KorAP: Find »[drukola/base=uniformă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...103 104 105 ...551 >

13,755 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

în surdină - nu luasem decât o îmbucătură de mâncare toată ziua, iar nervii mei făceau o larmă prea mare din cauza combinației dintre tirada lui Vivian și întâlnirea cu părinții lui Randall - dar, ca la semnal, o servitoare îmbrăcată cu o uniformă scrobită s-a materializat cu o tavă cu aperitive. Am luat, recunoscătoare, o bucată de pepene învelită în prosciutto. La fix. Dacă nu băgam ceva în stomac, nu mai rezistam până la cină. Tatăl lui Randall nu se încurca deloc cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
aproprie o furtună teribilă de Palm Beach. — Îmmm, a clătinat el din cap. Abia când am coborât pe scări, mi-am dat seama că nu eram în Palm Beach. — Bonjour, mademoiselle 1, mi-a spus un tânăr îmbrăcat într-o uniformă frumoasă, albastru cu roșu. Bienvenue à Paris. Puis-je prendre votre baggage 2? — Suntem în Paris? Uluită, m-am întors să mă uit la Randall. Pe fața lui înflorise un zâmbet. — Surpriză! M-am gândit că amândoi am muncit din greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

sirene, care parcă urlau tot mai tare. A sosit o mașină de poliție, patru mașini de pompieri au intrat și ele în trombă în parcare, iar pe urmele lor a venit și o ambulanță. Pe măsură ce tot mai mulți oameni în uniformă se adunau în jurul a ceea ce fusese odinioară o gaură în pământ, devenea limpede că să arunci păpușa acolo, înăuntru, fusese de o mie de ori mai al dracului de ușor decât s-o scoți afară. — Cimentul ăla începe să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
se ridică în picioare. Ține de natura problemei. între timp, noi o să sigilăm șantierul și v-am fi recunoscători dacă o să colaborați cu noi. — Cereți-mi ce vreți, zise directorul și scăpă un oftat. în cancelarie, prezența atâtor bărbați în uniformă care priveau țintă într-o gaură de pilon provocă reacții dintre cele mai diferite. La fel se întâmplă și cu vreo doisprezece polițiști care cercetau centimetru cu centimetru șantierul de construcții, oprindu-se din când în când și punând cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
dar hotărât să-și găsească adăpost undeva, auzi cum sună cineva la ușă. Părintele St John Froude deschise și fixă cu privirea chipul inspectorului Flint. — Slavă Domnului c-ați venit! icni el. E aici, înăuntru. Inspectorul și doi agenți în uniformă pătrunseră în hol. Wilt îi urmă neliniștit. Acesta era momentul care-l înspăimânta. Până la urmă însă a fost mai bine decât se așteptase. Nu și pentru inspectorul Flint. El intră în birou și se trezi în fața unei femei masive și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
însă a fost mai bine decât se așteptase. Nu și pentru inspectorul Flint. El intră în birou și se trezi în fața unei femei masive și goale pușcă. — Doamna Wilt... începu el. Dar Eva se holba la cei doi agenți în uniformă. — Unde-i Henry al meu? zbieră ea. L-ați ridicat pe Henry! Apoi se aruncă spre ieșire. Imprudent, inspectorul încercă s-o oprească. — Un moment, doamnă Wilt! Dacă ați... Dar o lovitură puternică, primită într-o parte a capului, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

