3,641 matches
-
natură, sunt surprinși în refugiul lor. Vietatea țipă sau privește pătrunzător, omul își dezvăluie unica lui istorie, după care recade în muțenie, căci toată existența lui elementară s-a consumat într-o singură ardere. Autorul nu inventează fapte: colindă pustietățile vânând și pescuind. Câteva nuvele și romane din tinerețe cu intrigă orășenească întăresc această stare de lucruri. În Floare ofilită, roman dedicat "micilor funcționari de provincie", Tincuța suferă nu de viața monotonă a orășelului, ci fiindcă bărbatul ei nu vine exact
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
carnivor; -Pentru a fi protejat împotriva frigului și în mersul pe gheață, tălpile îi sunt acoperite de o blană deasa, mai aspră. Ursul polar este un foarte bun înotător; -Se hrănește iarnă cu pești , foci și morse pe care le vânează chiar din apă, iar vară consumă mușchi, iarbă de mare, fructe și plante de uscat; -Are văzul și mirosul foarte dezvoltate. Gâtul este mai lung decât la alte specii de urși. Nu are alți dușmani în afară de om. El nu hibernează
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
încolăcită s-au născut Scy-thes, strămoșul sciților; Agathirsus, primul rege al agatîrșilor sau geților de pe Mu-reș și Tracus din care se trage neamul tracilor. Herodot este primul care începe pro-cesul de ,,grecizare” a istoriei antichității scoțînd mai toate popoarele din vîna, frî-na sau mîna lui Hercule. Ținutul de la nordul Dunării unde s-a luptat gigantul Thi-phon, la Herodot poartă numele de țara arimilor. Logograful Xantos în Istoria grecilor care a trăit pe la 500 î.e.n. spune că, peste regiunile unde Tiphon purtase
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cele întâmplate, comentau cu adimirație curajul lui tătica. Cred că era un „șarpe de casă”, neveninos. .Avea tata și pasiunea vânatului. Avea o armă de vânătoare cu o singură țeavă, calibrul 14 sau 16. N-am mâncat prea mulți iepuri vânați de tătica. în nopțile de iarnă se ducea „la pândă”. Venea înghețat și plin de promoroacă și ne povestea vedenii fantastice cu vulpi cu cozi lungi și frumoase, cu lupi a căror ochi luminau în nopțile cu lună ca niște
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
netede. Suprafața elitrelor prezintă o punctuație dublă, iar marginile lor laterale au o bordură îngustă și accentuată. Coxele mediane ușor depărtate între ele. Tibiile sunt lățite, iar fața ventrală a tarselor glabră. În păduri, prin detritus și sub pietre unde vânează limacși și viermi. l=12-18 mm. Primele 4 articole ale tarselor anterioare și primele 2-3 articole ale tarselor mediane sunt lățite. 8 Genul Phosphuga Leach La noi o singură specie. Phosphuga atrata Linnaeus Negru cu luciu metalic și cu partea
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
-i simți foșnetul ? Cum poți ajunge la un adevăr doar ca să-l contabilizezi, să zici: a fost așa - iar nu așa ? Altfel decât trecând prin surse, prin lumea eminesciană în general, cu toate simțurile valide - nu la pândă, pentru că nu vânăm, nu suspectăm, ci valide, adică întregi - noi constatăm că nu putem face istorie literară. Așadar, această carte poate fi înțeleasă, în cheie culturală mai largă, ca un roman documentar de mentalități. Iar în privința mulțumirilor datorate, vreau să încep cu dl.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
respectiva persoană care sunt motivele pentru care gândește în felul acesta. De exemplu, Alan Gamer a cunoscut odată pe cineva care i-a spus că sportul lui favorit este vânătoarea. Deși lui Alan îi displace chiar și gândul de a vâna, în loc să spună așa ceva și să dea impresia că întrebările ce aveau să urmeze sunt un interogatoriu, l-a întrebat pe respectivul ce-i place mai mult când merge la vânătoare. Discuția i-a oferit lui Alan prilejul să afle ce
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
de 570 de dolari. Nu avem atâția bani. ALLAN: Ei, ar trebui doar să ne restrângem puțin bugetul. VICKI: Pe lângă toate astea, am citit că polițiștilor nu le plac deloc mașinile sport. Dacă-ți cumperi una din astea, te vor vâna cu amenzile mereu... și ar fi o cheltuială în plus. ALLAN: N-au cum! Cu o bijuterie ca asta o să le-o iau mult înainte, așa că n-o să mă poată prinde prea ușor. La capătul acestui scenariu imaginat, Vicki spunea
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
