2,982 matches
-
Ați aflat ceva? </citation> <citation author=”TEODORESCU Ion Gh. ” loc=”Dolhești(i) (Mici)” data=”7/9 - 971”> Stimate tov. Dimitriu, Mai Întâi vă rog să mă iertați că vă răspund atât de târziu la stimatele Dv. scrisori. Căci luat de vârtejul treburilor gospodărești am neglijat acest răspuns. În al doilea rând, vă rog să veniți oricând la noi, pentru a vă da referințele, de care aveți nevoie, că nu ne stingheriți, ci din contra ne veți face mare plăcere. Noi În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nimic” se mărea, se „îngroșa” teribil, și azi, privind în urmă „și în jos”, nu pot decât să am accente de „milă și de groază” pentru acel mărunt individ uman, „necopt” la o vârstă deja suficient de matură, prins în vârtejul atâtor pasiuni și idei pasagere, dintre care două, cum o spuneam, dominau întreg peisajul „răzvrătit” al tinereții sale. Femeia, oricare, prima întâlnită și care îmi sugera suficiente „dovezi” de feminitate, și cartea, poezia, și romanul... ah, romanul! De ce „femeia sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bătând aștepta să se deschidă fereastra, să se lumineze lumea. Ș-apoi, după aceea, în nopți chinuite, gânduri furtunoase veniră; și-ntr-o noapte cu lună nouă, cățărat pe scara de frânghie aruncată de sus, urcându-se ca-ntr-un vârtej, cutremurând gratiile ca o fiară, prinse o sărutare de foc pe colțul rumăn al gurei pe care n-o văzu dar o simți ca de jar pătrunzându-i ca un aprig fior toată ființa. Și-n altă noapte, cuele fiarelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu vocea-i de stentor; Botez, un guard de geniu, mic, cu o față de bufon și cu niște mustăți uriașe, bea de stinge și spune câte comedii toate de se tăvălesc de râs cucoanele. Tinerii joacă, parcă-s purtați de vârtejuri, joacă de nu mai pot, gâfâie și-s numai pic de apă; iar lăutarii țipă din scripci ca niște nenorociți cărora li se scot, cu clește de fierar măselele... Mă întorc în tabără cu cumătrul Zaharescu prin întunerecul slăbit al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de la mine, toată vara-i merge bine. Negustor mare n-are parale. Iată și eu, cu gura vorbă, și cu mâna în buzunar. Dealurile se vedeau în zare șterse, într-o fumegare de culoarea cerului. Secetă 30 Iulie. Câte-un vârtej de praf se isca, fugind, rotindu-se pe drumul cotit, prin holde. Vai! vai! când te-a vedea stăpânul îți pune mânile-n cap! Să trăiești ca banu-n punga săracului! Zarea parcă ardea, cercuită, înăbușită de ceață, de fum vânăt. (Înserare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
parte, ca simbol al fertilității ei viitoare. Ipostaza meteorologică a zmeului pare astfel în acord cu dimensiunea fecundității provocate de apă: „când dodată se pomeniră că vine un nor cu fulgere și tunete. Până să se adăpostească de ploaie, un vârtej luă fata, se făcu nevăzut și o duse la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii”. Imposibilitatea de a părăsi lăcașul infernal indică începutul etapei de izolare a fetei smulsă din profan printr-un fenomen în acord cu ființa sa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
megrelian și german. Descendența regală pare a fi cea care impune separarea de cei de rând, fiindcă „«împăratului» i se atribuie o putere magică asupra naturii, asupra cerului, ploii, oamenilor, vitelor” și ieșirea prințeselor din casă ar cauza calamități naturale. Vârtejurile neguroase sunt însă ipostaze ale monstrului inițiator, zmeul care duce fecioara în sacru. Mai potrivită pare interpretarea cercetătorului rus referitoare la acumularea de puteri magice prin recluziune, dar această decodare se circumscrie puterilor cosmocratoare ale fecioarei. Motivația închiderii fecioarei din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unei manifestări eoliene cu precipitații și descărcări electrice stihiale: „Dar abia făcuseră câțiva pași pe marginea pârâiașului ce șerpuia în vecinătate, când dodată se pomeniră că vine un nor cu fulgere și tunete. Până să se adăpostească de ploaie, un vârtej luă fata, se făcu nevăzut și o duse la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii”. Brutalitatea cu care se trece din spațiul profan în cel sacru este proprie mutației ontologice, orice legătură afectivă cu mediul familiar fiind astfel anulată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
