15,306 matches
-
tulburau, amețeau Și înecau simțu-n miresme, stârnite de aerul Ce le împrospăta de la fereastră, urcau Îngrășând prelungile flame-ale lumânărilor Și-aruncau fumu-n laquearia Dând viață modelului de pe tavanul lambrisat. Ardea verde și-oranj, flancat de piatra colorată N a cărei tristă lumină un delfin sculptat înota Deasupra căminului antic se-nfățișa De parcă o fereastră dădea-n scena silvană, A preschimbării Filomelei, de regele barbar Atât de aspru siluită; și totuși, privighetoarea Umplea deșertul cu vocea-i neîntinată Și tot țipa, și
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
terminat ploaia sau, așa cum am mai spus, ca dintr-o cameră de hotel ieftină din care ai da orice să scapi. Ieșeam ușor și mă înălțam, făceam cercuri în văzduh uitîndu-mă de sus la mine însumi, cel rămas în camera tristă. Apoi, fără regrete, aș zice fericit, mă îndepărtam, porneam pe drumuri tot mai riscante pe unde nimeni înainte nu trecuse, sub mine se căsca golul, deasupra mea bănuiam doar privirea și respirația făpturilor celeste". Altă dată experimentează o "scamatorie fundamentală
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
de pe scenă în urmă cu 20 de ani, după o carieră internațională strălucitoare. "A fost o personalitate carismatică, de o extraordinară virtuozitate, un mit", a declarat directorul general al Grand Théâtre de Genève (opera din Geneva), Tobias Richter, la aflarea tristei vești. Joan Sutherland, supranumită "La Stupenda" (stupefianta, uimitoarea, n.r.), o femeie frumoasă, cu o prezență puternică, a debutat la Sydney, la sfârșitul anilor 1940, după care a lucrat la Royal Opera House de la Covent Garden din Londra, la începutul anilor
Soprana australiană Joan Sutherland a murit () [Corola-journal/Journalistic/71091_a_72416]
-
mălai în loc s-o livreze Colectivei și Partidului, familia fiind executată imediat. În mijlocul mlaștinii se află un sat pe locul unei foste sihăstrii din care călugării au dispărut, iar lângă acesta o saună inundată, un paralelipiped alb, neverosimil în pustia tristă a smârcului. Legenda spune că acolo îți poți spăla păcatele fără să ai nevoie de rugăciuni și mătănii. Cei cinci se află chiar în mijlocul mlaștinii, așa cum le confirmă și starostele satului, într-un limb, un teritoriu al nimănui, peste care
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
Elenă Badea Ștefan Bănica jr. a transmis pe pagina sa de socializare un mesaj trist, după ce a aflat că un alt membru al formației Semnal M s-a stins din viață: "o să-mi fie dor". "Astăzi a plecat dintre noi un om drag mie, un mare toboșar care, împreună cu trupa Semnal M, a făcut istorie
Ștefan Bănică jr, afectat de moartea lui Solomon ”Saci” Francisc by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71155_a_72480]
-
a arestat, dar l-a alungat. Sânto a întors capul și s-a uitat la mine. Față îi era scăldata în lacrimi. M-a podidit și pe mine plânsul, un lucru care mi se întâmplă foarte rar. Era o împrejurare tristă și cred că mă înțelegeți. La sfaturile Irenei și ale lui Audrey, m-am mutat temporar din Chelsea și m-am refugiat într-un vechi hotel în care mai stătusem cu ani înainte, un hotel păduchios de pe West Side, numit
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
am întrebat eu. Nu mi se potrivește, a fost răspunsul lui. Tot la Bookfest am întâlnit un distribuitor de carte. Unul care părea să citească toate cărțile pe care le punea la dispoziția clienților săi. Și el era un distribuitor trist. Nimeni, niciodată nu îi ceruse o carte de poezie. În vreo cincisprezece ani de când se ocupa cu distribuirea de carte. Îmi povestea revoltat că a avut cândva inițiativa de a prezenta clienților săi o ediție Eminescu-Opere complete, care apăruse la
Cititorii de poezie by Ileana Băja () [Corola-journal/Journalistic/7119_a_8444]
-
acolo coboară cu piciorul ce tremură / Aceea altădată androgină universului și mie" (Să nu aud nici foșnirea cărnii...). Condiția în care nădăjduiește a se recunoaște bardul, în dificultatea încercărilor inițiatice pe care le străbate, e cea angelică: "Ascultă Doamne, zi tristă ce port, / În carne e gi-sant, sufletul mort. / Spre neagra-mi viață de mă-ntorc, trecută, / Văd plîngînd chei de tăinuite porți, / Am venit lumii să joc prost ce sorți? / Aceia conținînd blestemat foc? M-ai făcut înger în escortă
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
carne e gi-sant, sufletul mort. / Spre neagra-mi viață de mă-ntorc, trecută, / Văd plîngînd chei de tăinuite porți, / Am venit lumii să joc prost ce sorți? / Aceia conținînd blestemat foc? M-ai făcut înger în escortă? (Ascultă Doamne, zi tristă ce port...). Absolutul se întrevede prin suferința deopotrivă a materiei somatice și a visului impur în tensiunea sa implacabil mundană: "De cînd acerastă carne mi-a fost pază / Și despăgubire, visul ce mă lovește orb / Cu confreria rănilor lucrează / revelator
