3,565 matches
-
săriră afară. Dar înainte de a-i lăsa să intre pe ușa din față, detectivul le examină cu atenție legitimațiile. - De ce atâtea formalități? întrebă ofensat unul dintre ei. Bell nu-i dădu nicio atenție și verifică din ochi mașinile de pe stradă, trecătorii, ferestrele clădirilor din apropiere. Când fu convins că totul e sigur, fluieră scurt și Luis Martinez, bodyguardul cel tăcut scoase rapid fata din casă și o puse în ambulanță, însoțită de mama ei. Chrissy nu manifesta deocamdată niciunul dintre simptomele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
față trecuse peste piciorul cerșetorului. Acesta sosise În urmă cu două luni, arătînd ca o grămadă de zdrențe vii, unica lui avere fiind o saltea mototolită de hîrtie și o cutie goală de Craven A pe care o scutura În fața trecătorilor. Nu se mișca niciodată de pe saltea, dar Își apăra cu ferocitate locul de lîngă poartă. Nici măcar Băiatul și Hamalul Număru Unu, adică băiatul din casă și primul ajutor de bucătar, nu putură să-l miște de acolo. Totuși, poziția aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai Îmbătrînită. Uitîndu-se În oglinda din baia lui Patrick, la haina sa prăfuită și la cămașa murdară, se Întrebă dacă mama și tatăl lui l-ar mai recunoaște. Își șterse hainele cu un prosop ud. La fel ca domnul Guerevici, trecătorii chinezi se uitau la el mirați. Totuși, Jim Înțelese că erau unele avantaje În a fi sărac. Nimeni nu s-ar mai gîndi să-i taie mîinile. Cămara familiei Maxted era plină de cutii cu sticle de whiskey și gin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că mai putem suporta... Pe parcursul săptămînii de dinainte, cînd zvonurile despre sfîrșitul războiului străbătuseră din oră-n oră lagărul, domnul Maxted găsise buna dispoziție a lui Jim tot mai obositoare. În timp ce Își Îndeplinea comisioanele alergînd pe cărări, Jim striga fiecărui trecător și le făcea semne deținuților care se odihneau În fața barăcilor, sărea nerăbdător printre mormintele din cimitirul spitalului cînd avioanele americane treceau peste lagăr - toate astea ca parte a Încercărilor sale de a-și ascunde neliniștile legate de lumea care aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca să ajungi cât mai repede În curte. Lângă cișmeaua Îmbrăcată În sloiuri, cu picioarele pe capacul de fontă al canalului privind În jur ca să nu fii observat de nimeni, te tot sumețești pe vârfuri, doar, doar vei zbura. Când vreun trecător apare pe stradă Îți faci de lucru, ba te legi la șireturi, ba sugi un țurțure ca să lași impresia că tu ești ocupat cu alte treburi. Adică Îl păcălești, așa crezi tu. După ce strada Îl Înghite În pofta ei nesățioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cineva ar vrea să intre Într-o ramură a medicinei În care bucuria depășește considerabil durerea și nenorocirea. Și presupun că, de când ți-ai pierdut părinții, ai avut tu destulă durere de dus oricum. Privi cum Sam evită un mic trecător aiurit. —Hei, micuțule, spuse el Îngenunchind și mângâindu-l pe cap. Unde ți-e mama? De fapt, mama lui era doar cu câțiva pași mai În spate. Sam se ridică, Îi zâmbi mamei și se Întoarse spre Ruby: —Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a antenelor, graurii se strângeau în lumina cenușie, fâlfâit de pene și ciripituri, unduitoare pete negre care se atingeau fără să se lovească, apoi se deschideau și se împrăștiau, pentru a se aduna din nou într-un alt zbor. Jos, trecătorii își țineau ziarul sau mâinile deasupra capului, apărându-se de găinațul care cădea din cer ca o grindină și se amesteca, pe asfalt, cu frunzele ude căzute din copaci, împrăștiind în jur un miros dulceag și apăsător de care cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mestecă o rugăciune dificilă, de neînțeles. Bălmăjeala lipsită de vigoare a preotului nu avea nimic sacru, mi se părea că văd în ea doar micimea individului. Insignifiant ca un portar leneș, din aceia care rămân în cămăruța lor să privească trecătorii fără nici un interes, ca pe niște firișoare de praf ridicat de vântul de vară. Îi dădu moartei o dezlegare rapidă, cu un geamăt aproape mut, și plecă lăsând lumina aprinsă. Se făcu ziuă. Îmi țineam capul sprijinit pe cot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ultim cărăuș. Trecea și știa că lasă în urma lui un gând. Descopeream însă și o trăsătură ironică în profilul său. Da, avea și ceva de carnaval în el, ca într-un copil mascat în moarte, care vântură o coasă în fața