2,817 matches
-
că semnul distinctiv al genialității în arta constă în faptul că autorul percepe stări, experiențe, pentru care omul obișnuit și limbajul comun nu au o expresie adecvată. Filozoful francez stabilește, totodată, "Adevărul" operei, drept criteriu de măsurare a exemplarității și universalității ei: Ceea ce artistul a văzut, vom revedea și noi, fără îndoială, dar nu în același mod; dar dacă el a văzut ceva pentru eternitate, efortul pe care l-a facut pentru a îndepărta voalul, se impune imitației noastre. Opera lui
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
chiar de convertire, care este marca prin care îl recunoaștem. Cu cât mai mare este opera și mai profund adevărul întrevăzut, cu atat mai puternic va fi afectul așteptat și cu atât mai mult acest efect va deveni universal [s.n.]. Universalitatea se află, deci, în efectul produs [s.n.], si nu în cauză 64. Marii artiști ne oferă o viziune cu totul nouă asupra lumii, care, după ce le contemplam opera, devine propria noastră viziune. Acest lucru este posibil pentru că ceea ce ei comunica
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și antropologii au pus-o de mulți ani este dacă există cultură și structură socială universale. Răspunsul la această problemă trebuie să ia în calcul pattern-ul cultural și aranjamentul structural care singure pot fi universale. Deci, când vorbim de universalitatea culturii, atunci spusele noastre au sens numai dacă ne referim la pattern-urile mari pe care le găsim în orice societate. SARCINI SOCIALE UNIVERSALE. Există anumite probleme care trebuiesc rezolvate de orice societate. Am discutat deja despre cele mai critice
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
alt individ care intră în societate cum să acționeze și să supraviețuiască în cultura acesteia. Deși aceste probleme trebuie să fie rezolvate de toate societățile, mijloacele prin care acestea fac acest lucru sunt diversificate aproape nelimitat. Astfel putem spune că universalitatea culturii există în două sensuri mari. Primul, există practici reglementate sau norme care se produc în mod virtual în toate societățile dar în forme diferite. Amintim câteva dintr-o listă întocmită de G. P. Murdock (1945): regulile de comportare, dansul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
nu gândim de ce facem anumite lucruri și nu facem altele. Pentru cei mai mulți români, friptura din carne de porc este unul din felurile preferate, pe când în multe societăți din Orientul Mijlociu consumul cărnii de porc este interzis. Un al doilea motiv pentru universalitatea etnocentrismului este că acesta execută o funcție: într-o societate unde oamenii au o cultură comună, etnocentrismul în relație cu alte societăți ajută la promovarea solidarității în societatea respectivă. Într-o anumită măsură, orice societate poate promova unitatea și cooperarea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de arogare a atribuțiile educaționale din mâinile instituționale ale clerului s-au făcut simțite în ducatele care alcătuiau densa osatură politică a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. În Weimar, încă din 1619 a fost adoptată o reglementare care proclama universalitatea și obligativitatea instrucției primare a tuturor copiilor în vârste de până la 12 ani. Modelul educațional weimarian a fost adoptat, câteva decenii mai târziu, în Gotha (1642). În Prusia, obligativitatea școlarizării pentru copiii de ambele sexe (care nu primeau alt tip
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și citează expres, la pagina 23). Patriotismul este definit general ca fiind iubirea țării în care indivizii s-au născut și crescut. Acest sentiment de atașament afectiv față de țara natală este o constantă antropologică, în sensul că pare a avea universalitate umană, fiind la fel de natural "ca și iubirea de mumă și de tată" (Aaron, 1843, p. 1). Totuși, în ciuda aparenței de naturalețe, patriotismul este cauzat de simpla obișnuință, de efectul expunerii sistematice la obiceiurile, tradițiile, limba etc. specifice meleagurilor natale. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi cu putință după facultățile fie-căruia și fără nici o plată" (Proclamațiunea Rescularei Naționale de la 1848 în capulŭ căreia s'a aflatŭ Ion Heliade Radulescu, 1881, p. 13). Manifeste sunt revendicările de natură democratică și egalitară solicitate prin ideile de gratuitate, universalitate în ceea ce privește accesul la educație, pentru ambele sexe și indiferent de originea socială. Înăbușirea revoluțiilor pașoptiste din principatele danubiene obstaculează materializarea acestor năzuințe educaționale. Cutremurul politic pașoptist are ca efect suspendarea întregului proces educațional, în condițiile în care rețeaua unităților școlare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale principatelor au fost omogenizate într-o memorie națională românească. În deceniul al șaselea, și cu atât mai pregnant în cel de-al șaptelea, ale secolului XIX, ulterior reorganizării sistemului de învățământ primar pe baza