3,061 matches
-
descurc, mulțumesc. — Emma. Nu te prosti. — La revedere. Și mulțumesc foarte mult, adaug către chelner. Ați fost extrem de atenți și de drăguți cu mine. Ies În grabă din restaurant și descopăr că afară a Început să plouă. Și n-am umbrelă. Ei, asta e, nu contează. Plec oricum. Pornesc cu pași mari pe stradă, alunecând ușor pe trotuarul ud, cu lacrimile amestecându-mi-se cu picăturile de ploaie. Habar n-am unde mă aflu. Nu știu nici unde e cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rostul zilei și vieții. Poate chiar vreau puțin romantism în viața mea supra-mega-hiper- realistă, materială până la limită. Ah, daca as putea gasi puțin romantism în viața de zi cu zi! - Ieșim și noi puțin? - Unde? Nu vezi că ploua? Luăm umbrela. Bem undeva o cană de ceai cald, privind prin fereastră cum cade ploaia... - Ești nebun. Mai bine mai ia niște pastile, ce știu eu ce gripă ai? Ai grijă să nu-mi dai și mie, am de predat asignmentul! - Da
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
voi reuși să ajung astăzi. Imi propun să ajung la Noli, adică vreo 30 de km. Mă simt minunat la începutul acestei noi zile, admir din tren marea în dreapta mea, plajele încă lipsite de persoane, dar pline de șezlonguri și umbrele, iar în stânga localitățile cu blocuri de câteva etaje, într-un ambient pietros, nu prea înalt și plin de verdeață; ieri am inspirat din plin parfumul florilor de oleandru. Mă întreb acum, așa cum m-am întrebat de multe ori, oare de ce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aș avea răbdarea pe care mai ales mamele o au cu acești copii zbenguiți sau cu diferite mofturi și capricii. Ii văd apoi cum se joacă pe plajă, în nisip, cu jucăriile lor, iar părinții stau întinși pe șezlonguri, sub umbrele, sau sunt în apa atât de curată de culoare albastru-verzui. Până pe la 9.30, plajele sunt goale, apoi în scurt timp se umplu și devin foarte animate. Apreciez și faptul că nicăieri nu aud muzică ce te asurzește, și nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
așezat pe o bancă pentru a savura roșiile lui Nando. Sunt foarte gustoase, cu pâine proaspătă. Soarele dimineții îmi scaldă fața, oglindindu-se în apa ce se zbate neîncetat cu malul. Tinerii angajați de pe plajă fac curățenie, iar șezlongurile și umbrelele îi așteaptă pe vechii sau abia sosiții ”clienți”. In spatele meu este strada deja zgomotoasă și plină de mașini. Începe o nouă zi. Sunt în suflet cu cuvintele lui Nando despre rolul și importanța bisericii, scăldat de soare, cu gustul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe străzi. Ajung într-o piață mare de legume și fructe, iar apoi într-o alta de pânzeturi și îmbrăcăminte. Remarc că lumea e mai liniștită și mai senină decât în România, este mai multă ordine și curățenie. Mesele de sub umbrele, la baruri, sunt deja ocupate și fiecare își servește liniștit cafeaua sau cornulețul dulce, sau alte bunătățuri. Toate străzile sunt înguste, și de la propria fereastră poți dialoga cu vecinul de peste drum. Dar nu prea văd așa ceva. Traversez tot centrul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe care cei în trecere, și nu numai ei, se pot relaxa. Ce am mai remarcat este faptul că după prânz, pe care cei mai mulți nu-l servesc la restaurant, ies la o bere sau cafea, suc, cu prietenii, la umbra umbrelelor sau copacilor, și petrec orele după amiezii în discuții cu prietenii, cunoștințele. Remarc ușor sobrietatea gesturilor, eleganța în exprimare, ca și în îmbrăcăminte, de altfel. De când am intrat în Franța, în toată Provence am remarcat acest fapt, al unei vieți
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de contact, geantă sport pe umăr! — Și barbă! — Nemaipomenit! Am fost sigură că e mai tânăr! — Mai bătrân! — Mai scund! — Mai gras! -- Mai chel! — Cu totul altfel mi l-am imaginat! Cu pălărie de pai, trenchcoat, baston. — Redingotă, melon, monoclu, umbrelă neagră... — Smoking! Papillon! * — Ultima care a ieșit, baba aia, cu mănuși, pălărie, este sau nu nevasta lui, spune? — Prezentabilă! — Oribilă, vrei să spui... Pentru vârsta ei, o femeie bine.. — La vârsta ei, frumoasă, urâtă, nu mai contează! Important este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mirese, dragostea țese cu de platină ațele plasei dorințelor cu ochiuri dese. Metafora nopții autumnale este atât de adâncă încât unii nu adorm și trăiesc cu aceste sacre elixiruri din centrul minunii. 1971 La munte Ziua dă prin spata serii umbrele și liniștea; se întorc la stâni oierii, se reface pajiștea. Stau pădurile în părți în armuri, semn de putere, muntele-i plin de mistere ca memoria de cărți. Hogaș cu Pisica lui e pe undeva pe-aproape; Eminescu vede-n
