3,215 matches
-
comod și trecut de jumătatea vieții, refugiul ar trebui să vină îndată ce sting lumina sau simulez trăgând plapuma - de fapt nu se întâmplă niciodată asta, fiindcă în primul somn cad lăsând câteva lumini aprinse în casă - cel puțin becul de veghe din hol și în sufragerie lumina mișcătoare a televizorului refractată, înmulțită de ochelarii mamei, care își urmărește telenovela aplecată în fotoliu ca la un program de interes suprem sau parcă ar fi vrut să învețe la anii ăștia încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
le-am visat pe fetele noastre cu niște derbedei. - Aoleo, sper să nu se Întâmple niciodată așa ceva, noi, care le-am educat cu principii sănătoase! - Stai liniștită, mami, fetele noastre sunt fete deștepte și apoi, eu voi sta de veghe, să le fie bine. Haide, dormi, că mai este până mâine dimineață! Stănică nu mai Închise un ochi până dimineață. Îl obseda visul cu americanii. Mărin visă sporadic. Se făcea că se Îmbogățise subit. Terenurile agricole pe care le avea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
șapte... zece... Ochii i se închiseră încet-încet, se redeschiseră cu greu de vreo două ori, căută frunzele pe care le număra și le rătăci printre numeroasele ramuri și printre genele ce i se strânseră încetișor, făcând întuneric. Adormise? Era între veghe și somn... ... Tudorel își bălăcea picioarele în apa limpede ce curgea alene pe sub podul de lemn pe care se așezase și încerca să numere peștișorii care se hârjoneau în grupuri micuțe aproape de malul acoperit de vegetație bogată. La vreo cincizeci
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
îndreptățită, pe linie caracterologică. Numai că de rândul acesta se întîmplă ceva neașteptat, care frânse echilibrul. Gândul despărțirii se născu prea târziu, când eram deja iremediabil subjugat de farmecul ei. Fusese o coaliție a simțurilor care adormiseră inconștientul pururea de veghe? Sau el însuși pierduse măsura î Nu știu. Adevărul e că pentru întîia oară pasiunea birui rațiunea, iar eu n-am mai găsit putere de a rezista până la urmă rupturii. (Mai cu seamă că Mihaela nu-mi dăduse măcar satisfacția
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mintea rătăcită, dar știu că în veacuri spirit rătăcitor ce tu-mi dorești, de dorul tău eu am să mor. -Tu! Ești și vei fi pe vecie nemuritor, de aceea tu nu poți să te stingi. Acolo, unde stai de veghe, sigur din neamul tău îți vei găsi pereche. Tu ești din lumea umbrelor, eu din lumea pământenilor. Tu ești din imagine zămislit, pe când eu din fructul dragostei de pe pământ. De aceea du-te, la locul tău pe când eu voi rămâne
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și a, rămas Hacik să pândească și să ne cheme. După alt timp am adormit cu toții pe câte un colț al patului. Pe la patru dimineața m-am trezit, m-am dus la ponton și am găsit pe Hacik, singur de veghe, tremurând în haina lui subțire. Nu puteam să-l hotărăsc să plece la culcare, cu toate că noi nu mai eram amatori de mers. Dar el a mai rămas să mai aștepte un ceas. A doua zi la opt, când ne-am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
indiene, nimeni nu mai putea nici măcar să respire, în timp ce frunzele uscate se învârteau și dansau haotic, pe un cer nefiresc. — Un koto? întrebă unul dintre soldați, ridicând privirea în gol. Ascultau, aproape în extaz, sunetele nostalgice. Oamenii din turnul de veghe, din corpul de gardă și din toate părțile fortăreței erau cuprinși de aceleași gânduri. Prin furtuni de săgeți, împușcături și strigăte războinice - din zori și până-n asfințit și din nou de seara până dimineața - oamenii care se aflau de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să profite. Nu, pur și simplu am stat aici, pe scaunul ăsta, privind castelul, în noaptea trecută și în cea dinainte, și am simțit că se întâmplă ceva. Privind nu numai cu ochii, ci și cu ochiul minții. Este o veghe solicitantă. Da, e grea, dar ai putea spune și că e ușoară. Nu trebuie decât să-ți liniștești inima și să te eliberezi de iluzii. De-asta nu pot chema pe nimeni dintre ceilalți soldați. Vreau ca tu să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deșteptase în zori, oricât de târziu s-ar fi culcat. Se trezea - sau, mai bine zis, deși încă nu era pe deplin conștient și mai avea capul pe pernă, îl încerca o stare stranie. Era o stare între vis și veghe, care dura doar o fracțiune de secundă, dar, în