3,382 matches
-
mm), iar cea mai uscată, februarie (26 mm). În ultimii ani, se observă faptul că iernile devin din ce în ce mai blânde, cu temperaturi care rareori scad sub - 15 °C și cu zăpadă din ce în ce mai puțină. Verile sunt din ce în ce mai calde, crescând numărul de zile tropicale (în care maxima depășește 30 °C). "Zona metropolitană Cluj-Napoca" este o unitate teritorială de planificare, compusă din comunele Apahida, Cojocna, Suatu, Căianu, Jucu, Pălatca, Sic, Bonțida, Dăbâca, Borșa, Chinteni, Aluniș, Cornești, Panticeu, Vultureni, Așchileu, Sânpaul, Baciu, Gârbău, Aghireșu, Căpușu Mare
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
în 2006. Aceasta a câștigat Cupa "Saint Martin" în 2010, finalistă în 2006 și semifinalistă în 2007, 2008 și 2009. Anguilla este o insulă situată la altitudine joasă formată din coral și calcar. Solul este foarte subțire și suportă vegetație tropicală și forestieră. Insula este cunoscută datorită recifelor de corali și plajelor sale. În afara insulei principale, teritoriul Anguillei include și alte insule mai mici nelocuite. Acestea sunt: Anguilla are o climă tropicală. Temperatura medie anuală este de 27°C. Cea mai
Anguilla () [Corola-website/Science/296829_a_298158]
-
și calcar. Solul este foarte subțire și suportă vegetație tropicală și forestieră. Insula este cunoscută datorită recifelor de corali și plajelor sale. În afara insulei principale, teritoriul Anguillei include și alte insule mai mici nelocuite. Acestea sunt: Anguilla are o climă tropicală. Temperatura medie anuală este de 27°C. Cea mai caldă perioadă a anului este din Iulie în Octombrie iar cea mai rece este din Decembrie în Februarie. Precipitațiile anuale sunt în medie de 890 mm, însă rapoartele variază de la an
Anguilla () [Corola-website/Science/296829_a_298158]
-
la 70 miliarde metri cubi de gaze, respectiv 12 milioane tone de țiței. Flora României este compusă din următoarele elemente fitogeografice: nordic și alpin (circa 14%: artic, boreal, artic-alpin etc) european (circa 40%: eurosiberian, european, central-european etc), sudic (circa 8%: tropical, mediteranean etc), sud-estic (circa 10%: iliric, daco-iliric, balcanic, moezic), oriental sau continentala (circa 20%: pontic, sarmatic, ponto-central-asiatic, ponto-mediteranean), apusean (circa 1%: atlantic, atlantic-mediteranean), endemic (circa 4%, dacic propriu-zis), cosmopolit și adventiv (circa 4%). Pădurile, care acoperă aproximativ un sfert din
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
și șiroirile de pe versanți. Forme de terase fluviale sunt slab realizate în bazinul hidrografic al pârâului Dobrovăț. Teritoriul comunei Dobrovăț are o climă temperat-continentală, de nuanță excesivă(uneori, iarna frigul este deosebit de aspru, iar vară, desi rar, sunt călduri aproape tropicale). Totuși pădurea vastă moderează mult atât gerurile de iarnă, cât și căldurile de vară; umezeală aerului este sporită tot timpul, încât nici secetele nu sunt accentuate. Principalele caracteristici ale climei comunei Dobrovăț sunt generate de situarea comunei în partea de
Dobrovăț, Iași () [Corola-website/Science/301273_a_302602]
-
în sol, de peste 400 m³/hectar a cuprins aproape întregul Podiș Moldovenesc, unde este situată și localitatea Dobrovăț. Intensitatea mai mare a secetei s-a datorat deficitului de precipitații, temperaturii ridicate din cursul verii, cu un număr mare de zile tropicale (cu temperaturi de peste 30°) și nopți tropicale (cu peste 20 °C) și cu umezeală relativă a aerului extrem de scăzută. Pe întreg teritoriul comunei Dobrovăț recolta a fost compromisă. Grâul nu a mai ajuns la maturitate, iar porumbul s-a depreciat
Dobrovăț, Iași () [Corola-website/Science/301273_a_302602]
-
cuprins aproape întregul Podiș Moldovenesc, unde este situată și localitatea Dobrovăț. Intensitatea mai mare a secetei s-a datorat deficitului de precipitații, temperaturii ridicate din cursul verii, cu un număr mare de zile tropicale (cu temperaturi de peste 30°) și nopți tropicale (cu peste 20 °C) și cu umezeală relativă a aerului extrem de scăzută. Pe întreg teritoriul comunei Dobrovăț recolta a fost compromisă. Grâul nu a mai ajuns la maturitate, iar porumbul s-a depreciat complet încă din perioada iunie-iulie. În intervalul
Dobrovăț, Iași () [Corola-website/Science/301273_a_302602]
-
Mamiferele s-au adaptat în foarte multe habitate și ecosisteme, incluzând cel de baltă, cel de mlaștină, cel de pădure și chiar oceanul, în cazul delfinului și al balenei. De departe, concentrația cea mai mare de mamifere este în zona tropicală și subtropicală, pe când cea mai mică este la Poli. Iată mai jos exemplare din aceeași familie (Ursidae), împreună cu răspândirea lor geografică. Observați adaptările fiziologice ale urșilor și habitatul lor. Mamiferele sunt foarte importante pentru oameni, speciile de mamifere fiind printre
Mamifer () [Corola-website/Science/300071_a_301400]
