4,882 matches
-
din întuneric. Câte un trecător întârziat, ajuns în momentul flash-ului în dreptul ușii deschise, rămânea surprins într-un straniu stop-cadru, în care cei doi își amestecau privirile timp de o fracțiune de secundă, suficient însă ca să-și arate unul altuia uimirea de a vedea o ființă ciudată și necunoscută. Filip dormise prost și nu se odihnise. Zumzăitul din ladă i se înșurubase în ureche și acum simțea cum un roi de viespi se cuibărise printre cutele creierului său. Ce Dumnezeu ții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
gândul că și lucrurile tale își vor găsi locul în acest bizar cimitir de vechituri. Bătrânul își punea mantaua decolorată a vreunui unchi și mănușile destrămate ale vreunei bunici și deschidea timorat cufere boltite și albume prăfuite. Acolo afla cu uimire că obiectele se nasc, trăiesc, iubesc și mor, aidoma unor ființe tăcute și demne. Cu strângere de inimă, mai afla că ele ne supraviețuiesc, continuând ceva din biografia și condiția oamenilor. Bătrânul avea grijă; nu întârzia acolo prea mult, temându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a cugetării mele - dispariția și a viitorului,totul reducîndu-se la prezent, care mi se impune exhaustiv, dar care, alcătuit din acțiuni fără scop, fără corelație în timp, nu are decât consistența unei dibuiri în vis. Și, mai presus de toate, uimirea, veșnic nouă, în fața evenimentului extraordinar, incredibil, că ea există! ..."Experiența" a ajuns prea departe! Acum e prea târziu să te eliberezi. Dacă amorul ar fi provocat de frumusețea femeii, de inteligența ei, cum profesează filozofii idealiști, mai mult sau mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pământ, se zbenguiau de mama focului pe sticla micului ecran. De altfel, printre protagoniști, babulea Tatiana văzu și câteva mutre care i se păreau extrem de cunoscute; frământându-și creierii, În timpul lungilor insomnii ce au urmat vizionării, ea descoperi cu oareșicare uimire că unul dintre așa-zișii artiști ce se scălămbăia În film semăna leit cu fostul ei socru, care Își dăduse de o jumătate de secol obștescul sfârșit din cauza unui os de pește ce i se Înfipse În gât În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
e mort, nu există nici un viitor, răspunse Mașa. - Nu există aici, dar dincolo există, surâse Extraterestrul, Întinzându-și degetul arătător În direcția peretelui vecin. - Unde dincolo? - Pe celălalt perete, răspunse Extraterestrul. Mașa privi peretele opus și scoase un strigăt de uimire. În dreapta iconostasului, apăruse un tablou imens, pictat oareșicum naiv, În culori stridente, făcut, probabil, după o fotografie, de felul celor care se găsesc la intrarea În bazaruri, unde, alături de tot felul de Împletituri și abțibilduri, vezi rezemată de câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
clocim cu schimbul, zise oaspetele. Noaptea clocește femeia, iar ziua, masculul. Cum Însă sexul nostru se inversează În decursul unei zile Întregi, practic clocește un singur individ, care e cînd bărbat, cînd femeie. - Vasăzică așa, făcu Mașa, privindu-l cu uimire. - Am glumit, spuse oaspetele. Nu ne Înmulțim prin ouă. - Dar cum? Întrebă din nou gazda. - Oarecum independent... - Cum adică independent? făcu ea. - Independent, Își Întări spusele Extraterestrul. Adică dacă eu vreau să mă Înmulțesc și să mă multiplic, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sa și se trase speriată Îndărăt. În oglindă apărea o față netedă fără nas, fără gură, fără ochi, fără urechi, ce semăna cu un ou de struț. Oul de struț stătea proțăpit pe umerii săi, exprimând prin atitudinea lui atâta uimire, Încât Mașa zâmbi fără să vrea, asemănându-l cu un semn de exclamare, ceva mai rotunjor. „Asta mai lipsea, Își spuse ea, să arăt otova ca un ou sau naiba știe ce... Poate că m-am Întrecut aseară prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
termine treaba pe care o-ncepuse. Mașa o studie ceva mai bine, iar sub privirea sa cercetătoare trăsăturile Evlampiei continuau să se transforme. Încetul cu Încetul, botul său ascuțit se rotunji, căpătând o expresie umanoidă. Mașa scoase un strigăt de uimire. Dar sunetul, În loc să se propage În aer, se rostogoli asemenea unei pietre În interiorul său. În locul gurii de pe fața sa, se umflă acum un balon, destul de caraghios, gata-gata să plesnească. Mașa vru să-și facă semnul crucii, dar nici limba, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâini și nici picioare. Odată cu fața, Întregul său trup se rotunjise, luând forma unui ou. Exista ea, dar exista și oul. Erau o Mașa-Mașă și o Mașă-ou, cu Mașa-Mașă ce stătea ghemuită În interiorul Mașei-ou, cu căldărușa Între