3,599 matches
-
nu mi-au făcut nici un fel de tratament. Nici măcar testul enzimei colinesterază. În ziua atacului am muncit până la 17:30. De rău ce-mi era, nu am putut lua masa de prânz. Nu aveam poftă de mâncare. Mi-era frig, transpirația îmi curgea șiroaie, aveam frisoane. Colegii mi-au spus că eram palid la față. Încă mă mai puteam ține pe picioare, altfel probabil că m-aș fi întors acasă, dar nu s-a întâmplat așa... Toți se întrebau dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Mă uitam pierdut pe geam. S-a terminat ședința de dimineață și am mers cu ceilalți la masă. Nu aveam poftă de mâncare și nici chef să vorbesc cu nimeni. Am luat ceva în gură fără să scot nici o vorbă. Transpirațiile îmi curgeau șiroaie. La televizorul din restaurantul de rămen erau știri în exclusivitate cu atacul de la metrou. Colegii mei îmi spuneau în glumă: „Poate că ești intoxicat cu gaz sarin“. Atunci eram convins că e din cauza medicamentelor, așa că am râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vomitat de câteva multe ori. Vomitam și iar vomitam, dar răul nu-mi trecea. Aveam o geantă pe care am pus-o sub cap, în chip de pernă. Stăteam întins cu capul pe ea. Era foarte frig. Cu toate astea, transpirația îmi curgea șiroaie. Îmi era iar greață. După această hartă mă aflam la prima ieșire. Stăteam lungit acolo. Nu știam ce e cu mine, de ce mi-e așa de frig. Mi se păreau niște lucruri prostești. Îmi amintesc că cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că trebuie să mă duc la serviciu. Când a auzit că mi-e rău, mi-a spus să aștept puțin și a adus un prosop nou din portbagaj. L-am ținut l-a gură să nu cumva să murdăresc mașina. Transpirația îmi curgea șiroaie, șiroaie. Eram trei persoane urcate în mașină. În afară de mine, mai erau un bărbat și o femeie. Doamna stătea pe scaunul din față, iar noi doi în spate. Nu aveam nici o informație. Mașina s-a oprit la Hatchōbori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Mai vorbeam cu familia mea, oamenii de la muncă, atât. Am început să dorm mai mult, chiar și cincisprezece ore pe zi. Altfel, mă simțeam îngrozitor. Aveam probleme cu stomacul. Mă lua durerea dintr-odată. Deveneam livid la față, mă apucau transpirațiile și respiram greu. Mă temeam că voi muri dacă starea asta va continua. Mă impacientasem. M-am gândit să încerc o dietă și yoga să văd dacă funcționază. Așa poate reușeam să-mi controlez din nou viața. Am mers la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fost o eliberare a spiritului, ci o întâlnire cu partea întunecată a propriului suflet. Mă gândesc la ceea ce au făcut Inoue Yoshihiro, Toyota Tōru și visez că am acționat eu în locul lor. E o experiență terifiantă. Mă trezesc leoarcă de transpirație. Nu e un vis. E un lucru care chiar se întâmplă sub ochii mei. Altfel spus, partea întunecată latentă din subconștientul meu a fost absorbită total de secta Aum, iar apoi a ieșit la suprafață. Mi-am dat toată silința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
desprins molozul, iar pe bucata de zid dezgolită, respir mirosul lucrurilor și ființelor care au locuit aici cu mult timp în urmă. Nici un curent de aer nu a reușit până acum să risipească mirosul acesta persistent, greu, gros. Miros de transpirație, de boli vechi, de respirație, miros de picioare, de urină, de unt rânced, miros de rogojini putrezite, de omletă arsă, de ceapă prăjită, de infuzie, caș, caca de copil, mirosuri pe care le degajă camera unui băiat ajuns la pubertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
brațelor, se înclina, se ridica din nou. Ce impresie puteau să-i facă tatălui meu toate mișcările sale, care comportau sensuri nepătrunse și vorbeau un limbaj mut? Mai ales dacă adăugăm caracterului voluptuos al spectacolului mirosul acru și piperat al transpirației acestei femei, amestecat cu parfum de iasomie și ulei de santal. Parfumuri care-l aminteau pe cel al rășinii arborilor exotici și trezeau senzații misterioase. Miros de cutie de medicamente, miros al acelor leacuri venite din India, păstrate în camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spațiu? Nu știm nici măcar la ce să ne gândim, dar, când terminăm, trebuie să facem eforturi pentru a ne recăpăta conștiința de sine și de lumea exterioară. Este tot chemarea morții. Când, culcat în patul meu jilav