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
îndepărtat - la capătul unei perioade de timp care, pentru că mă părăsea pentru brațele altuia, avea să treacă aproape imperceptibil, sfârșitul vieții ei derulându-se fără știrea mea printr-o serie de mici programări insuportabile la doctor, spaime, rezultate de laborator triste, radiografii sumbre, mici lupte, mici victorii, acalmii, apoi eșecuri (inventarul de întâmplări mohorâte ale vieții), la acel capăt neașteptat, cețos, când voi primi un telefon sau un mesaj pe robot sau un fax sau o telegramă care să spună "Ann
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
de atîta tată" (p. 54). Și nici pericolul amorului burghez: "La 22 martie închiriam trei camere mobilate mari și comfortabile situate pe o stradă la marginea orașului Totuși pe măsură ce se însera constatam că locuința devenea tot mai rece și mai tristă" (p. 57). Pohemul, cuprins într-un ochi, are, ca el, răsărituri și apusuri, un unghi, și o coadă, sfîrșindu-se ca o coborîre, obosită, de pleoapă: "Eu devenisem de mult timp indiferent" (p. 63). Și, mai rău de-atît, prizonier: "Camera pătrată
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
tranziție fiind, elementele vechi (petrarchizante, câteva arhaisme și provincialisme în limbaj) coexistă cu cele noi, acestea de pe urmă în proporție covârșitoare, ca stare lirică și ca versificație (endecasilabul românesc), inclusiv obiceiul autohton al diminutivelor: "pe-acea plăcută vreme, în astă tristă vale, / Pe zgomot ai de laturi eu totdauna vin, / Pe muchea cea mai naltă, de mă așăz cu jale, / Singurătății încă petrecere de țin". Nu renunță la idila de tip gessnerian, nici la poezia ruinelor ŕ la Volney și Delille
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
buzoiano-târgoviștean, ceea ce este, iarăși, un exces de tip provincial-sentimental. Contestatarii priorității nefericitului tânăr caută la Alecsandri, puțin mai târziu, noutatea spărgătoare de tradiții, potrivnică imitației preromantice și romantice occidentale, anume valorificarea poeziei populare românești. Și așa ceva i-ar fi slujit tristului poet. Dar nu astfel se evaluează chestiunile literare, la modul competiției zonale. Oricum, Cârlova onorează generația poetică românească de la începuturile ei moderne, alături de Iancu Văcărescu. Au meritul de a fi încercat, primii, să intre în sincronie cu poezia vremii de
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
bucată. Precum se înțelege și din onestele sale mărturisiri. Însă în acel text (acesta, care se află aici, pe masa mea, sub lumina lăptoasă a display-ului), scris în rusește, pe care mi-l încredințase, Galsan nu menționa două lucruri triste, unul din ele - de-a dreptul dramatic, din biografia sa. Probabil, considerase că s-ar fi arătat ori că nemodest, ori că plângăcios, dacă ar fi pomenit că, în 1976, fusese privat de dreptul de a preda la universitate un
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
cît de dramatice, pe atît de confuze) a ocupat zile în șir spații și emisiuni radio-tv., încît cineva din afara României ar fi putut crede că ne aflăm în plină tragedie națională. Firește, moartea fiecărei ființe umane oneste e un moment trist. Dar a face din moartea cuiva, fie el și foarte popular, notoriu într-un domeniu, un eveniment național, cu zeci de ore de relatări, preponderent, bombastice, e o umflare sentimentaloidă a momentului, neprofitabilă nici memoriei defunctului. E sigur că valorile
Cumințenia prestigiului și guraliva notorietate by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7355_a_8680]
-
mai citite romane ale tuturor timpurilor, Pride and Prejudice. Editorul, Thomas Cadell, nu s-a obosit să scrie nici măcar o scrisoare în care să-și explice refuzul sau să-i adreseze "un cuvânt de încurajare." Întâmplarea e cu atât mai tristă cu cât manuscrisul fusese trimis editorului de tatăl scriitoarei, reverendul George Austen... În lumea literară românească, nu prea am întâlnit editori care să refuze din motive estetice anumite cărți. Ba chiar am impresia că, după 1990, nici măcar din motive politice
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
sentimentelor fragile adăpostite în trupuri chinuite, cum am întâlnit de atâtea ori la Audiard. Mutilată de ciudatul animal numit orcă, o dresoare va fi ajutată să se ridice de la pământ de un boxeur al cărui ring este strada. Există o tristă decalare între viețile lor: în timp ce ea învață să facă primii pași pe picioarele metalice, bărbatul își scuipă dinții în luptă cu cine se nimerește, pentru câțiva bani. Amândoi au demnitate și au nevoie unul de altul. Fluiditatea proprie stilului de
