181,106 matches
-
la obiect, Paul Vinicius nu lasă domnișoria cuvintelor să-i împieteze ceasul și merge cu inima înainte spre noi descoperiri lirico-poetice aderante la sens, la sexualitatea consubstanțială experimentului poetic, la conceptul pe care sexualitatea femeii îl implică în derularea procesului uman și cognitiv. Umanoizii nu-l sperie și el, poetul, adică Paul Vinicius își cunoaște limitele propriei experimentări în domeniul poetic așa cum un ins cultural fin, nu-și salută iubita dacă o vede singură, după atîta timp singură, pe stradă. Timpul
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
să-și genereze propria opoziție. El este cel care îi va sugera viitorului apostol că "Legea poate da greș" și că "putem să gândim (și) altfel decât prescrie" ea, Legea reprezentând, de fapt, un act fatal de "îngrădire" a libertății umane. Paralela cu sistemele totalitare nu este greu de semnalat și, de altfel, postfața semnată de Mircea Martin pune explicit această problemă. Protagonistul se raportează la episodul Golgotei (la care, de altfel, nu a asistat direct) ca la un moment cheie
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
Marina Constantinescu Lumea teatrului a primit, în preajma Sărbătorilor, a Crăciunului, un dar cu totul special: o carte semnată de criticul de teatru Florica Ichim și intitulată George Constantin și comedia sa umană - volum apărut la Editura Gramar, o casetă video, cu scene din mari spectacole și filme, și un CD cu vocea lui George Constantin cu unele din rolurile lui importante. De apariția acestora două din urmă s-a ocupat Mihai Constantin
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
o carte despre un Actor poate că prinde ceva din "umbra" dispărută. Este cumva, umbra "umbrei", e, poate, tot ce rămîne material din existența noastră pe scîndurile scenei. Și, totuși, poate, pentru un timp mai rămîne o dîră transparentă, mai umană decît o carte în memoria celor care au împărtășit emoțiile actorilor". În 1994, înainte de premiera cu Avarul la Teatrul Nottara, cu două săptămîni înainte de moartea lui George Constantin, Florica Ichim, autoarea cărții, îi lua un interviu în care îl întreba
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
despre poetul național. Succint, ea a fost deja amintită: este vorba despre pierderea printre generalități și poncife și despre imprecizia tulbure, despre cuvântarea prețioasă ca modalitate de a nu spune nimic, combinată cu o crispare înaintea căreia dispar orice contururi umane ale unui portret și așa excesiv idealizat. Or, trebuie remarcat că limbajul compromis și compromițător din plan ideologic este foarte bine servit de pervertirile din plan estetic. În condițiile în care oamenii nu au fost apreciați, sub comunism, în limitele
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
desi Kaufmann nu o face. Studiul lui e aplicat însă exclusiv pe eșantioane de franțuzoaice, fără ca limitarea să fie declarată voita, asumată, ori socotita irelevantă. Ea există însă în mod clar și presupune, daca urmăm chiar logică autorului, ca trupul uman, cel al femeii în particular, nu este un determinat cultural supus practicilor valabile într-un anumit spațiu social de existență. De ce îl preocupă pe Kaufmann faptul că sutienul de plajă a disparut masiv din ținută femeilor? După cum singur o declară
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
la chiar constituirea spațiului simbolic al semi-nuditătii (sau uneori chiar nudității) acceptate. Secole la rîndul marea este percepută drept sursă de angoasa sau chiar de dezgust, pentru că pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, odată cu o emancipare accentuată a atitudinii față de corpul uman să se modifice, în mod clar nu prin simplă coincidență, și percepția naturii, a oceanului, marii, țărmului în mod particular. Fiindcă plajă atrage irezistibil", susține Kaufmann, "ea e manifestarea cea mai reușită a unei posibile fuziuni corp-natură cu simplitatea despuiata
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
probleme locative prin raționalizări stupide - decurge dintr-o iluzie de a-ți putea continua viața în interior ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat. Asaltul final contra casei Kalabuhov va fi dus de o creație a profesorului: grefa de hipofiza umană va transforma pe banalul câine Sarik în mult mai agresivul cetățean Poligraf Poligrafovici Sarikov. Comunismul visa la o regresiune colectivă către vârstă de aur. Experimentul profesorului provoacă (involuntar) o cădere a umanului către animalic. "Omul nou" își terorizează creatorul, profesorul
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