-
în hâite devin mai îndrăzneți, putând încercui și răpune mamifere de talia bizonului sau a cerbului. Unele canide sunt nocturne, altele crepusculare și altele diurne. Canidele din zonele temperate sunt active atât noaptea, cât și ziua, iar cele din zonele tropicale sunt active numai noaptea. Dintre simțurile lor agere, cel mai dezvoltat este mirosul și după el auzul. Inteligență lor este remarcabilă, după cum se poate constata mai ales la câinele domestic. Canidele își fac culcușuri și se ascund prin peșteri, crăpături
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
FIPE) indică Brazilia ca cel mai mare producător mondial de cafea, al doilea de fasole, ai treilea de trestie de zahăr și de porumb și al patrulea de cacao. Datorită climei variate, Brazilia produce toate tipurile de fructe, de la varietatile tropicale din nord (inclusiv avocado), până la citrice și struguri, cultivate în principal în regiunile mai temperate din sud. În 1996, producția de portocale a crescut cu 10,8%, ajungând la 21811 milioane tone, Brazilia fiind astfel cel mai mare producător mondial
Economia Braziliei () [Corola-website/Science/300093_a_301422]
-
divide în două sezoane distincte de durate inegale: sezonul uscat, din noiembrie până în iulie și sezonul umed, din august până în octombrie. Vânturile sunt constante, suflând mai puternic înspre dimineață, și ajută la temperarea senzației de căldură umedă legată de climatul tropical. Temperatura medie este de 26 °C, lunile cele mai calde fiind între martie și aprilie, iar cele mai răcoroase fiind decembrie și ianuarie. Insula nu mai posedă decât un număr mic de specii animale indigene, cele mai multe din speciile existente fiind
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
decembrie și ianuarie. Insula nu mai posedă decât un număr mic de specii animale indigene, cele mai multe din speciile existente fiind introduse în perioada colonială. Există numeroase specii de păsări printre care 4 specii de colibri specifice Martinicăi iar datorită climatului tropical țânțarii sunt nelipsiți. Fauna acvatică în schimb este foarte bogată, fiind formată dintr-o multitudine de specii de pești tropicali, corali, stele de mare, etc. Vegetația este bogată, insula fiind numită și "insula florilor". Partea nordică este ocupată de o
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
introduse în perioada colonială. Există numeroase specii de păsări printre care 4 specii de colibri specifice Martinicăi iar datorită climatului tropical țânțarii sunt nelipsiți. Fauna acvatică în schimb este foarte bogată, fiind formată dintr-o multitudine de specii de pești tropicali, corali, stele de mare, etc. Vegetația este bogată, insula fiind numită și "insula florilor". Partea nordică este ocupată de o vegetație luxuriantă formată din păduri de acaj, mahon și altele, vegetația mai mică fiind formată din ferigi arborescente, unele de
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
o curiozitate, frontiera cu Brazilia este cea mai lungă frontieră a Franței cu o lungime de 730 km. Guyana Franceză poate fi separată în două regiuni geografice: în nord o fâșie de coastă unde locuiește majoritatea populației și o pădure tropicală foarte densă și aproape inaccesibilă în partea centrală și de sud, cu înălțimi ce cresc gradual către frontiera cu Brazilia. Cel mai înalt vârf are 851m și se numește "Bellevue de l'Inini". În largul coastelor se găsesc o serie
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]
-
lac artificial și o hidrocentrală alăturată produce energia electrică necesară regiunii. O problemă cronică este afluxul de emigranți ilegali și de căutători de aur dinspre Brazilia și Surinam. Granița cu Surinam-ul este formată de râul Maroni care curge prin pădurea tropicală și este dificil de patrulat de către Jandarmeria Franceză. Mineritul ilegal de aur generează poluare, în special cu mercur și este de asemenea cauza alcoolismului ridicat și a numărului mare de cazuri de boli transmisibile pe cale sexuală. Climatul este climat ecuatorial
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]
-
succesiuni anuale: un sezon de ploi importante din aprilie în august, un sezon uscat din august în noiembrie, un nou sezon ploios din noiembrie în februarie și un sezon uscat din februarie în aprilie. Acest climat este propice dezvoltării pădurii tropicale ce acoperă 95% din teritoriu. Înainte de 1492 regiunea Guyanei era populată de numeroase triburi amerindiene, cele mai importante fiind triburile Caribilor. Regiunea a fost descoperită de Cristofor Columb în cel de al treilea voiaj în America în 1498 iar în
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]
-