A se consuma cu moderație () [Corola-journal/Journalistic/73618_a_74943]
-
Cinthia Fernandez, deținătoarea celui mai apetisant posterior din Argentina, și-a anunțat fanii că a rămas din nou singură. „Sunt singurică și puțin abătută. Sunt tristă pentru că ultima mea relație a luat sfârșit de curând și există anumite lucruri care deja îmi lipsesc”, mărturisește Cinthia într-un interviu. Ea recunoaște că unul dintre aceste lucrui este sexul, însă spune că vrea să rezolve această problemă cat
Bomba sexy Cinthia Fernandez este din nou singură. Vezi ce pretenţii are () [Corola-journal/Journalistic/73664_a_74989]
-
și se străduiește să convingă și pe alții de minunile care îl fixează hipnotic de pretutindeni. Unii scriitori vor să fie originali cu orice preț și se dau peste cap ca să uimească, să deconcerteze". O măcinare de "gînduri leneșe și triste", cutremurate de "realitatea enigmelor", reverberează în aceste pagini al căror liman îl reprezintă constatarea miracolului: "orice miracol e cu putință într-o lume creată din miracol, lume care nu există decît prin miracol". Dar recunoașterea miracolului nu-l împiedică pe
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
le fac poze. Se cântă imnul. Unul pe celălalt se ajută, urcă pe scaune și scot fularele. Urmează același ritual, care se spune că dă fiori reci adversarilor, se intonează imnul pe Giulești. Meciul în sine a fost unul de tristă amintire, dar pentru cei doi frați, care au prins și vremuri mai grele la viața lor, totul pare doar un nou episod din farmecul Rapidului. R: De cât timp sunteți suporteri ai Rapidului? Din 1947. Am venit prima dată la
INTERVIU: O viaţă în alb-vişiniu. Trăiesc "farmecul vieţii" de 68 de ani, iar peluza este a doua lor casă () [Corola-journal/Journalistic/76184_a_77509]
-
autorul, vorbind despre Arghezi și Gala Galaction, despre Anton Holban și Victor Papilian, despre Lucian Blaga, Ion Luca, Marin Preda, Vasile Voiculescu, vorbea, vrînd-nevrînd, și despre sine. Dar constrîngerile epocii impuneau atîtea ocultări, omisiuni și eufemisme încît adevărul, purul și tristul adevăr, nu putea fi deslușit decît îndărătul unor văluri opace. O frază ca următoarea: "Bietul om șIon Luca, n.n.ț nu știa că în mai puțin de un an avea să-și ia asupră-și lepădarea lui Petru, aflînd că
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
de Fier), dizolvată după rebeliunea din ianuarie 1941. "Cu aceasta s-a încheiat activitatea mea legionară, și alta de atunci nu am mai avut. Dar stigmatul ei trebuia să vină și trebuia să-l port toată viața, ca un luceafăr trist în spicul cununii." Arestat în vara lui 1941 pentru participarea, incidentală, la înmormîntarea lui Horia Codreanu (frate al "Căpitanului"), este eliberat după zece zile. "Dar atunci mi s-a făcut fișa: fișă cu nume și prenume, cu datele personale și
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
plânge de penaltiuri neacordate, deoarece jucătorii săi au ratat foarte multe ocazii. El a menționat că nu știe care este starea lui Pancu, jucător care s-a accidentat în prima repriză. "Nu știu cât de gravă este accidentarea lui Pancu, ar fi trist să fie gravă. Probabil că Ioniță ar fi fost mai eficient dacă intra în ultimele 25 de minute", a adăugat el. Citește și:
Rapid - Universitatea Cluj, scor 1-1, în Liga I () [Corola-journal/Journalistic/76213_a_77538]
-
hilare: un Sabin Bălașa, ca să luăm doar un exemplu notoriu, cu pseudometafizica lui celestă, se vinde la sume exorbitante, în vreme ce Florin Mitroi, unul dintre cei mai originali și mai profunzi pictori din ultimile decenii, este cvasinecunoscut. Acestă realitate, pe jumătate tristă, pe jumătate hilară, poate fi convingător definită prin parafrazarea lui Caragiale, adică observînd că piața de artă în România, dar și extensia artei românești pe piața europeană, sînt admirabile, dar lipsesc cu desăvîrșire. Faptul are mai multe explicații, dar, în
Între vocația culturală și provocările pieței by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7629_a_8954]
-
vrăjitoare, dar nu se putea concentra, se uita pe furiș la camera ei, să vadă ce se schimbase între timp. I se părea că vocile actorilor sunt perverse. Camera nu se schimbase mult, același verde mohorât pe pereți, aceleași icoane triste. Fosta lui soacră era timidă ca de obicei și la fel de tăcută, dar zâmbea destul de des și, când zâmbea, i se vedeau dinții de metal. Și asta îl liniștea pe Dan, simțea o familiaritate cu locul." (pag. 79) Alteori fanteziile acestea
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]