3,233 matches
-
I-am adresat o petiție, rugându-l să faciliteze părinților mei șansa de a ne face o vizită aici. În octombrie 1989, mama și tata soseau la aeroportul din Frankfurt pe Main. Pe termen limitat, dar liberi și fericiți. Fără valize. Bagajele s-au rătăcit pe drum. Valizele au fost recuperate peste câteva zile. Fuseseră îmbarcate din greșeală în avionul de București. S-ar fi putut întâmpla invers... I-am scris o scrisoare de mulțumire secretarului de stat, am pus în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să faciliteze părinților mei șansa de a ne face o vizită aici. În octombrie 1989, mama și tata soseau la aeroportul din Frankfurt pe Main. Pe termen limitat, dar liberi și fericiți. Fără valize. Bagajele s-au rătăcit pe drum. Valizele au fost recuperate peste câteva zile. Fuseseră îmbarcate din greșeală în avionul de București. S-ar fi putut întâmpla invers... I-am scris o scrisoare de mulțumire secretarului de stat, am pus în plic și o fotografie înfățișându-ne râzând
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
CFR, la Moșica, doamna pe care n-aveam să o mai văd niciodată apoi, însă și azi mai aud ceasul cu cuc din camera cu naftalină, picurând secundele și hrănind mucegaiul verzui de pe pereți. Primul pătuț l-am avut în valiza de promoție a tatei, neștiind că astfel va marca destinul micuței lui, care va călători până la capătul lumii și înapoi, la alt capăt al lumii, și iar înapoi... Din nou la drum și iarăși înapoi, împlinind cercul acela al vieții
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
avea să afle mult mai târziu, când îi vor pica în mână cărți filosofice sau pline de poezie. Mama, obosită după nașterea dintâi, privește cu ochi calzi boțul de om cu nasul roșior și mișcând din mânuțe prin somn. Lângă valiza verde șade un borcan cu zambile și, de atunci, în fiecare primăvară îi va repeta: „Când te-ai născut tu, taică-tău mi-a adus zambile la spital. Te-a luat în brațe, nici nu știai că exiști, căci dormeai
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
uuu, pierdute în gura pădurii roșii, toamna, în asfințit, cu bunica de mână... „Îmbătrânesc, asta e tot...“ și trase o linie pe hârtia albă din fața ei. Ăsta o să fie bărbatul meu, ce dracu’ să mai fac, îl târâi acasă, cu valiza lui cu viori și mezeluri. „Hai, Gabriel, să mergem de-aici“. Se lăsa frigul. Nu zise nimic violonistul ei cu șoseta roșie. O ascultă spăsit, își înfășură bucata de pâine rămasă în hârtie și o trânti în valiza viorii. „Unde
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
acasă, cu valiza lui cu viori și mezeluri. „Hai, Gabriel, să mergem de-aici“. Se lăsa frigul. Nu zise nimic violonistul ei cu șoseta roșie. O ascultă spăsit, își înfășură bucata de pâine rămasă în hârtie și o trânti în valiza viorii. „Unde mergeți, porumbeilor? Ați făcut aici antren, ați instigat lumea la revoltă și acum vă luați tălpășița, ai?! Și aud că nu e prima dată tovarășul muzician e dornic să se manifeste. Am să vă încropesc eu imediat un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
indiferentă. Mișcările sale nu mai aveau vioiciunea de odinioară. Mi s-a părut că locomotiva sufla ca un astmatic iar vagoanele scârțâiau ca și cum ar fi suferit de reumatism. Și m-am gândit, cu melancolie, că în compartimentele sale micuțe, odată cu valizele pline de albituri, de cărți, de caiete, de borcane cu dulceață, el a dus cândva imponderabila sarcină a tristețelor, a bucuriilor, a visurilor și a iluziilor mele... Călătoria aceasta a fost totuși una din cele mai frumoase din câte am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lumii de spectacol (Editura Junimea, Iași), care a contribuit la dezvoltarea teoriei teatrale în domeniul păpușăresc și care constituie o încununare a unei vieți dăruită lumii ca teatru. În 2008, la Teatrul „Luceafărul“, a realizat un ultim spectacol, Căsuța din valiză, în care își sintetiza, de fapt, preocupările de-o viață și credința ei în teatru. După o viață activă și prolifică, copleșită de o grea suferință, prof. univ. dr. Natalia Dănăilă a trecut la cele veșnice, în ziua de 24
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