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și naturală. Ca surse artificiale avem toate corpurile de iluminat de tipul becurilor, lămpilor sau lumânărilor. Toate acestea sunt surse primare, deoarece emit lumină. Sursele secundare au în comun faptul că reflectă lumina primită de la surse primare. Pereții, ecranele reflectorizante, umbrelele reflectorizante și oglinzile sunt doar câteva exemple de surse secundare de lumină. Atunci când, în studioul foto, realizăm o regie de lumină pentru un subiect, trebuie să luăm în considerare și influența inevitabilă a surselor secundare (de exemplu, pereții, care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
texturilor suprafețelor. Imaginile obținute sunt puternic expresive, dramatice. Fig. 5.3. Iluminare de studio cu două surse de lumină difuză Lumina generală este dată de sursa cu soft box din dreapta, iar lumina de umplere pentru atenuarea umbrelor este proiectorul cu umbrelă din stânga. Adâncimea umbrelor și atenuarea contrastelor datorate iluminării laterale pot fi controlate prin utilizarea panourilor reflectorizante sau a unor surse de lumină propriu-zise, care dau așa-numita lumină de umplere. Ea scade din întunecimea umbrelor, ajutând la păstrarea unității formelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
fost răceala aceea cumplită, ar fi putut spune chiar că era bine. Vedea picăturile de apă spărgându-se peste el și apoi cum se adunau în firicele mici, ce se scurgeau pe laturi. Se simțea ca și cum se afla sub o umbrelă uriașă și transparentă care oprea ploaia deasupra lui. Își dădu mâinile deoparte și întoarse capul cu fereală. Golul de negură se închidea peste el cu viteză. Înțelese în sfârșit ce se întâmpla. Animalul era deasupra sa și se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știu atât de puțin încât deși ar avea de spus tot soiul de lucruri frumoase și profunde sunt osândiți să rămână la banalitățile unui ghid de conversație. Creierul lor clocotește de idei și ei nu-ți pot spune decât că umbrela mătușii grădinarului e în casă. Impresia finală a fost aceea a unui efort prodigios de a exprima o stare sufletească și mi-am închipuit că în acest efect trebuie căutată explicația lucrurilor care mă nedumereau în atât de mare măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Triumfului, cu trudă puțină și noroc mult. Era o odăiță așa cum dorisem, cu mobilă nouă, scoarțe, tablouri și, mai ales, perdele care făceau noapte chiar ziua-n amiaza mare. În fața casei un tei al cărui frunziș acoperea curtea ca o umbrelă, iar ceva mai departe o grădină cu pomi roditori. ― Aici, să știi, e un adevărat paradis pentru amorezați, zise proprietarul, un bătrânel oacheș, adus de spate, cu chelie strălucitoare și prietenos din fire. Până acum a stat o funcționară de la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un restaurant din apropiere. Moșneagul ținea morțiș să golim 21 de sticle de șampanie (numărul anilor Mihaelei), dar el cel dintâi dădu bir cu fugiții, ducîndu-se la culcare pe două cărări. Rămași singuri am mutat petrecerea în grădină continuînd-o sub umbrela teiului (ploaia stătuse între timp). ― S-a făcut târziu, i-am șoptit Mihaelei. Nu pățești nimic acasă? ― Soră-mea e în deplasare și nu se întoarce decât poimâine. O, ce bine! Atunci poți rămâne oricât, fără nici o grijă. Am mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
simpatie să-mi facă șederea agreabilă, am senzația că mă aflu într-o "sală de așteptare". Mergem la vecernie la biserică, zice doamna Silvia Lungociu. Când ieșim din casă, vedem că, între timp, a început să plouă. "Să luăm o umbrelă", zic. "Nu-i nevoie, spune Nick. Mașina e aici, la doi pași, iar la biserică o parchez lângă intrare. E loc". Insist. Nu știu de ce, dar insist. Ca să-mi facă plăcere, Nick ia una din umbrele. Ne suim în mașină
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și-l simt că devine nervos. "Ce naiba are?" Poate s-a terminat benzina", zice doamna Lungociu. "Nici vorbă. Rezervorul e pe jumătate plin". Se aud mașini din spate, claxonând. Nick se dă jos să le explice că suntem în pană. Umbrela se dovedește acum providențială, căci plouă cu găleata. Reîntors în mașină, încearcă din nou. În zadar. Motorul nu vrea să pornească. Am pățit asta, deseori, acasă, cu Dacia mea, dar cu un Chevrolet, în America supertehnicizată, nu mă așteptam să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
