2,848 matches
-
ultimul cuvânt. Afară de cazul când vinovăția pierde măsura și vrea să acuze în loc să-și pună cenușă în cap... Am întrebat-o ce vrea să-mi comunice, dar ea tăcea, oscilând între îndrăzneală și lipsă de curaj, ca în pragul unui verdict care odată rostit nu mai poate fi schimbat. ― Ce este? ― În urma celor întîmplate, spuse cu privirile călătorind departe, în afară de noi, nu mai putem rămâne împreună ― Cum vrei! am replicat sec, fără glas, străpuns de o sabie rece. ― Știu că nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mihaela, din prea multă curăție sufletească, s-a considerat culpabilă chiar greșind cu gândul și a plătit. A fost o sfântă... și eu ― eu care... "Tu ai ucis-o!" șopti crispat aievea glasul Alexei. (Avea un ton grav, amenințător, de verdict.) " Da, eu..." recunoscu global ființa mea supusă. " De ce n-am murit împreună?" răsuna în urechile mele vocea Mihaelei, reproducând ultimele cuvinte din scrisoarea ei. Îmi păru atât de vie draga voce, încît am întors capul crezând că moarta se afla
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Acesta-i adevărul! Sentința, implacabilă ca un destin, rămâne în picioare. Și, odată cu ea, toate punțile care mă leagă de viață se trag îndărăt, ca înainte de plecarea unei nave spre necunoscut. Nici o ispită lumească nu mă mai ademenește să înfrunt verdictul, nici o dorință, nici un țel, nici o ambiție. Nimic. Totul în mine e orânduit pentru moarte și această orânduire se dovedește atât de trainic sudată, încît toate puterile lumii nu s-ar încumeta s-o zdruncine. E opera inconștientului, care mi-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la Delfi se vede, dacă nu ai prejudecăți, că mult lăudata de dumneavoastră claritate greacă se întunecă foarte des. Cât de clar e procesul lui Socrate? Fiecare generație simte nevoia să-l ia de la capăt, să-l rejudece, să înțeleagă verdictul. Și mereu rămâne ceva ne-spus. Limpede e doar că moartea lui Socrate ocupă un 1oc important în nemurirea lui Socrate. Sau cât de limpede vi se pare moartea lui Icar? Să reconstituim faptele. Așadar, Dedal, constructorul labirintului, și fiul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
glorie. Ucraineanul le cere, serios, să dea note. De la 1 la 10. Și urmează o scenă comică și feroce. "Cutare", zice ucraineanul. "Zero", zic cei patrii poeți în cor. "Cutare", Tot "zero". La următorul nume, au loc consultări, după care verdictul e mai blînd: "Unu". Ucraineanul notează conștiincios. La sfârșit, întreabă cine ar trebui tradus. Se face o altă listă, mai mică, în care primii suntem, bineînțeles, noi, cinci. Poeții sunt amuzați și fericiți. Mie îmi vine să mă arunc în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și de nenumărate ori destinul iscase o amăgire vremelnică de izbândă. Un mare număr de imperii terestre realizaseră un control virtual al tuturor pământurilor civilizate ale momentului. Timp de câteva generații, aceste vaste domenii își păstrează coeziunea artificială - artificială, pentru că verdictul: istoriei părea mereu să-l aducă la câteva sentințe semnificative: "noul șef nu avea înțelepciunea tatălui său" - "ridicarea maselor" - "Statele cucerite, mult timp asuprite, se revoltă cu succes împotriva imperiului slăbit." Se dădeau chiar și motivele slăbirii fiecărui stat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mătușa inspirată“, „mătușa entu ziastă“, „mătușa fantasmagorică“, „mătușa înnebu nită“, „mătușa corectoare“ etc. O puneau pe jăratic curgerea prea lentă a narațiunii, descrierile, lirismul unor concluzii, frazele alambicate, abundența și-urilor. Scriam ca pe ace, așteptam cu sufletul la gură verdictul, mă contrazicea de săreau scântei pe ecranul calculatorului. Temperamentele, viețile noastre atât de diferite trebu iau să intre în același ritm pentru ca prezentul și trecutul să danseze, estompând decalajele. Îmi lipsea însă tot mai mult căldura prezenței ei concrete, și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Calitatea textelor era condiția de la care Crainic nu se abătea și se bucura enorm când descoperea un talent ca și Titu Maiorescu “îl lua de colaborator. Papadima a intrat cu drepturi depline de a judeca operele scriitorilor și a emite verdictul”, totdeauna chibzuit, obiectiv. “Tânărul critic avea să-și orienteze activitatea după cele mai juste criterii estetice. Macedonean la origine, el era dotat cu un fond ancestral de intelectualism”, de cărturar crescut de mic în acest mediu, cărțile dându-i întotdeauna
