3,120 matches
-
tocmai aceste cuvinte mi se par peste măsură de neînțelegătoare... Nu mă clintesc din acest loc. Îți voi sta alături până la sfârșit. Atunci, poate, mă vei lăsa să vin cu tine în lumea de apoi. Chiar în acel moment, doi vasali năvăliră cu informația că inamicul se apropia. — Au ajuns la templul de la poalele colinelor. Soția lui Katsuyori își mustră aspru slujitoarele pentru că începuseră, dintr-o dată, să se văicărească: — Nu avem timp pentru altceva decât să jelim. Veniți aici să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre frații săi mai tineri: — Ei bine, să mergem așadar. Între timp, începuseră să vadă chipurile soldaților din clanul Oda urcând muntele. Katsuyori și fiul lui erau înconjurați de dușmani. Când alergă lângă ei să-i asiste, Sozo văzu un vasal al stăpânului său fugind în direcția opusă. — Trădătorule! strigă Sozi, alergând după el. Unde te duci? Și îl înjunghie în spate. Apoi, ștergându-și sabia de sânge, se repezi drept în mijlocul inamicilor. — Dați-mi un alt arc! Sozo, dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prea târziu. Soldații inamici îi înconjuraseră ca un cerc de fier. Acoperiți cu răni de la nenumăratele săbii și lănci, frații Tsuchiya muriră, încununați de glorie. Fratele cel mijlociu stătuse cu fiul lui Katsuyori de la început până la sfârșit. Tânărul senior și vasalul său fură loviți și uciși în același timp. Taro era considerat un tânăr frumos și până și autorul Cronicilor lui Nobunaga, care nu a manifestat nici un pic de înțelegere în descrierea morții clanului Takeda, i-a lăudat inimoasa și superba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un stol de rândunici. Deși soarele asfințea, adulții continuau să le aducă de mâncare puilor din cuiburi. Ar putea fi subiectul unui tablou, nu credeți? În camera unei clădiri aflate la o oarecare distanță de marea grădină, Saito Toshimitsu, un vasal superior al clanului Akechi, se întreținea cu un oaspete. Musafirul era pictorul Yusho, care nu era de origine din Suwa. Părea să aibă cam vreo cincizeci de ani, iar fizicul său robust nu indica prin nimic că era pictor. Vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la Kyoto, dar, de origine, era din Omi, provincia lui Mitsuhide. Nu numai atât ci, într-o vreme, Yusho primise o soldă de războinic de la clanul Saito din Mino. În același timp, Toshimitsu - cu mult timp înainte de a fi devenit vasal al clanului Akechi - servea clanul Saito. După ce trăise ca ronin, Yusho devenise artist, citând căderea provinciei Gifu ca motiv al acestei alegeri. Toshimitsu, însă, renunțase la loialitatea față de clanul Saito. Discordia care se întețea între Toshimitsu și foștii lui stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca și cum i-ar fi cerut să fie judecătorul lor. Acum, însă, toată lumea uitase poveștile care stârniseră atât de mult interesul societății în acea perioadă, iar cei care-i priveau șuvițele de păr albe ca zăpada de la tâmple îl considerau un vasal de care clanul Akechi nu se putea lipsi. Toți îi respectau caracterul și poziția de conducător. Alocarea locuințelor nu fusese suficientă în interiorul taberei principale a lui Nobunaga de la Templul Hoyo, așa că, unii dintre generali erau încartiruiți în diverse case din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care sărbătorea victoria. Stăpânul său ar fi trebuit să călărească spre casă într-un mod triumfal, legănându-se elegant în șa, îmbătat împreună cu însoțitorii săi de sake-ul oferit în acea zi. Dar Mitsuhide mergea pe jos, părând abătut. Un vasal îi ducea de căpăstru calul, care mergea fără chef, în timp ce ajutoarele veneau în tăcere pe urma lor, cu aceeași stare de spirit. — V-am ieșit în întâmpinare. Pesemne sunteți obosit. Când Toshimitsu se înclină în fața lui, Mitsuhide păru luat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că stăpânul său trecuse printr-o întâmplare nefericită. De mai mulți ani, era slujitorul apropiat al lui Mitsuhide, așa că, era improbabil ca un asemenea lucru să scape atenției lui. Totuși, nu avu necuviința de a-l lua la întrebări. Bătrânul vasal se grăbi să se ocupe de nevoile stăpânului său, cu speranța de a-l înveseli. — Ce-ați zice de un ceai și apoi o baie? Reputația lui Toshimitsu era îndeajuns pentru a stârni teama inamicului pe câmpul de luptă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acel lucru, dar, pe moment, nu dorea decât să ridice moralul, peste măsură de scăzut, al seniorului. Se cuvine ca un general să-mi curețe murdăria de pe spate? întrebă Mitsuhide. Era modest până la capăt. Întotdeauna manifesta rezerve