răstimpul acela infinitezimal, prin minte îi treceau mai multe gânduri, cu viteza fulgerului. Erau amintiri ale unor experiențe trăite din vremea copilăriei și până în prezent, reflecții asupra vieții lui actuale sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Se tăiau lemne, se deschideau drumuri, peste tot se construiau fortificații și puteai crede că, peste noapte, avea să răsară un șir de fortărețe. Dar munca de construcție nu mergea chiar atât de ușor. Un singur fort necesita turn de veghe și cazărmi, precum și metereze și șanțuri de apărare. Fură clădite trei palisade de lemn, în timp ce chiar deasupra drumului pe care cel mai probabil avea să se îndrepte inamicul spre atac, fură înghesuite stânci enorme și copaci. Regiunea dintre Muntele Higashino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui. Hideyoshi rămase în șa. — Dați-mi puțină apă, ceru el. Luând polonicul oferit, bău apa dintr-o sorbitură și se întinse, pentru prima oară de când plecase din Ogaki, după care descălecă, pornind cu pas iute spre baza turnului de veghe, unde privi cerul. Turnul nu avea acoperiș, nici scară. Soldații se cățărau pășind pe proptelele de lemn fixate construite în grabă. Dintr-o dată, Hideyoshi își aminti de tinerețea lui de infanterist. Legând șnurul evantaiului de comandant de sabia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
teoriile. În timpul serii, fortăreața principală - care fusese neagră precum cerneala - fu luminată vesel cu lampioane. Anexa de la miazănoapte și fortăreața din apus erau luminate și ele. Lămpi strălucitoare ardeau la anumite intervale chiar și în fort, unde soldații stăteau de veghe disperați, așteptând să înceapă lupta. Trupele atacatoare se întrebau ce se întâmpla. Dar misterul fu rezolvat curând. Acum, pe lângă sunetul curgător al fluierelor, se auzeau și bătăi de tobe. Cântece populare, încărcate de accentul provinciilor din miazănoapte, pluteau până la urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să vezi ce-nseamnă studenția! Ai să vezi ce viață frumoasă! Ce viață trepidantă! zicea... Al naibii de trepidantă! Nici n-am să-i povestesc la ce-am asistat astăzi fiindcă tot n-o să mă creadă. Asistentul Grossman, rămas în picioare, de veghe pe unul din intervale, își întoarse spre ei fața întunecată de reproș. Într-adevăr, ne aflam la gospodăria agricolă din comuna Buturugeni, la cules de roșii, începu să povestească studentul Beldeanu. Și dumneata ce-ai făcut acolo? îl interogă abrupt
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acum, scăldat în lumina primăverii londoneze, care pătrundea în încăpere prin perdeaua de la fereastră, Bull refuza să gândească. În schimb, încerca să se adâncească înapoi în valurile somnului. Plonja iar și iar, tinzând spre clipa aceea în care starea de veghe și cea de reverie se îngemănează, dar se regăsea întins pe salteaua zgrunțuroasă, fără nici o nădejde de a mai adormi. Bull începu să-și frământe carnea, pregătindu-se să și-o ia la labă. Se răsucise pe spatele său larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fost pilit tot timpul. Dar, în halul în care eram, nu puteam să-i suport dezaprobarea fățișă, așa că am încercat să iau lucrurile cu mult calm. Aveam febră. Și mai aveam și febra numită Selina. Mă aflam la granița dintre veghe și somn, acolo unde somn nu e, dar nici treaz pe de-a-ntregul nu ești, acolo unde gândurile și vorbele se bat cap în cap și unde, totuși, mintea lucrează, lucrează neîncetat, când mi s-a înfățișat Selina sub forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cel mai mic efort. Și mintea mea era liberă să tropăie fără rost, așa cum face mereu când nu e sub influența stresului sau plăcerii Gândurile mele dansează. Despre ce e vorba? Despre un dans al spaimei și al implorării, al veghii inutile. Cred că sufăr de o nouă boală a vacii, care te face să te întrebi dacă ești tu cel adevărat tot timpul, care face ca viața să-ți pară o șmecherie, un act, o glumă. Mă simt, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcut apariția impetuoasă. Era o scumpă mare și neagră, cu cel mai bun... nu, stai așa Poate că am început cu blonda fierbinte care și-a scos... Na Nu, era gagicuța neagră a cărei... Oricum, după o vreme în timpul acelei veghi, când mintea mi-a fost orbită de băutură, minciuni și pornografie, fetele au început să se amestece și să se dezmembreze în capul meu. Procedeul era mereu același, și Fielding le primea și le scotea pe ușă ca un felcer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-se într-o direcție greșită. Rămân în urmă. Trebuie să mă întorc în timp, trebuie să mă apuc de ceva, trebuie să fiu sigur că m-am agățat ca lumea. Dincolo, Selina se foiește prin cameră, păstrându-și atitudinea, distanța, veghea. Am strigat-o pe nume. Și-a făcut apariția în cadrul ușii, luminată din plin, dar distantă, fără să fi fost pe de-a-ntregul acolo, dusă într-un alt film sau o altă poveste... Azi, în stația de taxiuri a aeroportului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
