18,503 matches
-
murmurând vocea calmă și parcă plictisită a fiului ei. În depărtare, a văzut un convoi de vagoane mari, cafenii, în jurul cărora se agitau niște figurine omenești. Charlotte a înșfăcat mânerul cufărului, copiii au apucat sacii. Când au ajuns în fața ultimului vagon, trenul s-a urnit din loc și s-a auzit un suspin de bucurie temătoare salutând plecarea. Printre pereții glisanți apărea o învălmășeală compactă de oameni speriați. Charlotte, simțind încetineala deznădăjduitoare a gesturilor ei, și-a împins copiii spre deschizătura
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a cățărat, a apucat cufărul. Sora lui a trebuit deja să grăbească pasul ca să se agațe de mâna pe care i-o întindea băiatul. Charlotte a prins copila de după mijloc, a ridicat-o, a reușit să o cocoațe pe marginea vagonului înțesat. Trebuia acum să alerge, încercând totodată să se prindă de clenciul mare de fier. N-a durat decât o secundă, dar a avut timp să zărească chipurile împietrite ale celor care scăpaseră, lacrimile fiicei sale și, cu o claritate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încercând totodată să se prindă de clenciul mare de fier. N-a durat decât o secundă, dar a avut timp să zărească chipurile împietrite ale celor care scăpaseră, lacrimile fiicei sale și, cu o claritate supranaturală, lemnul crăpat al peretelui vagonului... S-a poticnit, a căzut în genunchi. Restul a fost atât de rapid, încât i s-a părut că nu atinsese pietrișul alb al terasamentului. Două mâni au strâns-o cu putere de coaste, cerul a descris un brusc zigzag
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în genunchi. Restul a fost atât de rapid, încât i s-a părut că nu atinsese pietrișul alb al terasamentului. Două mâni au strâns-o cu putere de coaste, cerul a descris un brusc zigzag, s-a simțit împinsă în vagon. Și, într-o străfulgerare luminoasă, a întrezărit șapca unui lucrător la căile ferate, silueta unui bărbat care, o fracțiune de secundă, s-a profilat contra luminii printre pereții dați la o parte... Înspre amiază, convoiul a traversat Minsk-ul. Prin fumul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înnegrite. Trenul înainta încet, parcă bâjbâind, în amurgul carbonizat, sub un soare care nu-ți mai rănea ochii. Se obișnuiseră deja cu mersul șovăitor și cu cerul plin de vuiete de avioane. Ba chiar și cu șuieratul strident de deasupra vagonului, urmat de șfichiuitul gloanțelor pe acoperiș. Părăsind orașul calcinat, au dat de rămășițele unui tren spintecat de bombe. Mai multe vagoane se răsturnaseră pe terasament, altele, culcate sau vârâte adânc unele în altele de o izbire monstruoasă, invadau șinele. Câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu mersul șovăitor și cu cerul plin de vuiete de avioane. Ba chiar și cu șuieratul strident de deasupra vagonului, urmat de șfichiuitul gloanțelor pe acoperiș. Părăsind orașul calcinat, au dat de rămășițele unui tren spintecat de bombe. Mai multe vagoane se răsturnaseră pe terasament, altele, culcate sau vârâte adânc unele în altele de o izbire monstruoasă, invadau șinele. Câteva infirmiere, amorțite de neputință în fața numărului mare de trupuri întinse, mergeau de-a lungul convoiului. În măruntaiele lui negre se vedeau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În măruntaiele lui negre se vedeau forme omenești, uneori, la o fereastră spartă, atârna câte un braț. Pământul era acoperit cu bagaje risipite. Lucrul cel mai frapant era mulțimea de păpuși care zăceau pe traverse și în iarbă... Unul dintre vagoanele rămase pe șine mai avea placa smălțuită pe care se putea citi destinația. Năucită, Charlotte a constatat că era vorba de trenul pe care-l pierduseră în dimineața aceea. Da, ultimul tren spre Est, care respectase orarul de dinainte de război
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu greu bucuria. Era cea mai fericită zi din adolescența mea. 4 „Dar, de fapt, Charlotte nu mai are ce să mă învețe!” Gândul acela derutant mi-a trecut prin minte în dimineața sosirii mele la Saranza. Am sărit din vagon în fața micii gări, eram singurul care cobora acolo. La celălalt capăt al peronului, am văzut-o pe bunica. În clipa aceea, mergând spre ea, am intuit că nu mai avea să mă învețe nimic nou despre Franța, că îmi povestise
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a topit în vălul de căldură. Charlotte l-a însoțit cu privirea, apoi a murmurat încetișor, reluându-și mersul: - Mi s-a întâmplat, în copilărie, să iau un tren care era oarecum înrudit cu Cucușka asta. Transporta călători și, cu vagoanele lui mici, șerpuia îndelung de-a curmezișul Provenței. Mergeam să petrecem câteva zile la o mătușă care locuia la... nu îmi amintesc numele orașului. Îmi vine în minte numai soarele care inunda dealurile, cântecul răsunător și scurt al greierilor când