etajul 4 la parter : în unele blocuri nu există ghenă la fiecare palier !), se bărbierește (un bărbierit cam lung totuși, câtă vreme ceea ce urmează nu are nimic din genialul The Big Shave al lui Scorsese !), ia micul-dejun cu soția, apoi valiza și pleacă. Dar nu în delegație (cum crede nevasta), ci la amantă, adică dă colțul blocului, intră pe ușa din spate și urcă la 8, unde locuiește ea... Dimineața următoare se trezește, duce gunoiul (de la 8 la parter), urcă din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
au trecut 40 de ani, n-am curajul să le recitesc“ (La apa Vavilonului, p. 264). Având în vedere condițiile politice din țară, cele mai multe dintre scrisori au fost expediate și primite printr-o rețea de curieri secreți (în special prin valiza diplomatică franceză). Această bogată corespondență, descoperită după moartea Monicăi Lovinescu în casa ei din strada François Pinton 8, face obiectul publicării în ediția de față. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu trăia sufletește numai prin legătura epistolară cu fiica ei. Își limitase orizontul afectiv
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rând a bucuriei de a ceti de trei patru [ori] scrisorile tale, la 1 noaptea, la 3, la 5 fără un sfert, n’am prea dormit; continui să scriu; Gaby va veni mâine la 3 să ia acestea toate pentru valiză și eu mâine plec la școală la 8½ și mă voi reîntoarce, din pricina curselor multiple, la 2½, ca tine. Cu cea dintăi persoană care va veni îți voi trimete babou ches de sky. Azi am văzut la Galeriile Crețulescu o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un program care să-ți păstreze casa gata să te primească. Numai în sufragerie un divan în locul scrinului și covorul care a fost la Cinci, pe deasupra, schimbă oare cum imaginea casei tale, așa cum ai lăsat-o. Ți-aduci aminte de valizele de pe scaune, deschise și închise, de febrilitatea ta, de ultimele clipe, înainte de plecare? Mă sfâșii, când mă gândesc la ele... Și acum, cum ziceai tu, cu ce presimțiri? „Ia, un ciot la o răscruce de veacuri“ (Petru Rareș). Odată, când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
căsătoriți de trei luni, el locuiește la un prieten și ea într-un cămin studențesc. Ieri-seară au sosit înarmați cu acte și cu două personaje importante. Au forțat ușa biroului, sau mai degrabă au spart-o, au intrat, au deschis valiza lui Leși, au făcut un proces-verbal și inventarul conținutului valizei - în care au găsit și cinci cărți de ale mele, luate pentru biblioteca lui cutare - și apoi și-au adus propriul bagaj, și-au pus propriile covoare (preșuri ca la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ea într-un cămin studențesc. Ieri-seară au sosit înarmați cu acte și cu două personaje importante. Au forțat ușa biroului, sau mai degrabă au spart-o, au intrat, au deschis valiza lui Leși, au făcut un proces-verbal și inventarul conținutului valizei - în care au găsit și cinci cărți de ale mele, luate pentru biblioteca lui cutare - și apoi și-au adus propriul bagaj, și-au pus propriile covoare (preșuri ca la țară, verzi ca iarba: zău, cum ar spune Voltaire, când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-l mai recunoști, nu s-a terminat încă. Leși, grațioasă și zâmbind cu toți dinții, de parcă își înălțase toate pânzele, m-a ținut tot în dulcegării, spunându-mi că a luat cele cinci cărți care i s-au găsit în valiză ca să se documenteze pentru un roman pe care îl scrie... Nu, categoric, nu sunt în stare să mă țin de cuvânt, iar m-am sculat ca să aprind draga de Azurea neagră; trebuia să vină mecanicul s-o aranjeze, să-i
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la ureche, zice Suze sigură pe sine. Poți să primești un titlu din ăsta pentru servicii aduse industriei sau ceva de genul ăsta. Te propun eu, dacă vrei. Acuma hai, vreau să-ți văd rochia! — OK! Îmi trântesc cu greu valiza pe pat. O deschid cu un clic și scot cu grijă creația lui Danny. Ce părere ai? O pun mândră pe lângă mine și răsucesc cu o mișcare elegantă mătasea aurie. — E cool de tot, nu? — E super! zice Suze, uitându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de invitații la piept, mă grăbesc spre colț, ridic mâna și opresc un taxi care să mă ducă acasă. Când ajung, Luke încă nu a venit, iar apartamentul e la fel de întunecat și de liniștit cum a fost când am plecat. Valiza e deschisă pe jos și, trecând pe lângă ea, îmi cad ochii pe vraful de invitații la nunta de la Oxshott, pe care mami mi l-a dat să i-l dau lui Elinor. Iau și cel de-al doilea set de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