avea cineva? Păi, aproape toți eram Înarmați, dar n-am avut de gând să tragem În nimeni. Era pentru apărare sau de animale, când au stat ei În toamnă... Că aveau o cazemată acolo și se aproviziona de toamnă... Și vânau și puneau acolo la afumat... Dar eu n-am prins, că eu cu Rusu n-am stat iarna... Ce era cel mai greu? Frigul, foamea? Foame am Îndurat și atunci și, dintr-un punct de vedere, era mai rău acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sau, în orice caz, ar fi avut un ecou mult mai restrîns. *Roxana e cum nu se poate mai supărată că i-a intrat în cameră „o muscă foarte mare, foarte grasă, foarte rea, foarte activă”. Zîmbind, am plecat să vînez „monstrul”! *1940: „Acela a fost cel mai catastrofal din seria anilor catastrofali” (Geo Bogza, „Răscrucea nenorocirilor”, în „România literară”, 27 nov. 1980, p. 7). Atunci, în prima lună a verii, într-o sîmbătă, m-am născut. Sper să am cîndva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acea intensitate esențială pe care ulterior, Eran Sela, dublul său ebraic, n-a făcut decât s-o reitereze, la alte vârste și pe alt meridian, cu harul sfidător al Poeziei, Înfruntând, nealterată de timp sau transhumanțe, Marea Bestie care Îi vânează trimișii: „Oh, comunitate de scandal!/ Furia e tot ce ne mai leagă...”. Modern, centrifug, lirismul său amar și lucid invocă intensitatea ca răscumpărare și revanșă, În cadența ruptă a solitudinii interogative, rareori aliniată de brizele scurte ale Înfrățirii cu iluzia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ucaz.” Dumnezeu? Da, de vreme ce luase chipul omului, de ce n-ar fi luat și Însușirile sale? „Și-un vultur foarte rău i-a dat/ Să-l escaveze la ficat.” Foarte rău, Într-adevăr!... „Răii” nu cer iertare celor pe care Îi vânează și, ca vulturii flămânzi, nici nu iartă, la rândul lor, pe cei care se „pun În colți” cu ei. În puținele vorbe din acea dimineață la Torino nu se deslușise vreo aluzie la ceea ce ar fi să facă prigonitul, cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să le faci mărturisiri.” În 1986, când apăruse romanul Marginea orizontului, medicul este stupefiat. „În personajul Spino nu mi-a fost greu să mă recunosc pe mine Însumi, transformat Într-un medic ratat, operând autopsii Într-un spital decrepit și vânat de o parteneră un pic frivolă, care visează Statele Unite și călătorii pe mare.” Actualul rezident al Statelor Unite se grăbește să precizeze: „Soția mea a fost totdeauna o femeie pozitivă și plină de viață; nu pot exclude ca acea Sara, frustrată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în largul tău ca în largul mării. Nu poți îngrădi nimănui dreptul ăsta. — Nu aparțineți nici de Sistem, nici de Fabrică. Aveți un cu totul alt mod de a privi lucrurile. Probabil că faceți parte dintr-un grup independent și vânați și voi partea voastră... vârându-vă în treburile altora. Poate mai mult în ale celor de la Fabrică. Am dreptate? — Vezi? Nu ți-am zis eu? E deștept individul! îi spuse Pitic lui Matahală. Uriașul încuviință. — Mult prea multă minte pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de pierdut. — A, deci așa stau lucrurile! Cei doi indivizi care mi-au distrus apartamentul și m-au tăiat erau Simbolatori. Au înscenat totul ca să distragă atenția Sistemului, iar eu am căzut fix în capcană. Soarta mea e pecetluită. Sunt vânat de ambele părți, fără nici o șansă de scăpare. S-a zis cu viața mea! Nu, nu cu viața. Vei continua să trăiești într-o altă lume. — Tot aia e. N-oi fi eu cine știe cine, dar sunt mulțumit așa cum sunt. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
salveze părinții arestați, le ilustrează pe toate în narațiunile din această fază, scriind despre „lupta de clasă” din lumea satului, despre dușmanii puterii populare care uneltesc neîncetat, despre „bogătani”, care, în mod fatal, sunt „oameni cu păcat”, și despre „lupii” vânați de reprezentanții ordinii publice, în fine, despre „marile construcții ale socialismului”. Este greu de reținut ceva valabil din punct de vedere estetic din aceste texte dramatic conformiste: câteva pagini descriptive (peisajul dobrogean din povestirea Bedros din Bazargic) sau mesajul ascuns
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
lirice: satul copilăriei, chipurile dragi ale celor care au fost, propria-i dramă atunci când sosise „zefirul mângâios” al iubirii. Întâlnirea cu Sorin, acel așteptat „om bun”, va fi - după sfâșierea iluziilor - o căsătorie în absență. Rătăcitor, dezorientat, cu porniri narcisiste, vânând himere, incapabil de a se fixa, soțul este „un suflet sărac”. Căminul va fi bântuit de seisme, dar sacrificiul matern - ordonând lumea - o face pe Sabina să-și dezvăluie puteri nesecate. Accesibil, secvențial, poematic, construit în trepte, fără procedee compoziționale