de o creație a profesorului: grefa de hipofiza umană va transforma pe banalul câine Sarik în mult mai agresivul cetățean Poligraf Poligrafovici Sarikov. Comunismul visa la o regresiune colectivă către vârstă de aur. Experimentul profesorului provoacă (involuntar) o cădere a umanului către animalic. "Omul nou" își terorizează creatorul, profesorul Preobrajenski fiind în situația ingrata a unui Pygmalion confruntat cu violența făpturii aduse la viața de el. Inima de câine reproduce, în registrul parodic, schemă romantică a Frankenstein-ului lui Mary Shelley, doar
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
care ajung să trăiască în locul său, "reprezentativ", si de o "dezumanizare" a lui în contul acestora, în sensul în care sînt eliminate registrele "naturale" ale sentimentului (Ortega y Grasset: "Plăcerea estetică a artistului modern decurge tocmai din acest triumf asupra umanului"; Paul Valéry: travaliul estetic are "ceva inuman"). Viziunea poetului nostru este una a amestecului de identități sub semnul unei violente liniștite, vitale: "deocamdată lumină se face pe drumul pustiu/(ca si cum s-ar fi aprins tocmai verbul cu care-l descriu
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
mare secret, si care va fi lansat, se pare, în iulie, în S.U.A., si, în septembrie, în Europa. "Incalificabilul" Stanley Kubrick a aparținut familiei marilor cineaști incomozi, - Stroheim, Griffith, Sternberg, Welles... Lumea lui Kubrick, aceea a violenței și a nebuniei umane, se dovedește de o mare actualitate, iar modul lui Kubrick de a filma, de a gîndi imaginea, decorul, muzica - de o mare modernitate. Se poate presupune că Stanley Kubrick face parte dintre acei artiști care influențează mai mult după moarte
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
detaliu, cum, pentru Shining, aveau lungi discuții în care îl amestecau pe Freud cu românul gotic victorian... Parafrazînd vorbele unui celebru critic, s-ar putea alege cel mai potrivit epitaf pentru Stanley Kubrick: "Nimic din ce e neliniștitor în natura umana nu i-a fost străin". Kubrick era adeptul declarat al teoriei conform căreia, "în subconștientul nostru sîntem foarte putin diferiți de strămoșii noștri din epoca primitivă (...) Chiar dacă funcționează, față de acest subiect, o anumita ipocrizie, violența exersează asupra noastra o certă
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
șocantă concretețe, el creează în jurul oamenilor și obiectelor acea aureola a imortalizării care apare numai în literatura de bună calitate. Aparatul de radio primit în dar de Alexandru Drăghici de la Hrusciov, ca și Hrusciov însuși fac parte din eternă comedie umană: "Aparatul are istoria lui. Este un cadou de la Hrusciov. Coborâse personal cu el în brațe pe scara avionului tras în fața aerogării Băneasa. Trecuse pe langă Dej fără să-i dea atenție și i-l pusese lui Drăghici direct în brațe
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
deodată, din toate părțile, realitățile de orice fel, adunîndu-le, sintetizîndu-le". Și ceea ce socotim a fi cheia acestor considerații analitice: "Visul (structura visului) poate intra și el în combinații care să-l facă veridic, egal cu actele diurne în cunoașterea existenței umane". Așadar visul ! Ne dam seama că toate citatele de mai sus converg în noțiunea visului, cum izvoare ce se adună într-o albie cuprinzătoare. Și "vîrstele comportamentale" și "diacronia devenită sincronie" și "muzeul viu" al formelor și "translația între stimuli
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
simptomatice ale visului e trecerea spre altceva, devenirea prin alteritate. Nu doar necunoscută sieși, scăpînd inițiativei personale, dar și transformîndu-se în altcineva, poeta realizează un epic enigmatic prin multiplicarea de sine. Ființă i se preface într-o suită de fapturi umane sau animaliere: În visul tău nu ești stăpîn tu-cel-stiut-de-tine/ ci tu-acela-despre-care-nici-nu-stii./ În visul altora e și mai și...(...) În mintea mamei îmi tot fac bagaje./ În mintea lui iubita sînt peste mare/ cu fulgi în loc de șolzi/ alene fîlfîind în aer
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
Și tot asemeni lui Stalin, Țîțo s-a folosit de poziția politică, de partidul unic, de dezbinare și mituire politică și nu numai. Meritul sau, daca îngăduim merite, a fost acela că a reușit să dea dictaturii sale o fată umană, forțat, cu siguranta, de nevoia de a căuta un sprijin politic și economic la democrațiile occidentale și la SUA. Dar Țîțo și oamenii săi șunt vinovați de a fi comis crime în masă în zona Istriei, fapt ce a dus
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
creadă că am fi niște puriști și că nu am înțelege întrepătrunderile fatale de vocabulare și de expresii. Ce nu are unul, împrumuta cu secolele de la altul, si astfel, se întregește, uneori, fără a fi recunoscută pe față, o comunitate umană bazată pe înrudirile, lucrate, de cuvinte, noțiuni, expresii... În nordul Moldovei, mai ales, am petrecut ceasuri întregi ascultînd pe gravele și cuviincioasele noastre de măicuțe, si tinere și mai în vîrstă, totdeauna minunîndu-mă de frumusețea și de corectitudinea absolută a
