3,613 matches
-
o clipă!.. murmură el. Dar, nu... nu se poate!.. Timpul nu se mai întoarce. Așa a hotărât Dumnezeu, la începutul neînceputurilor, după Geneză, în Sfatul Sfintei Treimi. Clopotele de la Biserică începură să bată, rar cadențat, risipindu-i gândurile, și, vălurind văzduhul, ca și cum ai arunca o bucată de piatră în oglinda unei ape liniștite... Parcă asculți clopotele deniilor... parcă ogoarele, pădurile și izvoarele jelesc... Era în ziua de Sf. Mucenic Dumitru izvorâtorul de Mir... -Mi-ar face bine să pot plânge... să pot
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
poate, cu cine are de-a face și terminase o poveste ce nu se potrivea rangului său. Era hărăzit să ajungă peste ani rege, nu tot ce zbura era de mîncare, Ingrid avea ceva din rigiditatea avionului cu care străbătea văzduhul, o duritate abil - sau instinctiv - disimulată, așa i se păruse viitorului suveran; țara lui era bine să aibă o regină soft, chiar așa declarase acesta Într-un interviu, fără să facă, În vreun fel, referire la preafrumoasa daneză zburătoare, Întîlnită
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
universal este goală. mai toate ușile sunt larg deschise și chiar ferestrele blocurilor (mai ales cele de la parter și de la primul etaj, ca și cum locatarii ar fi sărit, brusc, pe fereastră). niciun cîine nu latră nicăieri, nicio pasăre nu zboară în văzduh. arborii par paralizați, înghețați ca și cum ar fi de sticlă, nicio frunză nu vibrează. Dumnezeule, unde sunt oamenii ? Ce se întîmplă, unde este incendiul ? se întreabă din nou X. Vocea nu zice nimic. Dar o simte cum gîfîie. oamenii sunt totuși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de extaz, dar în același timp și un sentiment de improvizație. Cum spuneam, am zburat în vis de multe ori fără să fi reușit însă să asimilez definitiv arta zborului. De fiecare dată cînd reușeam totuși să mă înalț în văzduh și să mă rotesc în aer, uneori cu o anumită viteză și chiar plonjînd deseori ca un avion în picaj, știam în același timp că nimic nu era definitiv : regulile de pilotaj urmau să-mi rămînă vagi sau chiar necunoscute
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de bagaj înspăimîntat. Purta printre semeni o expresie schimonosită, de necuprinsă durere, contrazisă pe loc de dexteritatea cu care captură trei din cele patru furnici ce i se rătăciseră printre cutele anticlinalelor. De ferocitatea calmă cu care le propulsă în văzduh. Și de rafinamentul cu care, pescuindu- le pe vârful trandafiriu al limbii, le hăpăi, absorbindu-le pe traseele complicate ale unei digestii necunoscute. Fiorosul Marcel înmagazina în burdihanul său Politica! (Mărunțită, bineînțeles, în tratate și articole cu aplicabilitate apăsat dîmbovițeană
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
însă departe de-a mai produce firișor din efectele scontate: "...De la etajul întîi al blocului unde mă rog Rugăciunea mea iese pe fereastră... Taie ancora cu care blocul meu era legat de pământ Și blocul începe să se înalțe în văzduh... urmat de sufletul meu Lăsând... în depărtare zilele în care viața mea căra gunoi cu spinarea..." Când însă Gabi cel Norocos întredeschise maxilarele pentru a pentru a numi exact întîmplarea ce le adusese celor încolțiți salvarea, maxilarele le deschise, dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Secund), voi întorceți-vă acasă, rebateți rapoartele, reanalizați situațiile, umflați cifrele și trimiteți-le în pivnițele Vaticanului meu literar, să le semnez!... Căcăciosule... îl mai dojeni c-un steguleț Secundul Părinte, apoi se înălță, cu grație, de pe platoul cu bunătăți în văzduh, răsturnând cu piciorul, delicat, la decolare, un păhărel cu lichior. Când se reînturnară tăcuți în salon, o surprinseră pe Patricia umflîndu-și și dezumflîndu-și obrajii în fața unei piese fragile și aeriene de mobilier, ce purta încastrată, în mijlocul panoului furniruit, o oglindă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că primul snop de gloanțe i-a zburat totul, până și dinții din față, scuturîndu-i, probabil, ca pe un scrum, pe treptele de ciment ale Cabinetului de Infirmerie. Trupul de mâță scheletică al Otiliei, poreclită Fiola, a fost ridicat în văzduh și pleznit, cu dușmănie, de stinghiile vrafului de scaune și mobilier de birou, stricat, din spate. 285 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să i se întrezărească doar nasturii metalici de la sacoul ca de taximetrist. La 15 secunde, motorul unui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vălmășagul sufrageriei), căpătă încuviințare de-a imita particularitățile și comportamentul pieritului Alcibiade Adrian Nicolici. Degetele se electrizară. Încăperea fu brăzdată de schije de foc minuscule. Masa circulară, cu cele cinci scaune și ocupanții lor, fu catapultată 150 de centimetri în văzduh. 