munci pe plantații. Numeroase dispute au loc între francezi, olandezi, britanici și portughezi asupra suveranității și delimitării teritoriului francez. Tentativele de colonizare continuă și în secolul XVIII dar cele mai multe eșuează din cauza lipsei infrastructurilor de primire a colonilor și datorită bolilor tropicale. În urma Revoluției franceze teritoriul devine loc de deportare al prizonierilor și al deținuților politici. În perioada Războaielor napoleoniene Guyana este ocupată de către portughezi, dar este eliberată odată cu abdicarea lui Napoleon. În urma eliberării sclavilor la jumătatea secolului XIX regiunea duce o
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]
-
sferturi din exporturi), mineritul în principal după aur și industria forestieră. Este foarte puțină industrie, existând în principal mici uzine de prelucrare a bunurilor agricole sau a lemnului, iar agricultura este subdezvoltată datorită lipsei de suprafețe cultivabile și datorită mediului tropical ce nu permite anumite culturi, cele mai importante fiind trestia de zahăr, orezul și maniocul. Turismul, în special ecoturismul, a început să se dezvolte în ultima perioadă. Șomajul este o mare problemă, fiind aproximativ între 20% și 30%. Centrul Spațial
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]
-
Ecuatorului, la 5°3' latitudine nordică, iar direcția optimală de lansare este în direcția mării. Centrul este baza de lansare a Agenției Spațiale Europene, a programului spațial francez și a companiei comerciale Arianespace. Principalele atracții ale Guyanei Franceze sunt jungla tropicală, în care a început să se dezvolte ecoturismul. În secolul XIX numeroase triburi amerindiene au migrat spre această regiune în urma persecuțiilor coloniștilor din celelalte regiuni ale Americii de Sud. Acest lucru a contribuit la o bogăție culturală excepțională a acestui mediu, unul
Guyana Franceză () [Corola-website/Science/300163_a_301492]
-
lunare se constată că în zona colinară și de podiș, luna cea mai rece este ianuarie (cu medii de -3 °C, -8° C), iar cea mai caldă, iulie (+18 °C, +19 °C). Numărul zilelor de vară oscilează între 60-85. Zilele tropicale sunt puține, astfel că abia se însumează 18 zile din cursul unui an. Din cifra menționată 6 zile revin exclusiv lunii august. Numărul mediu anual al zilelor cu înghet este de 127. Numărul cel mai mare de zile cu înghet
Cucerdea, Mureș () [Corola-website/Science/300229_a_301558]
-
ul ("Zingiber officinale"), denumit popular și „ghimber” sau „gingiber”, este numele dat unei plante erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice. Este o specie perenă care are nevoie de o temperatură ridicată și constantă precum și de o umiditate permanentă pentru a se dezvolta corespunzător. Rizomul de ghimbir are o formă neregulată, contorsionată și e
Ghimbir () [Corola-website/Science/301561_a_302890]
-
de dealuri în care se resimte infulența climatului submediteranian. Media anuală a temperaturii și a aerului este cuprinsă între 10-16 grade în Podișul Mehedinți și între 8-10 grade în regiunile călduroase unde este un abeldou ridicat. Invaziile de aer maritim tropical din timpul iernii, datorită ciclonilor care se deplasează din Marea Mediterana spre nord-est, produce creșterea temperaturii în această parte a țarii. Evoluția în cursul anului a temperaturii aerului determinată de variația anuală a radiației solare și de lucru observat atât la
Comuna Godeanu, Mehedinți () [Corola-website/Science/301606_a_302935]
-
au fost de -30 grade Celsius la 25 ianuarie 1942 și respectiv de +39,4 grade Celsius la 10 august 1945. În medie pe an sunt 17 zile geroase, 26 de zile reci, 99 de zile calde, 30 de zile tropicale, restul fiind zile cu o temperatura moderată. Pe an sunt în medie 67 zile cu precipitații lichide, 26 de zile cu ninsoare, 86 zile cu cer senin, 98 zile cu cer noros și 88 zile cu cer acoperit. Vântul predominant
Tătărani, Prahova () [Corola-website/Science/301740_a_303069]
-
ani. În luna ianuarie, temperatura medie scade la −2 °C și −3 °C, iar în luna iulie (cea mai călduroasă a anului), urcă până la 12-14 °C și chiar mai mult. Între anii 1945-1946, ca urmare a unei invazii de aer tropical, temperatura s-a ridicat până la aproape 38 °C. Precipitațiile totalizează un număr de 700-900 mm anual. Cele mai abundente precipitații se produc în luna iunie, când aerul umed de proveniență oceanică, pătrunde până în România și este însoțit de procese de
Comuna Teișani, Prahova () [Corola-website/Science/301742_a_303071]
-
a versanților rămâne la baza lor o pantă de eroziune ușor înclinată, pe care pot fi împrăștiate aluviunile fine sau grosiere, aduse de marile viituri. Acestea sunt glacisurile. Cele mai frecvente și extinse suprafețe de glacisuri sunt întâlnite în regiunile tropicale și subtropicale (mai ales cele mediteraneene). Lungile perioade secetoase, ce alternează cu ploi scurte, torențiale, determină o eroziune accelerată ritmic, care duce pe de o parte la formarea unor suprafețe dintre cele mai netede, iar pe de altă parte la
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]