patinoarul satului În vremea Înghețului. În prelungirea nordică a cubicului era circa un hectar de prundiș, acoperit cu iarbă grasă și deasă, În care primăvara se strângea tineretul satului la “bătutul cotcii” (o variantă a oinei) și datul fetelor pe vârtej, loc de atracție și a copiilor și a vârstnicilor. Nu mi-am cunoscut Bunicii din partea Tatei, căci așa cum am menționat anterior, era orfan de ambii părinți. I-am cunoscut doar surorile, mătușile mele: Iustina Bogdan și Sofia Chisăliță; ambele locuiau
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cel vecinic, pentru a lua parte la danțul stihiilor. Iar eu, care stam culcat și priveam la toate aceste fără ca lucrul să-mi pară neînțeles sau peste fire, m-am simțit deodată rădicat în sus și luat în neștire de vârtejul danțului. Ș-atunci, Dumnezeule!... S-a stârnit o furie de joc nepotolită, o orgie turbată, satanică; râdeau munții, se strâmba luna, crâșneau din dinți plăieșii, arcașii, pușcașii și se zbuciumau a peire, parcă-i vânturau ielele, și s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
erau pulverizate de jos în sus. Minunat era că atunci când se formau aceste turbioane, ieșeam afară și-aveam o plăcere clocotitoare de a simți energia din centrul tornadei, plăcerea de a-mi ridica mâinile și a face mișcarea în sensul vârtejului. Odată, Maia s-a trezit în ogradă cu prezența unei vecine care riposta vehement că nepoată-sa îmi copiase întru-totul atitudinea și oarecum spiritul acela descătușat de copil nevinovat, fata pierzându-și echilibrul, iar în cădere plonjând în șanț. Îmi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de la o ulcea la alta și amintind, cu pântecul lor și buza lor, când plinătatea trupului de fe meie, când zveltețea fetei nescoase Încă la horă. Harapnicul meu de nuntă, cu coada din picior de capră neagră de munte, cu vârtej din fier ciocănit țigănește, cu bici Împletit din curelușe subțirele de piele de oaie și cu șfichiuri de lânică colorată, bici de poveste cu care, desigur, Nausicaa - fecioara cu brațele albe, lujer de palmier, fiica lui Alcimon, cra iul feacilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
9. Traian Popteanu, pilot de hidroaviație / 51 10. Viorica Huțan / 59 11. Eroii uitați / 63 12. Nimic nu i-a putut opri să zboare! Zburători infirmi din aviația mondială / 65 În loc de postfață / 69 Bibliografie / 77 Prefață Cum să zbori prin vârtejul Istoriei Daniel Focșa este un istoric ca formație și profesie. Dar asta contează mai puțin în cazul acestui autor ale cărui volume au mai degrabă un caracter de investigație jurnalistică și în același timp calități literare ce nu pot fi
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
aerodrom notează în memoriile ei de război Nadia Russo mecanicii au și pregătit avioanele. Răniții sunt aduși imediat. Feeș, mecanicul avionului meu, mi-a pornit motorul (...). Vântul e ca de obicei foarte puternic. Norii de praf formează pe drumuri nenumărate vârtejuri, care se urcă uneori mai sus decât sburăm noi. Rafale neașteptate ne scutură tot timpul. De când am venit aici nu a fost o zi să sburăm liniștit. Sunt singură cu doi răniți în imensitatea Stepei Calmuce. Sunt singură în pustietatea
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
s-o facă direct, mă îndeamnă să apelez la condorul Truman. Pe Truman îl găsim cu mare dificultate, după îndelungi căutări: condorul intrase în miezul unei furtuni, dacă se poate spune așa, și se lăsa purtat de ea, zburând în vârtejuri amețitoare... E ceva foarte plăcut, cam tot așa cum, jos, pe pământ, la mare, vara, ți-ai pune un colac de salvare în jurul corpului și te-ai lăsa în voia valurilor... Îmi prezint și în fața lui Truman nedumerirea legată de subiectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