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vecinul nostru de vizavi, pensionar pașnic, zâmbitor, își stropea florile de pe balcon, ascultând ciripitul unui tranzistor. Și, în bucătăria noastră, un bărbat cu brațele pline de tatuaje vorbea despre un lac înghețat umplut cu cadavre goale. Și toți oamenii din vagonul de clasa a treia care mă ducea la Saranza păreau să nu remarce paradoxurile acelea sfâșietoare. Continuau să trăiască. Liniștit. În strigătul meu, voiam să revărs asupra Charlottei aceste imagini. Așteptam de la ea un răspuns. Voiam ca ea să se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
anul marcat de moartea părinților mei. Dar, în loc de o explicație logică, am văzut un șuvoi de clipe curgând într-o dezordine uimitoare: o dimineață plină de ceață însorită într-un Paris imaginar, vântul mirosind a lavandă care năvălea într-un vagon, strigătul Cucușkăi în aerul călduț al serii, clipa îndepărtată a primei zăpezi pe care Charlotte o privea învolburându-se în noaptea aceea cumplită de război, precum și clipa prezentă - femeia subțiratică, cu un batic alb pe părul cărunt, o femeie care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ferată. În depărtare, se vedea apropiindu-se un tren lung de marfă. Adesea, un convoi gâfâind rămânea nemișcat în locul acela, barându-ne pentru un scurt moment poteca. Obstacolul acela, impus probabil de vreun acar sau de un semafor, ne amuza. Vagoanele înălțau un zid gigantic, acoperit de praf. Un val gros de căldură venea de la pereții lor expuși la soare. Și, din depărtare, doar fluieratul locomotivei rupea tăcerea stepei. De fiecare dată, eram tentat să nu-i aștept plecarea și să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de praf. Un val gros de căldură venea de la pereții lor expuși la soare. Și, din depărtare, doar fluieratul locomotivei rupea tăcerea stepei. De fiecare dată, eram tentat să nu-i aștept plecarea și să traversez șinele strecurându-mă pe sub vagon. Charlotte nu mă lăsa, spunând că tocmai auzise fluieratul. Uneori, când așteptarea noastră devenea prea lungă, ne cățăram pe palierul deschis pe care-l aveau pe vremea aceea vagoanele de marfă și ieșeam de cealaltă parte a liniei. Acele câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu-i aștept plecarea și să traversez șinele strecurându-mă pe sub vagon. Charlotte nu mă lăsa, spunând că tocmai auzise fluieratul. Uneori, când așteptarea noastră devenea prea lungă, ne cățăram pe palierul deschis pe care-l aveau pe vremea aceea vagoanele de marfă și ieșeam de cealaltă parte a liniei. Acele câteva secunde erau pline de o agitație voioasă: dacă pleacă trenul, ducându-ne într-o direcție necunoscută, fabuloasă? De data aceasta nu puteam să așteptăm. Uzi cum eram, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
neconceput. În care trupul de femeie se deschidea spre un șir de clipe visate. În care „limba uimirii” pe care o mânuiam eu avea să fie pe înțelesul celorlalți. Planeta aceea era totuna cu lumea care se desfășura în goana vagonului nostru. Da, totuna cu gara în care trenul se oprea în sfârșit. Cu peronul pustiu, spălat de ploaie. Cu rarii trecători năpădiți de grijile lor zilnice. Totuna cu lumea aceea, dar văzută altfel. Ajutând-o pe Charlotte să coboare, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trăiam deja pe malul curentului pierdut în imensitatea însorită a stepei. Vedeam femeia cu părul cărunt, care, cufundată într-o visare luminoasă, mergea încet prin apă și părea atât de tânără. Și impresia de tinerețe mă transpunea pe palierul unui vagon zburând prin câmpia scânteind de ploaie și de lumină. Femeia aceea, în fața mea, îmi zâmbea, dându-și deoparte șuvițele ude de pe frunte. Genele ei se irizau sub razele asfințitului... NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910. Auzeam liniștea cețoasă, clipocitul apei la trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Sâmbăta am fost chemat instantaneu prin telegramă și am plecat cu trenul de noapte la Boston. Cauza chemării a fost moartea unui amic prețuit și vechi, care a dorit ca eu să-i spun necrologul. Mi-am luat locul în vagon ș-am început a medita la discursul meu. Dar n-am trecut nici măcar peste introducere: căci, cum plecă trenul, roțile începură clac-clac, clac-clac, clac! Clac-clac, clac! și numaidecât se potriviră urâcioasele versuri cu acest acompaniament. O oră întreagă am șezut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