Farmecul vorbirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17956_a_19281]
-
care își păstrează o stranie candoare senina dincolo de toată amărăciunea vieții pe care o duc. Nimic, sau aproape nimic din acestea nu le-am putut regăsi în Craiul cîmpiilor. O carte sumbră, cu o materie narativa vîscoasa, cu un univers uman deprimant, o lume bîntuita de crime, ura, instinctualitate și disperare. Am răsfoit de cîteva ori primele pagini ale românului, si, cumva nedumerita de tonul neașteptat al narațiunii (pe care de altfel îl descoperi foarte rapid, reprezintă o abatere evidență de la
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
român. Cybula e bătrîn, slăbit, neputincios și resemnat, chinuit de rele presimțiri, muncit de remușcări; el trece de la preocuparea de a supraviețui, oricum, numai să trăiască, la ispita morții, gîndul sinuciderii. Cybula reprezintă tot ce e mai bun și mai uman în lumea construită de Sînger în acest român. Deși el e căpetenia celorlați, bătrînul crai e temător și chiar oripilat de lumea în care trăiește. Cora e contraponderea lui: pătimașa, aprigă, capabilă să-și omoare semenii fără a clipi, sau
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
Bizanțului, ca o reacție vehemență la nestorianism, care separă foarte net firea lui Iisus, pînă la identificarea în natură lui duală a două persoane perfect individualizate, monofizismul radicalizează natură divină, căreia-i atribuie un statut de exclusivitate, socotind că cea umană a fost resorbită prin însăși nașterea dumnezeiasca a lui Hristos. Esențialmente transcendent și acorporal, echivalent, din punct de vedere morfo-senzorial, cu Dumnezeul Vechiului Testament, Iisus nu poate fi, în cîmpul monofizit, sursa a unei manifestări corporale, a unei apariții în
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
resort spiritual. Fără a fi abstracte, formele sale sînt un fel de elogiu al vidului, de grafică în eter, și ele conturează în absolut realități neîndoielnice dintr-o lume a esențelor, a propozițiilor încremenite în hieroglifa. Roată, sabia, peștele, silueta umană și orice altă formă care poate fi descifrata în aceste sculpturi sînt, în același timp, concepte plastice și semne elementare într-un posibil repertoriu simbolic: Soarele, Coloana, Arborele, Crucea etc. De un giacomettism radicalizat în expresie, brăncușian prin atitudine și
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
lui Nichita Danilov nu sunt individualizați, și nici măcar nu au înfățișarea generica a unor oameni. Poetul îi reprezintă prin ideea de verticalitate, ceea ce înseamnă un grad maxim de abstractizare. Omul este ceva care aspiră spre înălțime - asa sună definiția ființei umane din "dicționarul" poetului. Recunoaștem aici un mod expresionist de a gândi. Expresionista este și folosirea culorilor în descrierea "vestimentației" sau a "peisajelor". Toate au ceva țipător și nenatural. Roșul este de fapt ideea de roșu, albastrul - ideea de albastru și
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
al unei lumi siderale. În acest neant cu o infinită capacitate de absorbție se constituie, asemenea deflagrațiilor galactice, suitele de imagini turbionare, proiecțiile unei sensibilități ultragiate, si se pun în mișcare nenumăratele strategii de mîntuire a vidului. Comentînd la scară umană marele act al Genezei, artista descoperă fasciculul de lumină care fisurează incomensurabila întindere nocturnă și în jurul lui își organizează întreaga viziune plastică. Din acest nucleu inițial se nasc tonurile și valorile, se dezvoltă suprafețele și se profilează volumele. Absența oricărui
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
ale resorbției în adîncă beznă inițială, se regăsesc, asemenea vieții în virtualitatea seminala, toate formele posibile ale unei lumi greu de epuizat. De cîteva ori, în plină turbulenta cromatică și în avalanșă neliniștita a tuselor, se insinuează, abia perceptibil, chipul uman că o ultimă garanție că actul creației a fost dus pînă la capăt. Însă nici aceste secvențe, vag antropomorfe, nu deviază către observația denotativa și psihologizanta, nu părăsesc, nici macar accidental, cîmpul pur al reveriei, ci rămîn în continuare în faza
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
o formă de memorie. Choay susține că în mentalitatea contemporană patrimoniul a ajuns să semnifice mai curînd o institutie, o legislație chiar de cele mai multe ori, lesne de separat uneori de acea noțiune inițială de valoare comună conotînd trecutul unui grup uman. Scopul studiului acesta este dublu: pe de o parte de a urmări felul în care s-a produs deplasarea de accent semantic în termenul "patrimoniu", si pe de altă parte, dar în directă legătură, de a analiza constituirea acelei mentalități
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]