364 DANIEL BĂNULESCU Magherușan, madam Sapiența Celenterache și madam Dragonela Jugureanu. Arătau înzecit mai ruinate decât gazda. Iar a doua lor calitate mediumică era aceea că-l cunoscuseră pe Răposat. - Și nu-ți mai zic ce distins se înfățișa înainte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încheieturii brațului drept, pieptănat la plictiseală, iar și iar, cu vârful firelor de păr către stradă. Nu-l mai căznea frigul. Tufele de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep milițienesc, care-și trambalase sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și gâtul tăiat Tolănită între labele ironice ale morții De la etajul întîi al blocului în care mă rog Rugăciunea mea iese pe fereastră Taie ancora cu care blocul meu era legat de pământ Și blocul începe să se înalțe în văzduh urmat de sufletul meu Lăsând în depărtare Zilele în care viața mea căra gunoi cu spinarea 407 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Autorul mulțumește următoarelor persoane și instituții, care, în anumite perioade, în viața de zi cu zi, și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în direcția lui și apropierea iminentă dintre cei doi tineri s-a produs firesc. Au trecut rapid peste primii pași necesari intimităților și ea fără ezitări a preluat inițiativa. Îndrăzneață, s-a desprins din grup și s-a prelins prin văzduh neobservată. Îi dispăru un moment nesfârșit din raza ochilor. Agitat se întrebă: Unde o fi Flora?! Deja îi lipsea și disperarea îl cuprinse! Pe neașteptate simți prin văzduh, un curent, o căutare scurtă și un trup se lipi de al
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
inițiativa. Îndrăzneață, s-a desprins din grup și s-a prelins prin văzduh neobservată. Îi dispăru un moment nesfârșit din raza ochilor. Agitat se întrebă: Unde o fi Flora?! Deja îi lipsea și disperarea îl cuprinse! Pe neașteptate simți prin văzduh, un curent, o căutare scurtă și un trup se lipi de al lui. - E ea! își spuse fericit, eliberat de apăsarea ce-l cuprinsese. Ajungând lângă el, Flora și-a strecurat palma în mâna lui și a început s-o
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mintea s-a oprit, de ce mai bate oare inima? Și verdele putred al ochilor spre ce se mai deschide când sângele a orbit? Ce negură spintecă măruntaiele și ce ziduri se dărâmă în țesuturi? Și oasele spre cine urlă în văzduh, și văzduhul de ce-mi apasă mâhnirea grăbită înspre nimic? Și ce chemare spre înec îmi împinge gândurile spre ape moarte? Dumnezeule! pe ce frânghie să urc spre tine, ca de nepăsarea ta să-mi sfărâm trup și suflet? Oamenii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a oprit, de ce mai bate oare inima? Și verdele putred al ochilor spre ce se mai deschide când sângele a orbit? Ce negură spintecă măruntaiele și ce ziduri se dărâmă în țesuturi? Și oasele spre cine urlă în văzduh, și văzduhul de ce-mi apasă mâhnirea grăbită înspre nimic? Și ce chemare spre înec îmi împinge gândurile spre ape moarte? Dumnezeule! pe ce frânghie să urc spre tine, ca de nepăsarea ta să-mi sfărâm trup și suflet? Oamenii nu trăiesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ieșirăm afară de barieră la o căsuță mică. Acolo ne coborârăm din căruță ca să ne punem într-o sanie c-un cal numai, c-un soldat cu pușcă și c-un cociș înarmat și el. Sania zbura ca o nălucă a văzduhului prin câmpia cea albă sub cerul arămiu. Zburam mereu asemenea viselor teribile a poeților norvegieni pin câmpii numai de neauă, în urletul cel departat și flămând al lupilor, în vâjâitul geros al vântului, zburam la Sibir. Din ce în ce mai pustiu, din ce în ce mai șes
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
monotonie care te-nfiorează și nu e întreruptă nici prin sat, nici prin casă, nici prin arbori. Numele "Puszta " însemnează pustie. și-ntr - adevăr e pleșuvă, goală, deșartă și n-are nici măcar apă curgătoare. Ici și colo se ridică în văzduh capătul lung al unei fântâni cu cumpănă, ca brațul unei fantasme sau ca catargul unei corăbii înecate. Din când în când se vede o cireadă de vite căutând pășune, păscute de-un om călare. Încolo nu se mai vede nici o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