priveghea un cal, un măgar, un catâr, un elefant, pentru a conduce o trăsură sau un car, pentru a îndrepta o corabie. În sfârșit, vine cel din urmă progres. Vaporul e aplicat la locomoțiune. Locomotiva, cu lungul ei șir de vagoane, se substituie calului, căruței, diligenței; corabia cu vapor ia locul corăbiei cu pânză. Funcțiunea muncitorului în industria transportului câștigă prin această nouă transformare un caracter intelectual mult mai pronunțat. Amploiații drumului de fier au a desfășura mai multă inteligență și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tot dat să bea niște vin dulce cu dresuri, și altul i-a dat să fumeze o țigară, cu afion, cu dracu știe ce... A adormit omul buștean... Când s-a trezit la București cu capul buimac, era singur în vagon, și tot, blană, geamantan, bani, ceas, tot îi luaseră (Accelerat No. 17, 1899) (165). La începutul secolului XX, termenul „afion” suna ca „o vorbă magică”, pentru că, în „șpițeria bunicei” lui Ionel Teodoreanu, de pildă, „spirtul de afion” era considerat un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
știință, se opune islamul teologic și mistic (reprezentat de Corbin) celui religios și politic (al lui Berque). Dacă se admite că orice adevăr speculativ presupune un adevăr al organizării, ar părea dificil de atașat o ramură la cealaltă ca un vagon la locomotivă. Și dacă aparatul avea forță motrice? Tocmai asta este ipoteza mediologică: Biserica o precedat canonul care i-a pus bazele. Nu numai: doctrina are un efect de regrupare, dar orice grupare are un efect doctrinar. Examinarea operațiilor simbolice
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
La începuturile sale, tiparul mima caligrafia (un incunabul seamănă cu un manuscris fals); fotografia imită pictura, reconstituind în studio decorul și cadrul portretului în picioare. Cinematograful imită teatrul cu scheciurile și cu planurile fixe. Televiziunea a imitat cinematograful. Astfel, primele vagoane de cale ferată semănau cu diligențele, primele automobile, cu faetoanele fără cai, și avionul lui Clément Ader din 1890, cu un autoturism cu aburi cu aripi de liliac. Primul model de telegraf electric al atelierelor Breguet semăna cu un telegraf
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
totuși mai multe milioane de pasageri decât prin cel parizian, provine dintr-o organizare consensuală integrată de toți. Fiindcă există o bandă pentru cei grăbiți și alta pentru ceilalți; nu există nici Învălmășeală, nici treceri peste rând la urcarea În vagoane. Din această armonie rezultă un beneficiu individual ce nu intră În contradicție cu interesul colectiv, În măsura În care acesta din urmă primează! În densitatea lumii actuale, profitul individual imediat, care nu se sinchisește de efectele sale, generează crize și dezechilibre periculoase. Mai
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
pe baza datelor oficiale obținute din reviste de specialitate, institute de statistică Și diferite asociații din perioada 1920-1929. În scopul măsurării capitalului fizic, imobilizările corporale ale căilor ferate americane au fost grupate în două mari categorii: pe de o parte, vagoane de marfă, locomotive, vagoane de călători, echipament de lucru, Și pe de altă parte, Șine Și traverse. Capitalul fizic a fost exprimat în funcție de numărul de ani de utilizare a mașinilor nou instalate, după următoarea formulă (p. 11). O serie arătând
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
obținute din reviste de specialitate, institute de statistică Și diferite asociații din perioada 1920-1929. În scopul măsurării capitalului fizic, imobilizările corporale ale căilor ferate americane au fost grupate în două mari categorii: pe de o parte, vagoane de marfă, locomotive, vagoane de călători, echipament de lucru, Și pe de altă parte, Șine Și traverse. Capitalul fizic a fost exprimat în funcție de numărul de ani de utilizare a mașinilor nou instalate, după următoarea formulă (p. 11). O serie arătând „Suma Investiției” a fost
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
în tren la 9 seara, după ce ai prânzit bine la Hugues sau la Brofft, arăți tichetul conductorului care vine și ți-l timbrează cu cleștele, fumezi o țigară, două până la Ploiești; acolo îți bei ceaiul în ticnă, te întorci în vagon, apoi te înfășori bine în tartan, îți pui paltonul căpătâi, te lungești pe canapeaua de catifea roșie sau în vagonul pat, dormi ca acasă vreo nouă ceasuri și la opt dimineața te deștepți la Roman. Aici cafea cu lapte cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]