chiar și față de vasalii săi și se punea întrebarea dacă aceasta era o calitate sau un defect. Toshimitsu nu avea o părere prea bună. Haideți, haideți. Când acest bătrân războinic luptă sub onoratul dumneavoastră stindard, este Saito Toshimitsu din clanul Akechi. Dar Toshimitsu însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobunaga. „Ah, m-am înșelat,“ își spuse. În adâncul inimii, Mitsuhide se învinuia. Ce anume îl nemulțumea, făcându-l atât de nefericit? Fără îndoială, Nobunaga era un stăpân bun, dar oare propria lui loialitate era egală cu acelea a bătrânului vasal care-i spăla acum spatele? Ce rușine. Toshimitsu părea că îi spală inima cu apa fierbinte pe care i-o turna pe spate. Când ieși din baie, Mitsuhide se schimbase atât la înfățișare, cât și în tonul glasului. Mintea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Liang K’ai. Recent, își formase propria școală, independentă de tradițiile Kano sau Tosa, și, în sfârșit, se impusese în arta mondială. Când Nobunaga îi ceruse să ilustreze paravanele din Azuchi, se prefăcuse bolnav și refuzase. La urma urmei, fusese vasal al clanului Saito, pe care Nobunaga îl distrusese. Era ușor de înțeles că Yusho se simțea prea mândru pentru a decora locuința lui Nobunaga cu propria sa pensulă. Expresia „moale pe dinafară, tare pe dinăuntru“ i se aplica foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în dimineața aceea, neadumbrită și aproape fără nici un nor. CARTEA A ȘAPTEA AL ZECELEA AN AL LUI TENSHO 1582 PRIMĂVARA PERSONAJE ȘI LOCURI SHIMIZU MUNEHARU, comandantul Castelului Takamatsu AKECHI MISTUHARU, vărul lui Mitsuhide AKECHI MITSUTADA, vărul lui Mitsuhide FUJITA DENGO, vasal superior al clanului Akechi AMANO GENEMON, vasal superior al clanului Akechi YOMODA MASATAKA, vasal superior al clanului Akechi MANASE, medic din Kyoto SHOHA și SHOSITSU, poeți ODA NOBUTADA, fiul cel mare al lui Nobunaga SOTAN și SOSHITSU, negustori din Kyushu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici un nor. CARTEA A ȘAPTEA AL ZECELEA AN AL LUI TENSHO 1582 PRIMĂVARA PERSONAJE ȘI LOCURI SHIMIZU MUNEHARU, comandantul Castelului Takamatsu AKECHI MISTUHARU, vărul lui Mitsuhide AKECHI MITSUTADA, vărul lui Mitsuhide FUJITA DENGO, vasal superior al clanului Akechi AMANO GENEMON, vasal superior al clanului Akechi YOMODA MASATAKA, vasal superior al clanului Akechi MANASE, medic din Kyoto SHOHA și SHOSITSU, poeți ODA NOBUTADA, fiul cel mare al lui Nobunaga SOTAN și SOSHITSU, negustori din Kyushu MURAI NAGATO, guvernatorul orașului Kyoto TAKAMATSU, castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
AN AL LUI TENSHO 1582 PRIMĂVARA PERSONAJE ȘI LOCURI SHIMIZU MUNEHARU, comandantul Castelului Takamatsu AKECHI MISTUHARU, vărul lui Mitsuhide AKECHI MITSUTADA, vărul lui Mitsuhide FUJITA DENGO, vasal superior al clanului Akechi AMANO GENEMON, vasal superior al clanului Akechi YOMODA MASATAKA, vasal superior al clanului Akechi MANASE, medic din Kyoto SHOHA și SHOSITSU, poeți ODA NOBUTADA, fiul cel mare al lui Nobunaga SOTAN și SOSHITSU, negustori din Kyushu MURAI NAGATO, guvernatorul orașului Kyoto TAKAMATSU, castelul lui Shimizu Muneharu SAKAMOTO, castelul lui Akechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stârnind un nor de praf, în timp ce se grăbeau spre castel. Nimeni nu le dădea prea multă atenție călăreților. Când ajunseră la poartă, anunțară că aduceau o depeșă urgentă de la Seniorul Nobunaga, din Kai. Hideyoshi se afla în citadelă, când un vasal intră pentru a anunța sosirea mesagerilor. Pune-i să aștepte în Camera Bâtlanului, ordonă el. Acea încăpere era rezervată conversațiilor de cea mai secretă natură. Aproape imediat ce intrară cei doi mesageri, Hideyoshi apăru și el și se așeză. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aș fi la fel de fericit cum sunt acum. Dacă i-aș întoarce spatele clanului seniorului meu, cu ce față m-aș mai putea arăta în lume? În cel mai bun caz, aș părea un deplin ipocrit în ochii familiei și ai vasalilor mei și aș încălca eu însumi toate preceptele pe care le-au învățat de la mine. Râse: — Așadar, deși apreciez generozitatea pe care mi-ați arătat-o, cereți-i, vă rog, Seniorului Hideyoshi să uite de toate acestea. Clătinând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Era dușmanul lor, dar era și un om cinstit. Nu se poate, Seniorul Hideyoshi vă așteaptă cu nerăbdare răspunsul, spuse Hikoemon. Mesagerii nu cerură decât torțe și porniră la drum. Îngrijorat să nu li se întâmple ceva, Muneharu trimise trei vasali de-ai lui să-i conducă până în primele linii. Kanbei și Hikoemon călăriseră tot drumul până la Castelul Takamatsu și înapoi fără a se întrerupe pentru odihnă sau somn. De cum ajunseră în Okayama, se prezentară direct la Hideyoshi. Raportul lor fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