genunchi, observând cu uimire cum lucrurile din jurul ei, În aparență neschimbate, capătă noi contururi. În interiorul oului era cald și bine. Numai mirosul se dovedi a fi nu tocmai plăcut. Mirosea a cameră stătută și a pește prăjit. Respirând cu greutate, Mașa simțea că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un gest să-și pună odată semnătura. Mașa stătea În cumpănă. În inima ei, teama și Îndoiala Își Înfipseseră din nou colții. Cuvintele babulei Îi reveniră-n minte... Dar mâna sa dreaptă se mișca independentă parcă de voința ei. Cu uimire, femeia văzu cu semnătura ei, frumos adusă din condei, strălucește deasupra celorlalte Înscrisuri pe hrisov. - Sigur e doar un ordin de deplasare? Întrebă cu inima Îndoită. - Păi, ce altceva să fie? spuse oaspetele pe un ton ușor ironic, presărând peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
privind la cele două zaruri cu oarecare reproș. Le luă În mână, Închise ochi, dându-le drumul să se rostogolescă de-a lungul păturii. Atunci când zarurile se așezară, cu vocea metalică propuse Balaurului: „Citește, tu băiete...!” Cu ochii holbați de uimire, acesta strigă: „6 : 6...!!” „Ce parodie, izbucni el Într-un râs isteric. Prea târziu...Dar, niciodată nu-i prea târziu... Izbucni În hohot de râs, privind la Doctor care categorisea câștigul În ordinea lui crescătoare. „Nu te mai osteni, Doctore
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
strigă Nando furios, adresînd cârciumarilor câteva Înjurături. „Ar trebui, dați pe mâna poliției!!” „Nu te neăji prietene, peștele a fost viu când l’am cumpărat. Împreună cu Carla l’am pregătit. Curios nu...?” Nando evident contrariat, câteva secunde rămase mut de uimire. Reuși totuși să articuleze. „Bine, bine... Nu prea Înțeleg...! Dacă peștele a fost otrăvit, cum oare a supraviețuit...!?” „Cu siguranță vom afla. Vezi te rog În frigider ori pe balcon, vei afla o farfurie plină. Înpachetează două trei bucăți, ajutămă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l implor pe Comandat?” „Dela Comandant am primit dispoziție. Bună ziua...” Le Întoarse spatele, urcând cele câteva trepte pe lângă cabina ofițerului de serviciu, dispărând În spatele unei uși. Surprizele se țineau În lanț. Tony Pavone și Nando rămaseră fără glas, muți de uimire! Nici nu avea la cine să protesteze: până și ofițerul care era de gardă - dispăruse! „...Maiorul contactat, le vorbise inițial cu o elegantă curtoazie ca ulterior, să-și schimbe brusc atitudinea Într-una rece respingătoare. Care să fie secretul??” Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oxigenat, tunsă scurt cu breton Îl privea surâzător.Purta un mantou de un profund negru croită de un profesionist de clasă În așa fel, Încât Îi scotea În relief tinerețea trupului, oferind privirilor o distinsă eleganță!! În ce privește ochii...? Încremeni de uimire...! „O tu, benefică natură generată din metamorfoza Universului, cum ai reușit să construești acest exemplar Împodobindu-l cu asemenea mărgaritare...!?” Având ploapele deschise la capacitatea lor, albastrul curat din privirea ei, rivaliza cu Însuși „Albastrul Cerului” În timp ce ochii incredibili de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
naturii la cota 1450, unde veți găsi suficient de ospitaliere cabane Încercând să nu vă mai gândiți la nimeni și la nimic! Eventual v-ași putea recomanda una...!” Tony Pavone privea la maior prostit!! Efectiv, rămase fără grai, mut de uimire. În mod sigur, maiorul Își bătea joc de el ascunzându-i adevărul. Cum nu descoperi nimic suspicios pe fața lui impenetrabilă, suspină. „Am Înțeles...Totuși, când pot intra În posesia analizei care mi se cuvine...?” „Păi, după părerea mea, În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cum Îi chiamă. Desigur, pentru Început nu am știut ce să cred: Poate vreo grădiniță ori copii vecinilor...Nevasta lucrătorului observând nedumerirea mea, mă scoase din Încurcătură...” „Sunt ai noștri, să ne trăiască. Nouă fete și șapte băieți...!!” „Mut de uimire Șefule, am oferit la fiecare separat câte o banknotă de zece lei, privind pe furiși la femeia ce Încă era preocupată de alăptarea noului născut. Era destul de tânără și cred eu În jurul a patruzeci de ani. Mai avea timp să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ma interesezi ca persoană, Îmi fac doar datoria...! Bine, dacă sunt pus În situație să te cred, te rog să prezinți procesul verbal de predare al buturugilor către beneficiar...!” Atât Șeful de Șantier cât și Tony Pavone rămaseră muți de uimire. La o asemenea Întrebare nu se așteptau!! „Păi...