răspuns și apoi ar fi spus: Nu, neștiind care din răspunsuri e mai trist, și ar fi sfârșit prin acel „nu știu“ mai apăsător decât oricare și și-ar fi reamintit jocurile profane ale furnicarului... fabricarea untului,nituirea vapoarelor, coaserea uniformelor, dansul, discursurile, agrafe biciclete peruci discuri cravate trenuri conserve sutiene tunuri cărți, competiția inventivă a zădărniciei. — O, ooo, Ina!... de zece ani nu te-am văzut. Domnul o bătuse, ușor, pe umăr. Irina răsfoia, la un stand de cărți, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
mai interesant, crede-mă. Nu-mi plac eșuații, declasații. Mult mai interesant de partea asta a ierarhiei! Nu doar mai folositor. Mai interesant, crede-mă. Irina reintră în șuvoiul străzii. Bătrâni cu sacoșe, elevi în costume de mușama, agenți în uniforme și fără, gospodine alergând de la un magazin la altul, de la o coadă la alta, țânci pitiți prin ganguri, aerul încins și prăfos al goanei diurne. Buldozere, macarale, escavatoare, orașul asediat de șenilele și loviturile și zgomotul prăbușirii. Fum gros și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
aforism îi va interesa pe Tirbușon și pe Gina, da, da, mai curând ar fi speculat în jurul acestei tâmpenii, zău așa, plin de câlți și peltea e capul fratelui Gerbert, amantissimul. Aruncă volumul. Trase pantalonii de catifea neagră,cămașa neagră: uniforma. Așa apărea la hotelul TRANZIT: uniformă de muncă. Adică, de doliu. Avea câteva perechi de pantaloni negri, vreo zece cămăși negre, de bumbac, de in, de tricot, de mătase, doar negre să fie. Așa se prezenta profesorul Anatol Dominic Vancea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
și pe Gina, da, da, mai curând ar fi speculat în jurul acestei tâmpenii, zău așa, plin de câlți și peltea e capul fratelui Gerbert, amantissimul. Aruncă volumul. Trase pantalonii de catifea neagră,cămașa neagră: uniforma. Așa apărea la hotelul TRANZIT: uniformă de muncă. Adică, de doliu. Avea câteva perechi de pantaloni negri, vreo zece cămăși negre, de bumbac, de in, de tricot, de mătase, doar negre să fie. Așa se prezenta profesorul Anatol Dominic Vancea Voinov la postul său de la recepția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
dar nu se știa dacă la asta se referea, când interveni, continuându-și parcă un gând mai vechi, brusc renăscut. „Improvizația funcționează ca o salvare, cum am spus. Mai mult decât o diversiune, o salvare. Hm, papuci, da... Improvizația... Argentinienii. Uniforme, galoane, circ. Cum spuneam, sunt impulsivi și ageri. Fragili, palavragii. Mândria prostească... solemnitatea, demagogia, dar și cumetria șmecheroasă. Football-ul dumitale, improvizația, nea Gică, tocmai bun să descarce încărcătura asta...“ Nea Gică nu reacționă, asistența tăcea, surprinsă. „Apropo, ați văzut ridul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
doarmă, când necunoscutul cotrobăia printre peruci, combinezoane și chiloți și salopete de antrenament? Într-atât de buimăcitor fusese seismul, încât i se îngăduise o permisie nelimitată, somnul acesta neverosimil și nelimitat? Nu, nu găsise recuzita de deghizare. Nici revolverul, nici uniforma, nici ordine și rapoarte. Inutilitatea investigației se afla în înseși premisele ei, știa, rezultatele nu însemnau nimic. Lipsa dovezilor nu semnifica mai mult decât abundența lor și probele măsluite erau mai convingătoare decât cele reale. Nu, nici măcar somnul, la fel de nesățios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
nimic! Aflase prea multe, fără să afle nimic?... Istorie, într-adevăr, succesiunea câtorva decenii. Străzi, chipuri, clădiri te urmăreau multă vreme. Armata Roșie intrând în București, în 1944. Decorarea Regelui cu marea decorație sovietică a victoriei.Abdicarea forțată a regelui. Uniforme, oficialități, atmosfera epocii. Ochii unui copil zgribulit pe o bancă, în parc, vara. Paradă militară. Scena de la procesul cutare și de la procesul cutare și de la înmormântarea cutare. Prima gospodărie colectivă, chipurile țăranilor; chipurile activiștilor, chipurile milițienilor. Primirea la Academie a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
erau europeni. Tizian, Holbein, ălălalt, Pusi, cum îi zice, Poussin. Europeni, domnule! Domnule, barbarii nu foloseau emblema umană, se voiau copiii monstrului. Fascinați de imaginea antropomorfă, încifrată, încârligată, inaccesibilă. Supraomul, îți amintești? Omul nou al vremurilor noi, cântecele, modelul, Asociația-model, uniformele, urletele, promisiunile. Cadența, cadența, herr Doktor. Bestia bicefală tricefală, tovarășe, pam pam, cu fală, triumfală, ce scofală, tra la la... Șoferul holbase ochii și dilatase urechile. Nu știi niciodată pe cine ai în taxi, în ziua de azi, trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

le strica tot cheful cu îndoielile și introspecțiile lui, cu explorările lui obscure în natura realității, cu felul lui ezitant de a fi. Era și-așa rău că era șofer de taxi, dar un șofer de taxi filozof, care purta uniforme de armată sau de marină și avea în zona mijlocului un burdihan umflat era cam mult. Era, desigur, un tip simpatic și nimeni nu avea nimic concret împotriva lui, dar nu reprezenta un candidat legitim nici pentru căsătorie, nici măcar pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
până atunci într-un hotel, dar trecusem pe lângă destule când mergeam cu mama în oraș ca să știu că erau niște locuri speciale, fortărețe unde erai apărat de mizeria și meschinăria vieții de fiecare zi. Îmi plăceau la nebunie bărbații în uniforme albastre care stăteau în față la Remington Arms. Adoram luciul feroneriei de alamă a ușilor de la Excelsior. Eram mort după candelabrul imens care atârna în sala de recepție de la Ritz. Unicul obiectiv al unui hotel era să te facă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