și mirosind a transpirație, pleoapele mi se îngreunau și mă pregăteam să mă abandonez neființei și nopții veșnice, toate amintirile mele șterse, toate angoasele îmi reînviau; teama de a nu vedea penele pernei mele transformându-se în lame de pumnal, nasturii vestei mele devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de care nimeni nu și-a dat seama și care sunt greu de înțeles, cu tot ceea ce s-a pierdut în tenebrele nopții. Era un gest supraomenesc al morții. Doica luă reșoul și ieși cu pași măsurați. Mi-am șters transpirația ce îmi curgea pe frunte. Aveam mâinile acoperite de pete albe. M-am sprijinit de perete, lipindu-mi capul de plită; mi se păru că mă simt mai bine. Am început să fredonez refrenul ăsta auzit nu știu de unde: Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
zdruncină. Și din ce în ce mai tare, din ce în ce mai tare... Pe ce stradă om fi intrat noi, că la un moment dat m-am trezit că aici sunt patru-cinci benzi, acolo patru-cinci benzi, p-ormă unele-n jos, altele-n sus. Începuse să curgă transpirațiile pe mine, bă frate, unde suntem? Când văd scris mare de tot: Viena. O iau acuma pe unde o da Dumnezeu! Am luat-o la întâmplare. Cert e că, pe unde am fost, n-am găsit loc de cazare. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mai rămas din România, începe să se gîndească, trăgîndu-și sufletul își dă seama că se află deja pe Calea Griviței la intersecția cu strada Sfinții Voievozi, simțind că pășește într-o lume de care i se face frică. Cîteva firișoare de transpirație i se scurg pe frunte și simte o înțepătură deasupra ochiului drept. După-amiaza este splendidă, păcat că nu se poate bucura de razele soarelui și de cerul albastru. Inima îi bate încă foarte tare, și nu-și poate scoate din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să spele putina la timp, a ajuns să fie tîrît prin închisorile și lagărele de muncă comuniste. Balta Albă și Pitești, la schimb cu Balta Brăilei sau Canalul Dunăre-Marea Neagră. întuneric, mucegai, umezeală, șobolani, lîncezeală, la schimb cu soare dogoritor, transpirație, sete, praf, oboseală, țînțari. în ziua eliberării, n-ai vrut nici să auzi de ce ți-au recomandat comisarii, ai făcut ceva pe decretul care ți-a redat așa-zisa libertate, România ți s-a părut mai pustie ca niciodată, Bucureștiul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
are nici un scop în viață, zice supărat că muștele sînt încă acolo pe traiectoria lor și tot mai iritat încearcă să le împrăștie cu palmele, dar fără nici un rezultat, trag la ceara din urechi, milițianule, la mătreața din păr, la transpirație, se distrează Gulie, pe căldura asta nu mai scapi de ele, cea mai bună dovadă că ești un dulce, zice Dendé, un adevărat om de zahăr. Curistul își scarpină gîtlejul, cu voi nu mai am ce să discut, și începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prin vis, uite cum îndrăznea să-i vorbească, trebuie să fii prudent, a fost întotdeauna una din calitățile care te-au scos din rahat. — Cine te-a trimis? mai reuși să adauge înainte să aibă marea revelație și firișoarele de transpirație să înceapă să-i inunde pielea datorită unei presimțiri sumbre. Pe vremea aceea nu aveai barbă, Părințele, și nici vocea nu îți era așa de hodorogită, ce să i faci, unii îmbătrînesc într-un an cît alții în zece, dar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
place să li se spună când s-o lase baltă. Confundă asta cu onestitatea. Six dădu apreciativ din cap. În acel moment, valetul pătrunse neauzit În cameră, ca o roată de cauciuc pe o pardoseală ceruită, și, mirosind vag a transpirație și a ceva aromat, servi cafeaua, apa și paharul cu brandy al stăpânului său cu Înfățișarea lipsită de expresie a unuia care Își schimbă dopurile din urechi de șase ori pe zi. Am sorbit din cafea și m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
orice, să faci bine să ne spui. Că dacă aflu că ne-ai vândut gogoși, te arunc Într-un KZ atât de repede de o să-ți țiuie afurisitele alea de urechi. Se aplecă spre mine și i-am simțit mirosul transpirației când mă Întrebă: — Ai Înțeles, gură-spartă? — Nu-ți scoate prea mult maxilarul la mine, Dietz, că o să mă văd obligat să-l pocnesc. Zâmbi: — Mi-ar face plăcere, cândva. Pe bune. Se Întoarse către partenerul lui și Îi spuse: — Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