n-am timp pentru așa ceva! zice Amy. Nu mai stau decât o zi la New York. Mâine plecăm în vacanță și pe urmă ne mutăm la Atlanta. De-asta am venit la cumpărături. Toată casa e plină de cutii și de valize și chestia asta mă scoate din minți. — Înțeleg, spun absentă. — Prietenul meu e înnebunit după cum arăt, spune cu orgoliu, trăgând pe ea rochia de șifon. Dar e și normal. Săracul de el - nevestei lui nu-i păsa deloc cum arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Asta-i unica noastră șansă de a avea un an sută la sută numai al nostru. Un al al simplității. Numai noi. Și nimic altceva! Se lasă tăcerea. Luke mă privește mustăcind. — Și motivul pentru care luăm cu noi două valize complet goale este acela că... — Păi, nu se știe niciodată, îi explic. S-ar putea să mai dăm peste câte ceva care să ne placă în drumul nostru. Turiștii trebuie să sprijine cât pot economiile țărilor prin care trec... Mă opresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ethan Coen în romanul său din 2005, No Country for Old Men, marele scriitor american Cormac McCarthy încearcă să facă literatură vizionară din rețetarul thriller-ului de duzină. Formula thriller-ească folosită de el e una arhicunoscută un tip descoperă o valiză cu bani și fuge cu ea, urmărit de mai mulți vînători , dar viziunea lui e una mitică, flamboaiant-obscurantistă, în care toți oamenii sînt vînători, sortiți să se vîneze unii pe alții pînă la Judecata de Apoi, într-o lume pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
gară, de unde luăm trenul spre Galați. Întâmplător văd pe peronul gării Bârlad un vecin care urma să plece spre Priponești. Discut cu el, îi spun unde plec cu trenul și l rog să ducă părinților un bilet scris chiar pe valiza mea de drum cu următorul conținut: „Dragii mei, deși este zi de marți, 13, din această lună, plec la Galați pentru examenul cel mare și cred că voi reuși”. Niciodată n am socotit cifra 13 nefavorabilă și mi-am format
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
avioane cu destinația frontului. Se poate uita așa ceva? Concediul trece, plec la unitate și aproape imediat sunt trimis într-o delegație la Chișinău, de curând eliberat și care, încă mai ardea și fumega. Încasez solda pentru batalionul nostru și cu valiza cu bani trec și pe la Priponești pentru câteva ceasuri. Vești proaste în Priponești - șapte oameni căzuți la datorie între care și învățătorul Ifrim. Și câte jertfe aveau să mai fie!?! Rămân încă trei luni în sectorul fortificat, apoi la 1
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de deplasare a regimentului spre Est, cu foarte mare greutate mi se acordă alte 10 zile, mă prezint la examen și-l iau cu o medie de peste opt. Revin în dispozitiv și la începutul lui octombrie primesc de acasă o valiză cu obiecte călduroase pentru iarna pe care o așteptam. Eram bucuros de ceea ce primisem, dar în același timp mă gândeam că nu voi avea timp să mă folosesc de aceste obiecte călduroase. Un sentiment asemănător am mai avut în noiembrie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
București. S. B.: Când ați venit la noul loc de muncă? M. M.: La 1 ianuarie 1985 am fost numit Comandant de regiment. Eram căpitan, fără prea multă experiență. Pe 2 ianuarie am plecat din Cluj, mi-am luat o valiză, am urcat în tren, a fost o iarnă groaznică atunci, și mi-aduc aminte că am făcut aproape două zile până la destinație. În prima noapte am dormit acolo, la unitate într-o cămăruță mică de încăpeau doar un pat și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
M.: În '89, ascultați! Au veni șefii de la cazarmare cu: dulapuri de haine, mese tip club, scaune și le-au amenajat pentru ei, pentru că el, de exemplu, a întrebat: Unde-i dulapul, unde-mi pun hainele?" S. B.: Noi aveam valiză sub pat. M. M.: Așa e. Pentru o săptămână au dotat două încăperi, știți cum? După ultimul răcnet. Alea acolo au rămas. Dar, pe perioada pregătirii n-a mișcat nimeni afară din cazarmă. S. B.: Instrucție au mâncat, dar condiții
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]