nu mă joc, așa că o să-i arunc numărul la gunoi. De fapt n-o fac. Dar îl pun în sertarul biroului meu, unde nu pot să-l văd. Asta ca să nu existe nici o tentație. Mă hotărăsc apoi să-mi scot uniforma înainte să mă bag în pat. Poate nu vi se pare mare scofală, dar credeți-mă că după un zbor transatlantic, orice necesită un minimum de energie, cum ar fi să-ți scoți jacheta, bluza, fusta, dresurile și o eșarfă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
cum ar fi să-ți scoți jacheta, bluza, fusta, dresurile și o eșarfă, pare tortură curată. Nu ar trebui să vă spun asta, ca nu cumva să mă credeți leneșă, dar, atunci când eram la școală, uneori mă culcam îmbrăcată în uniformă doar ca să pot dormi mai mult dimineața. Și acum, din când în când, după ce mă întorc de la serviciu, pur și simplu cad lată pe pat, complet îmbrăcată, și dorm dusă. Mă pregătesc să-mi desprind părul din cocul oribil pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
o să beau un pahar de vin. Sau o sticlă. De ce nu? Aș putea să dau chiar acum pe gât o sticlă de Chablis bun. Dau la o parte așternuturile, încântată că am două zile libere de care să mă bucur. Uniforma mea zace pe podea, așa că mai bine o duc la curățătorie să scap de grija asta. Apoi poate o să am timp de mine și o să mă apuc să scriu scenariul. Hmm. Sau poate nu, totuși. Sunt prea obosită ca să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
a tras iar clapa. Nu aș fi făcut față situației a doua oară în viață. —Sunt în Ba Mizu. Stau la bar. Nu ai cum să nu mă vezi. Sunt blonda aia splendidă, deși probabil n-o să mă recunoști fără uniformă. Râd și eu de tentativa mea nereușită de glumă. Apoi îl văd. O apariție într-o mulțime de chipuri la fel. Arată ca un star. Pe de altă parte, chiar e star. Uit mereu. Apoi văd capetele întorcându-se. Bărbații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
formațiile celebre. Ca niște pești într-un acvariu. E amuzant cum oamenii se uită mereu insistent la echipajul unui avion, nu? Doar nu suntem atât de interesanți. Cred că e din cauza piloților și a chipielor. Femeilor le plac bărbații în uniformă. Sigur, uitați-vă doar câtă atenție i se acordă lui Tom Cruise în Top Gun. Și mai era Leonardo di Caprio îmbrăcat în pilot în filmul ăla, Prinde-mă dacă poți. Arăta grozav. Din păcate, piloții de la compania noastră aeriană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
cei care vin în America și stau în cameră, uitându-se la televizor. Asta poți să faci și acasă. Știu, îmi dă Amy dreptate. Păi, să zicem că ne vedem la șapte? —Bine. Gata. Să începem cu începutul. Îmi scot uniforma și o arunc pe podea, apoi mă îndrept spre enorma mea baie să umplu cada cu apă fierbinte și spumă. Mă gândisem să mă duc jos la piscină, dar stomacul meu e cam balonat după călătorie și, ca să fiu sinceră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
încă mai dau sacoșe de plastic gratis. O bătaie pe umăr. E Amy. S-a schimbat. Ce-au stewardesele cu îmbrăcămintea? Niciodată nu se decid cu ce să se îmbrace. Eu o pun pe seama faptului că suntem obligate să purtăm uniformă toată săptămâna. Devine așa de plictisitor să porți același lucru tot timpul. Dar măcar uniforma noastră e foarte drăguță. E de firmă, bine croită și vine bine. Și cel puțin noi nu trebuie să purtăm pălărie, ca la alte companii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
schimbat. Ce-au stewardesele cu îmbrăcămintea? Niciodată nu se decid cu ce să se îmbrace. Eu o pun pe seama faptului că suntem obligate să purtăm uniformă toată săptămâna. Devine așa de plictisitor să porți același lucru tot timpul. Dar măcar uniforma noastră e foarte drăguță. E de firmă, bine croită și vine bine. Și cel puțin noi nu trebuie să purtăm pălărie, ca la alte companii aeriene. Trebuie să spun că m-aș simți puțin ciudat dacă aș purta o pălărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
pătura mea electrică a fost confiscată și, deși am o sticlă de apă fierbinte, nu mă deranjez să o umplu în fiecare seară. De asemenea, urăsc să mă trezesc în fiecare dimineață lângă o sticlă de apă rece. Îmi arunc uniforma pe jos, evit oglinda, mă urc pe cântar să văd dacă am pierdut vreun kilogram (nu am pierdut) și mă bag în pat. În câteva secunde am adormit. Când mă trezesc, mă simt fericită și relaxată. Cele câteva zile la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]