le-a dat Martina Einstein. Trebuie să ai încredere în el. Să cercetezi lumea și să-i descoperi conspirațiile, să descoperi secretele Lumii Vechi. Și Darwin, Freud, Marx - ce ghicitori colosali. N-am renunțat nici la beletristică: am citit De veghe-n lanul de secară, un roman a-ntâia, după părerea mea. Scris în stilul cel mai elegant și plin de forță. În ceea ce-l privește pe Hitler, ei bine, sunt consternat. Nu-mi vine să cred că-i adevărat. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu decență, nimic extravagant, nimic supercorect. Stridii la micul dejun, pește mort, mai mort decât un om mort. Femeile îmbrăcate de gală, mândria masculină în uniformă. Grădina ca loc de odihnă și muncă și bujorii în vaza lor. Prietena scriitorului, veghea scriitorului la biroul lui. Lumea banilor destui, lumea destulului. Le-am văzut pe toate astea, dar nu le-am văzut strălucirea. Mie mi-a plăcut tot ceea-ce-păcălește-ochiul, băutura, barurile, potolu’, fata de la picnic, blonda cu pieptul mare, familiară, erotică. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Iulia le arăta scrisoarea - locuiau la câteva case. Să știi că sunt mereu în preajmă! părea că-i zice soacră-sa. Dacă ți-a fost urât cu bărbat, acum ți-e și mai urât fără... Arzi, te simt. Tot târgul veghea. Nevestele o pizmuiau pe Donna Iulia pentru că era singură. O zi să fi fost și ele așa... Fetele bătrâne mârâiau: măritiș i-a trebuit! Nu cunoscuseră bărbat, le venea ușor. Flăcăii tomnatici își făceau planuri. Donna Iulia era zărită zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cei mai mulți din morminte. În cadrul planului Barbarossa, românii participau cu 20 de divizii, cu dublul armatei lui Napoleon Bonaparte în campania din 1812 cu aceeași cardinalitate. Vara anului 1941 se anunța foarte fierbinte. Toate popoarele își scurtaseră somnul, mărind starea de veghe și alertând antenele întru mărire de coaliții... Frontul estic înainta vertiginos în unele zone, în altele mai cu greu, în ansamblu înainta! În două luni se parcurseseră 700 km. Se luaseră 180.000 de prizonieri sovietici, trenuri de materiale de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Dumnezeu. Maica Stareță Mihaela, Monahia Gabriela, Monahia Mina, Monahia Nectaria și Sora Mariana Schitul Iezer, județul Vâlcea 22-23 septembrie 2004 La miez de noapte, sub cerul înstelat, în dangăt de clopot și murmur de toacă, în șoapta rugăciunii celei de veghe și de lumină a candelei celei din inimă, între bătrânele ziduri ale chinoviei Secului a marelui Varlaam Mitropolitul și a tot marelui Sfânt Paisie, dimpreună cu 109 șirul din veac al părinților aci nevoitori pentru mântuirea lor și a toată lumea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
agale; trupul lui slab era înfășurat într-o tunică de in alb, umerii îi erau goi, creștetul ras; pe piept purta un colier greu. — Sacerdotul, șopti călăuza. Doar el mai rămăsese în viață, zise, și singur, împreună cu un ajutor tăcut, veghea asupra templului. Și, cu durere sinceră, adăugă că “înainte de războiul roman“ erau sute de adepți. Sacerdotul se îndrepta spre ei cu pași mici și îi privea liniștit, indiferent la înfățișarea lor străină, ca și cum ar fi vegheat timpul. Germanicus îl salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iar soția lui cu hârjonelile acelea de bordel. În schimb, încheie în gând, cuprins de o ură violentă, amândoi erau instrumentele lui josnice, oarbe, demne de dispreț, dar indispensabile. Îi zâmbi. Misenum Iarna era pe sfârșite. — Oamenii mei stau de veghe, spuse Sertorius Macro, care venea de la Roma și pleca înapoi la orele cele mai neașteptate. Peste o zi și o noapte, toate legiunile vor trebui să știe că tu stăpânești imperiul. Pe întregul teritoriu, din Mauritania până în Arabia, din Hiberia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]