lumea care ne poate fi comună, ale cărei virtualități se înscriu în natura noastră și pe care le dezvoltăm în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
atitudinii de acceptare sau de repulsie față de o măsură absolută, cu care confruntăm alegerile noastre. În acest sens se explică faptul că semnificația vieții oricărei ființe umane este legată de atitudinea sa în raport cu o măsură absolută, indicată ca o chemare transcendentă. Considerată în această cheie de lectură, Biblia este revelația și istoria unicei realități, a chemării lui Dumnezeu adresată fiecărui om. 1.2.1 Legătura dintre „evanghelie” și „experiență” în Biblie În Vechiul Testament omul este calificat în dependența sa globală față de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
desprinde posibilitatea experienței transcendentale ca întâlnire cognitivă directă a acelei ființe care trebuie să fie cunoscută. După ce am analizat unele nuanțe ale experienței, următorul pas ne introduce în experiența de credință, de care omul este capabil prin deschiderea sa față de transcendent și prin capacitatea sa de a se autodepăși. J. Fuchs (reluând poziția lui J. De Finance) afirmă că rațiunea umană poartă în sine semnele unei „reprezentări” sau „caracterul de locțiitor” al lui Dumnezeu necunoscut. Devine evident că experiența morală are
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ordinar al muncii și al vieții sale. Relația este cea care face din orice persoană un „eu” deschis față de un „tu”, o ființă chemată la comuniunea cu ceilalți și la dăruirea de sine celorlalți, relația cu „Tu”-ul suprem, ființa transcendentă și absolută care pentru omul credincios este Dumnezeu. În experiența bolii și a suferinței, chiar și această relație suferă o sfidare profundă: poate fi obiect de încercare, determinând bolnavul să pună în dubiu existența lui Dumnezeu, sau poate fi momentul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Al patrulea pasaj, de la persoana bolnavă la ființa umană „radicală și finală”. Este vorba de surprinderea omului în radicalitatea și în finalitatea lui, adică în rădăcinile sale și cu referire la destinul său ultim. În perspectiva unei antropologii deschise față de transcendent și în perspectiva credinței creștine, rădăcinile omului nu stau în omul însuși, nici în cel care este generat, nici în cei care îl generează, ci în Dumnezeu Creatorul, izvorul prim al vieții umane. 1.2 Filosofia bolii Este cazul să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
lumânării), iar alte elemente pragmatice depind de daruri, mai ales în prima parte pregătitoare, daruri purtate la altar. Unele gesturi (ridicarea în picioare, închinarea) trec de la profan spre gesturile sacre, dar trebuie să ținem seama de: a) spațiul bisericii, vas transcendent ecleziast; b) timpul liturgic, în care trupul primește valori simbolice; c) comunicarea de tip simbolic; d) curățirea sufletului prin sacru cu gesturi simple (ridicarea mâinilor, implorarea), cu poziții ale corpului (rugăciunea în genunchi) și cu gesturi inventate de credincioși, care
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
asupra Bisericii și a mijloacelor de informare în viața publică Filozofia Revoluției franceze respingea existența unei instanțe imuabile superioare statului liberal. Acesta era un organism construit pe forțe proprii, prin voința populară, care avea tendința de a renunța la percepția transcendentă asupra omului. Suveranitatea poporului era sursa puterii și instanța supremă 60. Din această perspectivă, catolicii se aflau sub presiunea a două tabere: pe de-o parte, noile curente politice care negau transcendența și vedeau în Biserică un inamic de învins
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Papa Leon XIII a încercat să împace sistemul liberal cu doctrina catolică, respingând totuși două aspecte esențiale: 1) puterea ca rezultat al creației umane și contractul politic ca sursă supremă a puterii; 2) agnosticismul, care presupunea negarea oricărei instanțe supreme transcendente. Potrivit lui Laboa, Papa Leon XIII a propus două principii care conțineau germenul dezvoltării, ba chiar însuși fundamentul unei posibile înțelegeri: principiul libertății conștiinței religioase ca garanție a drepturilor persoanei și principiul de bun comun, ca normă de fidelitate față de stat74
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]