musai să mă ridic din pat ca să mă uit la el, m-am ridicat de pe burtă și am țipat de durere. Strigătul meu a adus un bărbat la marginea patului. — Isuse, am articulat eu, simțind cum Începea să-mi curgă transpirația pe frunte. Doare mai rău decât durea acolo afară. — E din cauza medicamentului, mă tem. Bărbatul avea În jur de patruzeci de ani, dinți ca de iepure și un păr pe care probabil că-l Împrumutase de la o saltea veche. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pentru câteva clipe, În micul apartament de la etajul 3. Părea surprins, dar n-a Întrebat nimic. A clătinat doar din capul lui mic și ascuțit. În lift, aproape unul de celălalt, am simțit, din nou, mirosul lui specific, amestec de transpirație, băutură și săpun. Era proaspăt ras, ceea ce nu se Întâmpla În fiecare zi. Am intrat, l-am invitat să ia loc. Pe masă, erau pregătite sticla și paharele. Am turnat. I-am Întins paharul. Am ciocnit. N-a Întrebat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sălii și În lumina suavă a superbei primăveri pariziene, ar fi greu de uitat. Surpriza, entuziasmul, emoția au fost repede deviate Într-o stânjenire maladivă. Stăteam sub un șoc absurd care contrazicea cordialitatea și euforia generală. Tulburarea, panica inexplicabilă, timorarea, transpirația rece și migrena m-au azvârlit afară din pavilionul zgomotos și festiv. Părăsisem, după doar vreo zece minute, evenimentul. Traumă apăsătoare, mă consideram singurul vinovat pentru dezastrul acelei seri atât de reale și ireale totodată. Un fel de irațională premoniție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
istoria relației sale cu adevărul. Pereira trăiește În trecutul cu care a stabilit un cod cotidian protector. Ritualurile sale gastronomice intră și ele În subterfugiile de a evada din rigorile prezentului. În pofida sfaturilor cardiologului și a crizelor de oboseală și transpirație, continuă să consume vicioase limonade dulci și ispititoare omlete interzise. Rușinat de fiecare dată, dar gata să-și acorde, apoi, din nou, micul act rebel de plăcere. Când se Întreabă de ce Îl ajută pe subversivul Monteiro Rossi și neștiind răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
magie a mirosurilor extatice ale adolescenței. Se abandona și acum, la peste 80 de ani, cu aceeași frenezie ca la vârsta de demult, În memoria olfactivă a atelierelor de cizmărie și a lustrageriilor, a magazinelor de mirodenii, a prafului și transpirației și gării din apropiere, În mirosul murăturilor, și al plăcintelor, și al mititeilor, și al frizeriei. „Paradisul Palas” al anilor de școlar se gravase, de asemeni, durabil În memorie, timpul nu Îl clintise. Se Întâmpla, din când În când, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
simte umilirea. Înțeleg acum de ce iubește bunicul opera. Ca să se amorțească. În operă, retrăiește grandoarea trecută a Chinei. Oamenii se păcălesc singuri. La școală, Yunhe se dovedește a fi o elevă plină de elan. Cămașa îi este mereu udă de transpirație. Pe genunchi și coate are vânătăi vizibile de la practicarea artelor marțiale. În timpul orelor de canto, petrece ore în șir studiind o arie și nu se dă bătută până nu-i iese perfect. Profesorii sunt încântați de standardele înalte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
promisiunea. Vreau să scap, să-l dau uitării, să vorbesc cu el pentru ultima oară, să-l iubesc pentru ultima dată. În teatru, ar fi scena de adio. Un act care frânge inima, dar eliberator. Trupul ei tremură, cuprins de transpirație din cauza febrei. Tânjește după brațele lui. Răsucește cheia și intră. Camera e ordonată, așa cum își închipuia. Toate sunt la locul lor. Pantofii aliniați în spatele ușii, vasele așezate teancuri în coșuri. Revistele și cărțile așezate unele peste altele, lipsite de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Unde se duce? Habar n-am. Trebuie să știi. Îmi pare rău. Mi s-a spus să pregătesc mâncare pentru cai pentru o lună. El lucrează la o hartă când intră fata. Intră cu aerul nopții, cu părul năclăit de transpirație și praf. Ochii ei sunt la fel de strălucitori ca de obicei. El lasă creionul jos, împinge hărțile la o parte și merge spre ea. Nu mă așteptam ca un copac de fier să înflorească. Nu am nimic de zis. M-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]