principiilor de obligativitate, gratuitate și universalitate, literatura didactică a înregistrat o dezvoltare fără precedent. Proliferarea cărților școlare este vizibilă cu atât mai mult în rândul manualelor de istorie, ca urmare directă a noului rol director conferit în programele oficiale acestei discipline în întețirea sentimentului național și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sovietică, denumirea consacrată a statului fiind redusă la o succesiune de litere (Boia, 1997, p. 67). Acronimizarea identității nominale a statului român la R.P.R. relevă fără niciun echivoc adoptarea modelului sovietic. Ideologia internaționalistă a comunismului timpuriu recomanda păstrarea ancorării în universalitate a istoriei provinciale a poporului român. Manualul lui Roller respectă acest dictat internaționalist, istoria națională fiind încastrată în ritmurile istoriei universale. În cel mai pur stil al materialismului dialectic, istoria societății omenești este divizată în cinci orânduiri fundamentale, forța motrică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
motive mitice configurată în paradigma protocronismului românesc, A. Tomiță (2007) degajă zece "mitologeme" fundamentale ale discursului autohtonist: a) geniul național; b) specificitatea și originalitatea; c) maturitatea culturală; d) continuitatea; e) trecutul glorios; f) organicitatea culturii; g) aspirația și dreptul la universalitate; h) complexe de inferioritate nejustificate; i) noua conștiință de sine a culturii române; și j) autonomia culturală (p. 22). Teme centrale ale retoricii protocroniste, cum ar fi cea a continuității, a exaltării trecutului glorios ori cea a cultului geniului național
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lor cultură și civilizație este europeană"), au absorbit în ființa lor națională influențe europene, însă nu au rămas deloc datori, "punându-și propria pecete pe evoluția Europei" (p. 6). Prin personalitățile lor de mari carate, românii s-au înscris în universalitate, contribuind la "dezvoltarea culturii europene și universale" (ibidem). Sub constrângerea imperativelor de neocolit ale programei școlare, autorii de orientare neaoșistă au fost forțați să ia seama de europenismul românilor. Printr-o ingenioasă inversare a raportului, aceștia au reușit să subvertească
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
D-LUI MINISTRU V. GOLDIȘ. Comemorarea lui Eminescu este un prilej de aducere aminte de cel mai mare geniu al neamului nostru. Eminescu, prin gândirea lui înaltă și simțirea-i adâncă, redate într-o formă impecabilă, a pătruns în taina universalității, așezându-ne cu vrednicie în rândul omenirii civilizate. Avem datoria sacră să-i eternizăm memoria, prin ridicarea de monumente. Generațiile viitoare trebuie să găsească în doctrina lui sâmburele celui mai curat idealism. Atât guvernul cât și societatea trebuie să contribuie
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
1.5. Accepțiunea etologică Un alt aspect cercetat se referă la caracterul universal și local al gestului, deoarece există gesturi care au aceeași semnificație indiferent de zona geografică sau au semnificații diferite în funcție de zona geografică. De fapt, accepțiunea etologică evidențiază universalitatea gesturilor, iar explicațiile sunt centrate în mod deosebit pe: a) transmiterea genetică de la om la om, aspect relevat de prezența gesturilor submisive (lăsarea capului în jos, coborârea privirii), gesturilor prietenoase (legate de hrănirea oaspeților și schimbul de cadouri), gesturilor de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Îndrepți, altul pentru a-și crea un ascendent asupra ta. * „Cine scrie pentru puțini, scrie numai pentru aceia; cine scrie pentru sine, scrie pentru toți.” (N Iorga) Pentru că tot ce reprezintă trăire individuală dobîndește, prin unicitatea ei, un caracter de universalitate (ex: fiecare vibrează afectiv În raport cu un moment de sinceritate deosebită a conștiinței cuiva, simțind nevoia realizării unui proces autoevaluativ asemănător). * „Se laudă că sînt impersonali de cele mai multe ori oamenii care nu pot avea o personalitate.” (N. Iorga) Desigur, e ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
uneia revoltate existențial. * „Descoperindu-te pe tine Însuți, Înveți să-i cunoști pe alții.” (W.H. Allen) Însă și reciproca este la fel de adevărată: „Cu ochii altora poți să-ți vezi mai bine defectele” (proverb). * „Să fim naționali cu fața spre universalitate.” (Titu Maiorescu) Motivația o aduce Ch. de Montesquieu: „Fiecare națiune este un eu; din unirea tuturor se alcătuiește eul-umanitate”. * „Mai bine să fii nebun laolaltă cu toți, decît Înțelept de unul singur.” (B. Gracian) E mai sănătos să servești un
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
vălului (de fapt, kippa nu este un instrument de opresiune sau de discriminare, iar crucea nu este un semn al umilirii femeilor...). Dar s-au oprit aici. Ar fi logic să nu ne limităm doar la școală. Aceleași principii ale universalității ar trebui să se aplice și în alte locuri, unde se pot pune probleme legate de simbolurile afișate la vedere, de exemplu în spitale, sediile administrațiilor, în universitate, în întreprinderi... O contradicție poate să survină și când decizia luată intră