Încercă Șeful de Șantier să-l apere, acestă operație manuală, nu a fost prevăzută În proiect...!” „Nimănui nu i-a trecut prin minte acest amănunt. În definitiv au fost niște nenorocite de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apariția. Iar În momentul când, un Întreg grătar cu mititei fu devorat cu o poftă de mâncare teribilă, ospătarul aduse la masă un supradimensionat platou burdușit cu pastrama de oaie rumenită la grătar cu mămăliguță, invitații scoaseră o exclamație de uimire. Așa o surpriză merita osteneala. În această situație, pastrama fiind profesional condimentată, apetitul de băutură creștea progresiv, dezlegând limbile...!! Această idee costistitoare a Șefului de Șantier, se dovedi a fi bine venită, având forța necesară să descrețească definitiv frunțile, iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stau la dispoziție...Cu unele atenții materiale, pot deschide toate ușile...!” Tony Pavone Îl spionă câteva momente,articulând. “Cam la ce sumă se poate deschide și ușa noastră...??” Individul cupăni câteva momente, murmurând. “Zece mii lei...!” Tony Pavone rămase mut de uimire. Este adevărat, la bursa neagră cartonul asfaltat se vindea mai scump, Însă Între Întreprinderi, prețul era derizoriu. Dacă accepta suma, cum va putea recupera banii...? Medită câteva secunde, silabisind. „Imposibil domnule...! Șpaga e astronomică...! Dacă l’ași fura vânzându-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tudose Ion care intră În birou vijelios. „Deranjez...?” „Sunteți bine venit. Vă rog, luați loc...!” „Prefer să stau În picioare...!” Schimbă cu Șeful Șantierului unele cuvinte banale, apoi ca din Întâmplare Întoarse capul către Tony Pavone, scoțând o exclamație de uimire. „Nemaipomenit. Dece te-ai Îmbrăcat la costum domnule inginer, s’a ivit la orizont o nouă cucerire...?” Tony Pavone nu răspunse imediat. Din simplă curiozitate Își Înâlță privirea către el, fulgerător examinându-l. Nici o schimbare, era același dezordonat cerșetor. Ochii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cimentul neospitalier și care nu dădură atenție noului venit: păreau adormiți. Urmară momente de apsolută liniște când un tânăr ce ședea tolănit pe cimentul umed i se adresă. „Ce abatere ați săvârșit...?” Luat prin surprindere, Tony Pavone rămase mut de uimire. Această Întrebare nu se aștepta să i’o adreseze cineva și efectiv nu știa ce să răspundă. De fapt, nimeni nu-l informase cu certitudine care era Întradevăr vina lui. Să nu pară ridicol totuși, monologă. „Nu sunt sigur...! Complicitate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pot fi azvârlit afară din slujba mea...! Am familie de Întreținut, iar dumneata vrei să rămân pe drumuri .. Îmi pare rău...!” „Cine să-l de-a afară...? Fratele său, dictatorul țării...?” La acest răspuns negativ, Tony Pavone rămase mut de uimire. Pe moment avu impresia unei inverse rotiri a pământului. Fu la un pas de-a izbugni Însă, se reculese Încercând să fie cât mai calm posibil. „Da, desigur aveți dreptate...Ofițerul aflat În slujba guvernului, nu-și face decât datoria
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Se răsuci Într-o parte, privindu-l fix. „Două persoane cu destinație diferită, credemă, nu-i atât de ușor. Dumneata În Israel iar prietena dumitale În Germania Federală...? Păi, să zicem, zece mii dollary de persoană...!!” Tony Pavone rămase mut de uimire. La așa o sumă de mare nu se aștepta...! Dacă evalua acești bani la salariul unui lucrător calificat de optzeci - o sută dollary pe lună, În câți ani de muncă cinstită putea cineva să adune atâtea parale...? Dar, pronosticând la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Acum să scrii pe hârtie cu lux de anănunte, de ce dumneata ai ignorat decretul de lege emis de Șeful Statului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, nepredând În termen surplusul de alimente aflat În custodia dumitale. Repede, nu avem timp de pierdut...!” De uimire Tony Pavone, rămase perplex. Câtă mârșevie, În această societate unde oamenii - dacă unii pot fi numiți astfel - te pot vinde dușmanului, indiferent de câte favoruri i-au fost făcute. Întradevăr, colonelul de securitate Gerard, Îl trădase...!! Ce oare l-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rotiserii zăriră un perete de o mărime incredibilă care de fapt era burdușit cu rotofei pui de găină ce se roteau rumenindu-se datorită sărmelor Înroșite de curentul electric ce pulsa necontetit, Îi făcu să Înghită În sec, muți de uimire...! Câteva zile, avură timp să colinde orașul, avizi de a vedea, de a memora totul...! Trăiau un vis frumos, un vis ce niciodată nu și’ar fi putut Închipui existența lui. Pentru Început, locuiau la o veche cunoștință - familie de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]