triumful minciunii. Pavel Coruț în dialog cu generalul Ștefan Gușe, Editura Canova, f.a. Crișan, Teodor, Decembrie ’89. Revoluție sau lovitură de palat. Analize, comentarii și concluzii privind spectrul politic din România în ultimul deceniu, 2000 Damian, Neculai, Scânteia vine din văzduh, Editura Eurostampa, Timișoara, 1999 Deletant, Dennis, Ceaușescu și Securitatea. Constrângere și disidență în România anilor 1965-1989 (traducere de Georgeta Ciocâltea), Editura Humanitas, București, 1995 Deletant, Dennis, România sub regimul comunist (traducere de Delia Răzdolescu), Fundația Academia Civică, București, 1997 Domenico
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
facă focul. După o vreme, Își dă seama că omul nu-i mai poate oferi ceea ce are nevoie, așa Încât se hotărăște să plece. London scrie: „N-a mai stat decât puțin, urlând sub stelele ce săltau, dănțuiau și străluceau În văzduhul Înghețat. După aceea, s-a Întors și a apucat drumul care avea să-l ducă spre tabăra pe care o știa, acolo unde se găseau alții care să-i ofere căldura focului”. Dacă managerii nu vor deveni păzitori ai flăcării
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
testate În mod repetat până ce erau adoptate, adaptate sau abandonate În favoarea unor opțiuni mai promițătoare. Principiu: „Flexibilitate rigidă”. Bazându-se atât de mult pe calculele altora, primii aviatori eșuau de nenumărate ori În Încercarea de a-și ridica mașinăriile În văzduh. Cu toate acestea, nici frații Wright nu aveau vreo școală a gândirii, a calculelor sau precedentelor. Atunci când calculele portanței nu ofereau rezultatele scontate, ei ștergeau toate datele și Începeau dinnou. Și-au inventat propriul tunel de vânt, unde Își efectuau
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
A fi membru al tradiției apostolice nu reprezintă deloc un privilegiu al celor care îmbrățișează canonul literar al Scripturilor, putând reconstitui cu minuție tabloul istoric al primelor controverse dogmatice. Ortodoxia teologică nu are un singur stindard pentru că celebrează apofatic necuprinsul văzduhului. Revelația Cuvântului lui Dumnezeu este nu obiectul, ci evenimentul constitutiv al teologiei. Teologia fixată în matricea tradiției apostolice nu-și poate decât menține obligația de a împrospăta mereu dialogul lui Dumnezeu cu veacul. Teologia nu poate face aceasta decât într-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
asupra puterilor întunericului. Discursul propriu îngerului („spune-voi numele Tău fraților mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda”) contrastează radical cu vociferarea satanei („care umblă, răcnind ca un leu”). Obrăznicia înfruntării suferinței goale este dezarmată. Meschinăria „duhurilor răutății, care sunt în văzduh” (Ef. 6,12) - implicate decisiv în parodia procesului lui Iisus - a fost deplin dovedită. Părtaș la întreaga condiție a umanității noastre, Iisus a dezbrăcat „începătoriile și stăpâniile” și „le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se oglindește deja pe chipul sfințit al Fiului. Deloc întâmplător, Sfântul Atanasie cel Mare vede înălțarea Fiului pe Cruce ca pe-o restaurare ecologică fără precedent în toată economia divină: „Domnul a venit ca să surpe pe diavolul și să curățească văzduhul”1. Ar fi pripit să vedem în această exegeză patristică un simplu ecou al mitologiei elenistice târzii, împărtășită de autori ca Plutarh sau Filon Alexandrinul 2. Referința la „demonii aerului” nu este metaforică, ci metafizică. Epurării efectuate pe Cruce îi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
valorilor admise. Nimic nu-i repugnă mai mult poetului decît o astfel de comodă recunoaștere, „poezia cu fireturi” care ar Însemna angajarea Într-o ordine restrictivă și mutilantă: „Poetul devenit Doge. Poetul adunînd În locul semnelor neînțelese din el ori din văzduh, balega armăsarului ritmînd fanfara de bîlci cu penița făraș pentru jarul onorurilor oficiale”. Aceasta, Întrucît „admirația unanimă” contravine din principiu idealului avangardist al dinamicii absolute a spiritului creator, dar și pentru că a se lăsa recunoscut, oficializat, de un public burghez
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
scrisul militantului. Starea firească a poetului e definită acum ca așteptare a revelației, tensiune spre misterul lăuntric sau exterior, - „invizibilul”; iar poemul e „un miracol”, „revelația de o clipă numai a invizibilului”, „un al doilea auz deschis la toate zvonurile văzduhului”. Intuiția, trăirea sînt Încă o dată opuse „gîndirii exacte și prețioase”, o naivitate originară e chemată să contrazică formula, convenția utilitaristă: „GÎngăveala unui copil ceresc nedeslușită alfabetului atîtor registre de comerț și dicționare”. Și, În același sens, aceste propoziții din textul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]