platoul din Hirayama și pe cei zece mii de oameni ai clanului Ukita pe Muntele Hachiman. Generalii lui Hideyoshi se postară în ariergarda contingentului din Ukita. Arăta ca primul aranjament al pieselor pe o tablă de go, iar poziționarea propriilor săi vasali în spatele armatei Ukita, care, până nu demult, fusese aliată cu clanul Mori, era determinată de prudență. Din prima zi a asediului, avură loc mici ciocniri între cele două oștiri. Kuroda Kanbei, care tocmai se întorsese dintr-o inspecție a primelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și sânge. În noaptea aceea, începu să plouă. Steagurile și corturile militare de pe Muntele Ryuo fură udate leoarcă. Hideyoshi se adăposti într-o colibă, privind norii melancolici ai anotimpului ploios. Nu părea prea vesel. Privi în jur și chemă un vasal. — Toranosuke, e sunetul ploii sau al pașilor cuiva? Du-te să vezi ce este. Toranosuke ieși, dar se întoarse imediat, raportând: — Seniorul Kanbei tocmai s-a întors de pe câmpul de luptă. La înapoiere, unul dintre oamenii care-i duceau lectica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
va trebui să le ordon câtorva funcționari care cunosc amănunțit geografia să determine timpul necesar, cheltuielile și oamenii pentru construcție. Ceea ce dorea Hideyoshi nu era doar o estimare aproximativă, ci cifre concrete și un plan fără cusur. — Categoric. Unul dintre vasalii mei se pricepe foarte bine la asemenea lucruri, iar dacă-i ordonați să vină acum aici, cred că va avea imediat un răspuns clar pentru dumneavoastră. De fapt, strategia la care mă gândesc se bazează pe ideile acestui om. — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
eu la îndemână pe cineva familiarizat cu construcțiile și condițiile terenului. Ce-ai zice să-l chemăm aici în același timp și să-l punem să se consulte cu Rokuro? Ar fi foarte bine. Cine e? — Nu este unul dintre vasalii mei, ci un samurai din Bitchu. Se numește Senbara Kyuemon. Chiar acum e în tabără și l-am pus să lucreze exclusiv la întocmirea de hărți ale zonei. Hideyoshi bătu din palme pentru a chema un paj, dar toți pajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu-și pierduseră curajul prefăcut și cotinuau să glumească și să se grozăvească. Dintr-o dată, mulțimea tăcu, când Hideyoshi se apropie de scaunul pus lângă steag. La stânga și la dreapta lui stăteau solemni, cu un pas mai înapoi, pajii și vasalii. Războinicul-demon, Kuroda Kanbei, care era ținta răutăților ei zilnice, se oprise mai la o parte, rezemat în toiag. Li se adresă din înălțimea stăvilarului: — Astăzi, Seniorul Hideyoshi dorește să-i spuneți ceea ce gândiți. După cum știți cu toții, timpul stabilit pentru construirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintre soldații de la castel sau un trimis al clanului Mori. Seniorul Hideyoshi trebuie să-l interogheze pe acest om cu mare atenție. Comandantul gărzilor îl trimise pe captiv la Muntele Ishii. — Cine e omul acesta? întrebă Hideyoshi, ieșind pe verandă. Vasalii țineau lămpi de o parte și de alta a lui, pe când Hideyoshi privea spre soldatul inamic, care îngenunchease sub streșinile ude de ploaie. Omul stătea în genunchi mândru, având mâinile legate cu o funie. — Acest om nu e un soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
streșinile ude de ploaie. Omul stătea în genunchi mândru, având mâinile legate cu o funie. — Acest om nu e un soldat de la castel. Pun pariu că e mesager al clanului Mori. Nu purta nimic asupra lui? îl întrebă Hideyoshi pe vasalul însărcinat cu paza prizonierului. La percheziția inițială, vasalul găsise în îmbrăcămintea omului o ploscă de sake conținând o scrisoare, pe care o puse acum în fața lui Hideyoshi. — Hm... pare să fie un răspuns de la Muneharu, adresat generalilor Kikkawa și Kobayakawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mândru, având mâinile legate cu o funie. — Acest om nu e un soldat de la castel. Pun pariu că e mesager al clanului Mori. Nu purta nimic asupra lui? îl întrebă Hideyoshi pe vasalul însărcinat cu paza prizonierului. La percheziția inițială, vasalul găsise în îmbrăcămintea omului o ploscă de sake conținând o scrisoare, pe care o puse acum în fața lui Hideyoshi. — Hm... pare să fie un răspuns de la Muneharu, adresat generalilor Kikkawa și Kobayakawa. Aduceți lampa puțin mai aproape. Întăririle din Mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]