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
Revue de poesie générale, poezia este oaia neagră - miorița - literaturii, ea rămîne acolo, adică la marginea socialului și (În) inima literaturii, invizibilă dar reperabilă la palpare, ca orice inimă, atunci cînd ceea ce se publică astăzi sub formă de literatură urmărește - vînează - cititorul, deghizîndu-se În mode, tendințe, la adăpostul sistemului de obiecte. Există un al doilea regim de vizibilitate a literaturii. Este vorba despre literatura ca spectacol, bidimensională, superficială, care se vinde bine și trădează literatura pură. Nesau asau antipoetică, nu pentru că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fost atinse sau nu. 6.12. Simulăriletc "6.12. Simulările" Dempsey și Zimbardo (1978) evidențiază rolul esențial al condiționării aflat la baza proceselor de învățare. Astfel, s-a observat că animalele care trăiesc în captivitate și nu trebuie să-și vâneze prada pentru a se hrăni devin leneșe. La Chicago Brookfield Zoo, două pume deveneau foarte obosite doar în timpul mesei, astfel încât directorul adjunct al Grădinii Zoologice a decis să le schimbe programul de hrănire (fixat până atunci la intervale fixe) într-
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fixe) într-unul cu intervale variabile și să le determine pe cele două animale să „muncească” pentru obținerea hranei. Astfel, o marmotă din plastic ieșea dintr-o gaură a cuștii și dispărea într-o alta. Pumele au învățat astfel să vâneze marmota și să introducă laba în gaura în care aceasta dispărea; dacă o făceau destul de repede, un mecanism dădea drumul hranei într-un recipient apropiat. Acest experiment a dezvoltat o combinare a condiționării clasice cu cea operantă: cele două animale
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
rezum, comentându-l totodată, pe cel ticluit de Voisenet. Las la o parte prima parte a monumentalei sale sinteze, privitoare la raporturile fizice, concrete, dintre animalul în carne și oase și omul care încearcă să și-l supună, să-l vâneze sau să se apere de el. Atunci când trec în domeniul imaginarului, atunci când capătă detentă simbolică, lucrurile se plasează într-o logică specifică. Despre ce este vorba? Redau, pentru început, un paragraf care rezumă întreaga teorie: "Dincolo de simpla relație conflictuală sau
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nici un altul, cal sau altceva, care să-l poată urmări. Pasul său este mai curând lent, dar pe măsură ce cursa se lungește, vigoarea îi crește miraculos și aleargă pentru mult timp și mai repede. Nu există alt mijloc de a-l vâna decât acesta: când își conduc puii la pășune, dacă sunt împresurați de numeroși călăreți, refuză să fugă și să-și părăsească progeniturile și se luptă cu lovituri de corn, împungând, sfârtecând și distrugând cai și călăreți; ei înșiși pier sub
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
zi, iar de este rănit, nu simte nici o durere, că poate trece chiar prin foc și că rămâne nevătămat de otrăvuri, fie ele cât de tari. Însă acest tip de vas aparține numai regelui și doar el are dreptul să vâneze aceste animale. Apollonius spune că a văzut animalul și că i-a admirat înfățișarea. La întrebarea lui Damias dacă dădea crezare poveștii depre vasul de băut, el spuse: "Am să-i dau crezare dacă voi afla că regele acestui ținut
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
castității, al perfecțiunii. Potențialul său simbolic și alegoric îi va asigura, pentru multă vreme, și o prezență de necontestat în "cartea naturii" (deci, în realitate). Cu toate acestea, cu cât se solidifică încrederea în existența sa, cu atât el este vânat mai insistent prin manuscrise, incunabule, cărți și în reprezentări iconografice. Devine un simbol autoritar, un element aproape obligatoriu, până ce densitatea abuzivă a aparițiilor sale îl condamnă, începând cu Renașterea, la un rol decorativ. În cele din urmă, odată cu tensionarea raporturilor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
posibil sau sigur prin context (Întrupare, uneori într-un ansamblu marial): tânără fată și unicorn, cu sau fără vânători, fără urmărire în fugă, de la 1200 la 1450. 4. Alegorie religioasă explicită: Maria și Verbul unicorn, cu un înger, în general vânând acompaniat de câini, de la 1200 la 151. 5. Reprezentări profane (câteva aluzii religioase posibile), cu sau fără vânătoare și câteva cazuri de asocieri cu purificarea apei, de la 1450 la 1900"42. Dacă am reprodus această taxonomie, în pofida rigidității ei, este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]