trecătorilor, făcându-i să tresară de spaimă. Acum mi se părea că înțeleg faptul că ochelarii negri, neclintiți de pe fața sa, aveau mai multe întrebuințări. Înainta încet, dând la o parte oamenii întâlniți, care se lipeau de zid, prin colțuri, oprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Căci strada alcătuiește o țesătură în care se încrucișează priviri pline de dorință, de invidie, de dispreț, de compasiune, de dragoste, de ură, cuvinte vechi al căror spirit a rămas cristalizat, gânduri, năzuințe, o întreagă pânză misterioasă care învăluiește sufletele trecătorilor. Augusto se pomeni în sfârșit iarăși în fața portăresei Margarita, în fața zâmbetului Margaritei. Primul lucru pe care-l făcu ea când îl văzu fu să-și scoată mâna din buzunarul șorțului. — Bună ziua, Margarita. — Bună ziua, domnișorule. — Augusto, femeie dragă, Augusto. — Don Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că mă voi întoarce, deși atunci eram sigur că mințeam. Dacă mă gândisem la bărbatul cu pistrui ruginii și păr sârmos care poate se mântuise sau nu, era doar ca la o greșeală pe care nu o făcusem. Era un trecător pe care îl ocolisem la timp pentru a evita ciocnirea, un obiect care cădea și nu mă nimerise, coaja de banană pe care nu alunecasem. Asta era lumea în care refuzasem să intru. El era bărbatul în care nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a-i vedea pe soțul și pe fiul ei stând cu un buchet de lalele stacojii, arzătoare, între ei. Un bărbat se lovi de spatele meu, își ceru scuze și merse mai departe, dar eram deodată conștient de prezența altor trecători. Se uitau la mine, apoi repede în altă parte, rușinați, dar nu surprinși. Suntem la o aruncătură de băț de casa Annei Frank. Turiștii care plâng nu sunt o raritate. Dar eu nu plângeam pentru ceva din casa aceea. Plângeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
schimbe culoarea semaforului din Piața Paris, apoi Începu să-și târșâie picioarele spre centrul orașului, pe strada Regele George. Nu băga de seamă frigul cumplit care Îl pătrundea prin palton până la oase, nici umezeala șepcii ponosite de pe cap, nici puținii trecători pe care Îi Întâlnea, toți mergând cu pași rapizi, unii dintre ei privind cu neîncredere această siluetă ciudată, tăcută, pășind greoi, aparent cufundată Într-o discuție aprinsă cu propria sa persoană, Însoțită de gesturi și sunete gâtuite. Foarte rău făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ședeam pe scaunul tare al avionului, priveam în urmă casele și grădinile, unde colegii mei de școală trebuie că se ațineau pe undeva și priveau cu siguranță spre cer la Piper-ul nostru. XIIItc "XIII" Marmurătc "Marmură" Vântul bătea deasupra trecătorii, aerul era rece, mirosea a zăpadă, norii pluteau foarte jos în apă. Apa sta încercuită în stâncă, se adunase acolo ca-ntr-o căldare, era ca și când am fi făcut, în drum spre Italia, din nou un scurt popas ca atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mamei să fi avut de suferit din acest motiv. Asemănarea îi dădea așadar sentimentul de reîntoarcere la ceva după care tânjea de multă vreme. La fel ca în București, se sta și aici la măsuțele cafenelelor pe trotuare, privind pelerinajul trecătorilor, se admirau toaletele și pantofii doamnelor, al căror mers le unduia șoldurile, pălărioarele englezoaicelor stârneau amuzamentul general, la fel ca odinioară. Iar mamei îi plăceau bărbații care îi ieșeau în cale, cu o freză impecabilă și elegant îmbrăcați, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
În stațiunea aceasta plată și fără personalitate, parcă de la marginea lumii civilizate, așteptând emoționat să i se hotărască soarta de dramaturg aspirant. Gândul acesta Îi provocă un hohot de râs tare, ca un lătrat, la adresa propriei persoane, care făcu un trecător să Îl privească atent și dezaprobator, evident convins că era beat. Își continuă drumul spre teatru. Bărbatul din ghereta de la intrarea actorilor Îl recunoscu. — N-a venit nimeni din trupă, domnu’ James. Se odihnesc toți după-amiază. — Știu, zise Henry. Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al Treilea Reich sau, cum avea să se spună curând, „prăbușirea“, ca rănit ușor în orașul-lazaret Marienbad, dar acolo voi fi luat cunoștință de ea mai degrabă în treacăt sau, în ignoranța mea, voi fi înregistrat-o ca pe ceva trecător, ca pe o pauză între lupte. La asta s-a adăugat și faptul că epitetul „necondiționată“ ce preceda capitularea nu trăda la început nimic definitiv. În Marienbad, vremea de primăvară și apropierea corporală a infirmierelor aveau un efect copleșitor. Fixat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și i-a propus, mai bine zis i-a impus, un truco În doi. — Orice joc e și-al meu, i-a replicat Montenegro. La estancia străbunilor mei, În castelul crenelat ce-și numără de două ori turnurile În apa trecătorului Paraná, am catadicsit să accept societatea dătătoare de vlagă și distracțile rurale ale unui gaucho. Desigur că vorba mea În legea jocului s-a spus totul era spaima celor mai cărunți trișori din Deltă. Foarte curând, Montenegro (care n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dovadă de o virilă cutezanță; nu a șovăit să oprească un taxi, care l-a dus mai târziu până În fața pensiunii de familie din Maipú 900. Un zefir prielnic Îi sufla În vele: În azilul acela retras, pe care turma trecătorilor motorizată de zeul Parai poate că nu-l arată cu degetul, locuia și Încă mai locuiește Miss Amy Evans, libelula care, fără a renunța la propria sa feminitate, prinde zările din zbor și iscodește climatele, lucrând, Într-un cuvânt, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
răbdării clarvăzătorului care ar fi descifrat-o. În sumbre clipe de dor, nici o farmacopee nu este la fel de valoroasă ca simpla și reiterata Natură care, atentă la amăgitoarele chemări ale lui april, se revarsă, abundentă și văratecă, pe șesuri și În trecători. Educat de Înfrângeri, Ricardo a căutat solitudinea rurală și a dat fuga-fuguța la Avellaneda. Vechiul conac al familiei Montenegro și-a deschis larg În fața sa ușile cu vitralii și draperii. Amfitrionul, care e nespus de viril În materie de ospitalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din brutăria cu pricina; unul venea liniștit din sud, altul din nord-est, unul pe bicicletă, nu puțini călătoreau În tramway, altul cu Încălțările pingelite de mână. Nimeni n-a bănuit nimic. Orașul populat i-a luat drept unii dintre nenumărații trecători. Cu o disciplină exemplară, conspiratorii nici nu s-au salutat, nici nu și-au făcut măcar un semn. X a umblat pe străzi. Y a făcut incursiuni prin birouri și magazine. Z a pus o scrisoare la cutie. Carlota sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pălărie turtită cu bor de mușama, bașca un halat de brutar, cu nasturi de sidef. În ce privește vreo aluzie la bilete, Îmi luasem măsura de precauție să păstrez În arhiva proprie tot ce Îmi rămăsese de data trecută. Ce diferență Între trecătorii modești, Întâmplători, dacă vreți, care plăteau fără să crâcnească cinzeci de firfirici pentru La Nación, și droaia de arhitecți reuniți În breaslă, care ne-au dat În judecată, după nici trei zile! În pofida celor pledate de avocăței, chestiunea e clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să inspectez și m-am aventurat câțiva pași În ambianța din vecinătate, foarte hotărât, e drept, să-mi iau tălpășița la cel mai mic zgomot. Din stradă urcau urletul claxoanelor, reclamele vânzătorului de ziare, scrâșnetul frânelor care Îl salvează pe trecător, dar jur-Împrejurul meu domnea o mare liniște. Am traversat un soi de laborator sau partea din spate a unei farmacii, dotată cu instrumente și flacoane. Stimulat de ideea de a ajunge la toaletă, am Împins ușa din fund. Înăuntru am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zei, ce izbesc în nefire cu explozia strecurată, în site de simțuri... Asemenea filosofului îmi destrămam în plictisuri, căutările durute cu nori de stele, ce tac prin ceața pustiită de idoli. Și pe colinele dragostei, un copac aruncat de paști trecătorilor, peste buzele însetate ale acestei nopți; rămân lîngă goliciunea tăcerii, să accept nebunia unei amare cafele ce încearcă, să prindă-ntr-un amurg flăcări de zile, dormind pe pustiuri ce-ți destramă nemurirea.... Și-n repetate întâmplări, congelarea țipătului, peste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dreptatea în așa fel încât cel vinovat va trebui să moară, puțin câte puțin, astfel încât din pământul de lună, chipul lui îmi va zâmbi pentru o veșnicie de clipe. Din mine un poem se naște, și-mi pipăie prin brațele trecătorilor acea putere a îngerilor, ce nu m-a părăsit niciodată, în calea tuturor dezamăgirilor și ele destul de furtunoase. Ei ce au cules toate amestecurile vegetale în care am tulburat setea unui fum albăstrit de trecut. Ei, ce prin florile îmbătrânite
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]