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
constata că în multe cazuri suntem parte a mediului care le-a învățat pe anumite persoane să acționeze în acest fel! Așadar, dacă vrem să schimbăm modul în care acționează acestea, trebuie să schimbăm modul în care acționăm noi. Recunoașterea universalității regulilor comportamentale ne mai ajută să înțelegem că suntem tot atât de mult un produs al mediului nostru pe cât sunt și ele. Putem înțelege acum adevăratul sens al expresiei: „Iată-mă în fața voastră, prin mila lui Dumnezeu”. Se înțelege că, dacă am
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
și, de aceea, își realizează vocația universală numai în sisteme diferențiate fonologic, morfologic, sintactic și stilistic, sisteme care reprezintă limbile. Acesta este motivul pentru care limbajul nu există de fapt decît în limbi, deși acestea nu au această trăsătură a universalității decît pentru vorbitorii proprii. Tot prin limbaj se denumește însă și un "mod specific de exprimare", deci un fragment al limbii specializat pentru comunicarea într-un domeniu de activitate (limbajul filozofiei, limbajul matematicii etc.), între membrii unei colectivități constituite pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
forma limbii, dar fiecare dintre limbi este pentru vorbitorii ei limbajul însuși, modul în care o comunitate interpretează lumea (prin modul în care distinge entitățile, le clasifică, le relaționează și le comunică), atribu-indu-i acestei interpretări valoare de unicitate și de universalitate în același timp și oferind-o ca lume universală celor-lalte comunități. Acest fenomen se produce deoarece limbajul considerat ca fiind o facultate, o aptitudine universală, generală tuturor oamenilor, ar trebui, în principiu, să se concretizeze într-o limbă la fel de universală
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vorbitorul, nu este un subiect absolut, un creator absolut, ca artistul, fiindcă are dimensiunea alterității și, ca atare, este un subiect între subiecte 136. În artă se produce o captare a universalului printr-o operă individuală care se propune ca universalitate, căci arta nu se face pentru a comunica și, ca atare, nu se realizează sub dominanța alterității. Aceasta se relevă însă în mod deosebit în cazul folosirii obișnuite a limbii, atunci cînd conștiința individuală se manifestă în cadrele stabilite de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sau poate face transferuri din alte limbi în limba sa ori din limba sa în alte limbi. Din acest motiv, Paul R i c o e u r poate afirma cu îndreptățire că "traducerea ... constituie singura modalitate de manifestare a universalității limbajului în dispersarea limbilor"321. Faptul că fiecare limbă se prezintă ca limbă universală, ca fiind limbajul însuși pentru vorbitorii ei și că este suficientă pentru comunicarea în cadrul unei comunități nu exclude posibilitatea limbii de a-și îmbogăți mijloacele prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ca atare, deși limbile sînt sisteme paralele, aceasta nu induce lipsa unor zone de tangență sau imposibilitatea unor transferuri de la una la alta. Din altă perspectivă, dacă fiecare limbă se prezintă ca universală, actualizarea ei nu se caracterizează prin aceeași universalitate, deoarece se realizează ca vorbire, ca folosire individualizată, încît de fiecare dată se prezintă altfel, atît prin elementele antrenate, cît și prin modul lor de combinare. De aceea, cînd se traduce, nu se traduce o limbă 322, ci un text
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realitatea sau o parte a ei. Pe de altă parte, sentimentul poetic, deși trăit individual, este potențat de o idee general umană și este perceput ca o idee în legătură cu această trăire. Această idealitate a sentimentului imprimă reprezentării textului poetic sigiliul universalității și, prin urmare, trecerea dincolo de sfera ocazionalului și a individualului, astfel că se reprezintă împrejurări și tendințe generale, redate în exprimare indivi-duală330. De aici se poate conchide că "rostul omului în lume", vizat rațional prin filozofie, devine ideație potența-toare și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și trebuie să fie o construcție (preponderent) rațională și, întrucît fundamentele gîndirii raționale sînt cvasiuniversale, ar decurge de aici concluzia că și activitatea rațională și rezultatele acestei activități ar trebui să fie universale sau măcar ar trebui să tindă spre universalitate, fie în devenirea istorică, fie în simultaneitatea unei perioade istorice. Lucrurile nu se prezintă însă astfel și se constată că, dimpotrivă, construcțiile filozofice nici nu se continuă prin adăugare, ca în cazul construcțiilor științifice, și nici nu tind să se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]