erați o instanță cu totul superioară și, în toate pro blemele, nu îndrăznesc să mă adresez decât intermediarului dintre noi.) Odată cu întoarcerea la București însă, lucrurile au revenit la starea lor obișnuită: ne-am pomenit din nou pierduți în acest vârtej de lucruri mărunte și de oameni, vârtej pe care nu suntem în stare să-l dirijăm, căruia nu suntem în măsură să-i găsim o rațiune pe măsura noastră, pierduți în el și în afara lui. De aici, lipsa de Bucurie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în toate pro blemele, nu îndrăznesc să mă adresez decât intermediarului dintre noi.) Odată cu întoarcerea la București însă, lucrurile au revenit la starea lor obișnuită: ne-am pomenit din nou pierduți în acest vârtej de lucruri mărunte și de oameni, vârtej pe care nu suntem în stare să-l dirijăm, căruia nu suntem în măsură să-i găsim o rațiune pe măsura noastră, pierduți în el și în afara lui. De aici, lipsa de Bucurie care ne-a copleșit, mai întâi pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de mână de om. Prietena mea era juristă, avea o minte exersată să stabilească legături cauzale logice. Acum însă tocmai ea era cea care căuta explicații naturale pentru fenomenul migrației bilețelului: poate că un curent de aer, cine știe, un vârtej stârnit între crăpăturile de la uși și ferestre. Nu credea nici ea în ce spunea, dar nici pe mine nu mă credea cu totul. Îmi părea de-a dreptul infantilă. Totuși, mi-ar fi plăcut și mie mai degrabă să cred
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
A aprins focul și a încropit o gustare. Săraca mamă! Se zbătea și se zbuciuma, suferind alături de noi toate privațiunile prin care treceam. Ne-am culcat. ...Vântul icnește. Geme și se zvârcolește asemenea unei ființe omenești, dirijând cu forță năprasnică vârtejurile de zăpadă spre acoperișurile de paie, smulgându-le într-un iureș smocuri compacte și folmoștoace, repezindu-le spre înălțimile înghețate ale unui Bărăgan mânios și răzvrătit. Șfichiuituri puternice directe și razante lovesc cele două geamuri ale camerei. La un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de forța năprasnică a unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în troiene uriașe peste acoperișurile caselor, înțepenite sub căciulile de paie, smulse cu răutate de crivățul turbat. Nouă zile, nouă zile a ținut viscolul înfricoșător ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aceeași scară de valori muzicale asemenea unui tenor din opereta "Lăsați-mă să cânt" de Gherase Dendrino, lăsând impresia că dacă n-ar fi fost înfășat ca într-o cămașă de forță, s-ar fi repezit la noi ca un vârtej să ne îmbrățișeze pe toți frații, în ordine descrescătoare, evident! Oa! Ua! Ua! La această a doua răpăială de sunete mitraliate spre timpanele noastre asemenea unor cartușe "dum-dum" cu explozie la locul impactului, m-am dumirit și am înțeles pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
socoteală; fixând acoperișul Ambasadei Române și ținând cu degetele stângii încheietura palmei drepte, nu-mi apăru în gând decât: Șema Israel..., dar după Adonai Eloheinu, Adonai Ehad, Le Nouvel Observateur îmi alunecă de la rever de-a lungul pardesiului și un vârtej de vânt mi-l luă și mi-l ridică spre cer. Urmărind zborul revistei peste câmpul moscovit, se modelă chipul lui Mimi, nenorocita de la recepția hotelului Lido, cea care îmi păstra revista sub tejghea, eu promițându-i la întoarcerea de la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Dacă ar fi știut prin câte va trece... Dacă ar fi avut puterea să renunțe atunci când o rugase familia ei, ar fi fost cu totul altceva! Dar atunci ea gusta tot mai lacomă din otrava dulceagă a visării. Amețită de vârtejul iubirii, dănțuia pe nisipuri mișcătoare. Acum locul acela durea. Când totul va fi sfărmat și ultimele lanțuri conjugale vor fi căzute, se va urca din nou în ultimul tren al speranței și va merge iarăși spre un nou început, spre
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dânsul cea mai frumoasă stea dintre ele. O invită la dans, ea se ridică încet, grațioasă, ușor îmbujorată, prefăcânduse că nui vede privirea cu care el o cerceta din cap pânăn picioare. Când dansau, părea că sunt prinși într-un vârtej de aer, plutind puțin deasupra pământului. Erau ca doi fluturi colorați diferit pe o pajiște bine îngrijită, gata să-nflorească, pe care se aflau numai ei doi. Răsuflarea o simțeau întretăiată și plină de emoții. Aveau emoții ca atunci când te
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
niciodată nu este vinovat, numai adulții sunt de vină. Nu au timp suficient să îi asculte și să le stea mereu în preajmă, să îi supravegheze. Era convinsă că atunci când vor fi adulți și vor fi aruncați în viață, în vârtejul ei, vor ști să deosebească răul de bine. Alin era mult mai diferit de Nicky. Îi plăcea să te hrănească cu picătura. Rezervat și calculat, adeseori morăcănos și nemulțumit, era ca un clopot care bate. Privirea lui ușor ascunsă de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]