riscant să suni noaptea la o casă din Washington, dacă ești un necunoscut. Se petrec multe crime, noaptea, în capitala Americii, nimeni n-are curajul să meargă pe jos, după ce cade întunericul, ori să deschidă ușa unui străin. Nick ia umbrela și se duce spre garajul luminat. După vreo cinci minute, în care trebuie să suportăm asaltul altor claxoane, se întoarce însoțit de un bărbat care se apără de ploaie cu o prelată de plastic. Mai apar doi inși după el
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nicăieri"... Plouă mai departe. Ploaie putredă. Una din acele ploi de toamnă care-ți răscolesc reumatismele * și care, în Europa, sunt un stimulent pentru "intelectualizarea" oboselii. Ceața s-a îngroșat, a coborât, vâscoasă, acaparatoare, până la jumătatea zgârie-norilor. Pietonii, zgribuliți sub umbrele, au devenit fantomatici... Emerson ne asigura, chiar din Boston, că sufletele americanilor sunt apăsate, de dimineața până seara, de umbra Judecății de Apoi. Oare cum se împacă asta cu siguranța arătată în afaceri? Sau de aceea sunt, oare, americanii atât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se întâlni cu nimeni în cale, și nici nu se așteptase. Ashargin cunoștea drumul de multă vreme. O mie de nopți, ca aceasta, se târâse pe aici ca să ajungă la patul lui de paie de la câmpurile cu cartofi. Ajunse în umbrele și mai negre ale Templului și iar se opri. O vreme pândi zgomotul care să-i indice o activitate. Nici un zgomot. Cu hotărâre, dar și cu precauție, trase spre el ușa de metal și porni pe scara de metal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
spre seară, când vagabondez pe coline, și e amuzant și duios în același timp văzând perechea lor profilată pe mare. De obicei stăm pe plajă toată dimineața. Acolo lâncezești sub soare, nu se pot începe discuții. Ioana și Viky aduc umbrelele lor înflorite și mă adăpostesc și eu lângă ele. Iau câte o carte, creion și hârtie, dar nu pot citi decât câteva rânduri fără importanță. Curând, cartea, creionul și caietul se pierd pe jos, se acoperă cu nisip. Viky nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
au dispărut culoarea și șireturile. Așa îl știu pe Hacik, cu pantaloni de baie cu sandale, cu restul corpului gol, corp negru, dogorit de soare și plin de păr. În cap poartă o pălărie specială de paie, mare cât o umbrelă, prinsă pe sub bărbie cu un elastic. Stranie apariție și Hacik, așa de străin și totuși atât de apropiat de peisagiul acesta, că nu l-aș putea închipui în alt loc. Un om ridicol: mic, subțire, păros, cu sprincenile împreunate, fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și fiicei acesteia, lecțiile lăcuite ale feluriților nobili și doamne numărau, probabil, sute și sute. În mijlocul acestei nesfârșite procesiuni de priveliști - samuraii și vasalii, slujitorii personali, funcționarii superiori cu șeile lor aurii și argintii, intarsiile de sidef, scânteierile lacului auriu, umbrelele deschise, arcașii cu arcurile și tolbele lor, pădurea de lănci cu cozi roșii - cele care atrăgeau, mai presus de orice altceva, atenția tuturor erau drapelele clanului Takeda. Treisprezece ideograme chinezești sclipeau aurii pe o fâșie de material roșu, lângă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din fața porții, Dengo luă calul lui Mitsuhide de căpăstru și se opri lângă șa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de vasali de-ai lui Mitsuharu. Unul dintre aceștia deschise o umbrelă și o oferi respectuos. Masataka luă umbrela, ținând-o deasupra capului lui Mitsuhide. Mitsuhide trecu podul. Privind în jos printre gratiile balustradei, văzu păsări albe de apă înotând prin jurul stâlpilor ca niște flori risipite pe apa verde-albăstrie. Mitsuharu, care venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de căpăstru și se opri lângă șa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de vasali de-ai lui Mitsuharu. Unul dintre aceștia deschise o umbrelă și o oferi respectuos. Masataka luă umbrela, ținând-o deasupra capului lui Mitsuhide. Mitsuhide trecu podul. Privind în jos printre gratiile balustradei, văzu păsări albe de apă înotând prin jurul stâlpilor ca niște flori risipite pe apa verde-albăstrie. Mitsuharu, care venise să-și întâmpine vărul, făcu câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]