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fiecare douăsprezece-treisprezece luni. Dar pe când se abandona în brațele lui, în vila aceea atât de luxoasă încât părea ireală, biata fată nu știa că îi mai rămâneau puține luni de viață. — Copilul a încercat să se nască înainte de soroc, dădu verdictul medicul. Ea însă, răvășită, incapabilă să înțeleagă ce se întâmpla, îi implora pe toți, pe medicii neputincioși, pe moașele pricepute, cu mâinile pline de sânge, pe preoții care o stropeau cu poțiuni magice, murmurând formule scrise de etrusci cu șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Clarvăzătorul Callistus comentă: — Vor să ne demonstreze că nici unul dintre ei n-a fost complice. Și încheie ușurat: Încă mai provocăm teamă. Imediat ce a înțeles că partida era pierdută și puterea sa era distrusă, orgoliosul Junius Silanus nu mai așteptă verdictul; se închise în camera lui. Când l-au găsit, murise de câteva ore, cu adevărat de propria-i mână, într-o liniște deplină. — Se spune că a reușit s-o facă dintr-o singură lovitură, la vârsta lui, raportă Callistus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ciment peste peisaj, în vreme ce eu și Catherine ne întorceam de la ancheta procurorului. Podurile rutiere se succedau unul peste altul, ca niște uriași în copulație, picioarele imense ale unora călărind spinările celorlalte. Fără a manifesta vreun interes sau politețe, procurorul pronunțase verdictul de moarte accidentală; poliția nu mă acuzase de ucidere prin imprudență, nici de conducere neglijentă. După anchetă, m-am lăsat condus de Catherine la aeroport. Vreme de o jumătate de oră am șezut la geamul biroului ei, uitându-mă jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
finalul secțiunii „Bibliografie critică”). Gestul revistei unu e privit ca „o faptă care merită, prin generozitatea ei, toate laudele” și care oferă istoricului literar „un instrument pentru înțelegerea unor forme mai nouă de literatură”. Însemnătatea ar fi, prin urmare, documentară. Verdictul estetic este foarte dur: „simple elucubrații premeditate, fără un sens mai înalt”. Apreciind, totuși „inteligența vie”, umorul „inocent și rafinat”, ingenioasele bufonerii lucide, asemănătoare „jocurilor estetice pe care le profesează în glumă școlarii” (cu deosebirea că la Urmuz „asocierea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
liceu, de care a trecut, spre mândria părinților. Presiunea lor asupra băiatului s-a diminuat și a fost lăsat mai în voia domnului. Din păcate tatăl său s-a îmbolnăvit. Au crezut toți că are cancer, însă, a fost greșit verdictul dat de doctori. Acum un ulcer și-o melenă păcătoasă îl necăjeau continuu, dar oricum familia era fericită că trăia. În această vacanță a contribuit zilnic la traiul familiei cu primii bani câștigați de el. Sora lui se ”împrumuta” de câte ori
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
toate lecțiile, chestie de opțiune! În timp ce întâmplarea i-a cauzat Găbiței dragostea specială pentru latină, băieților ca Stani, în amestecata lor psihologie le provoca numai bucurie când scăpau neascultați chiar și cu nota nepusă la ora de latină. Își amânau verdictul! În clasa 9-a a venit la muzică un alt profesor; l-a chemat să cânte la clarinet într-o trupă. Îi plăcea acest instrument cum suna, avea degetele subțiri adecvate și Kemy îl îndemna mereu să meargă la orchestră
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ironiză Fersen. Nici eu. Cine e adevăratul tată al fiicei dumitale, doamnă Le Bihan? Poate tocmai pentru că Pierric descoperise lucrul ăsta ai Încercat să-l omori? Nici un răspuns. - Chiar dacă există prescripție pentru bebeluși, lucrul ăsta va atîrna greu În momentul verdictului, stărui Lucas. Jurații nu au pic de milă pentru mamele care Își ucid copiii. Ea se mulțumi să-i fixeze, fără să scoată o vorbă, pe cei doi polițiști, unul după altul, cu sfidare și dispreț, apoi cu lehamite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
meu. Asta mi-a adus de altfel o excelentă notare și felicitările ministerului. Marie și Lucas cercetară dosarul, care nu le dezvălui mare lucru În plus. Arestat În flagrant delict, Ryan semnase mărturisirile, În două zile jurații Își dăduseră deja verdictul, la vremea respectivă justiția nu Încercase să afle mai mult. Lucas, nemaisuportînd să-l vadă pe director cum se delectează cu fizionomia Mariei, Își luă rapid rămas-bun. Dar omulețul, dornic să prelungească această recreație neobișnuită, preciză că, În pofida caracterului solitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
coarnele și gata, asta-i tot! ( Se retrage mulțumit de sine.) Judecătorul: (Din ce în ce mai confuz, se uită la ceas) Domnilor, îmi pare rău, dar mai sunt exact opt minute și optzeci și opt de secunde alocate acestui proces. Trebuie hotărât imediat verdictul. Trebuie hotărât cine e vinovatul și ce sancțiune i se va aplica. Avocatul apărării: (La fel de timid...) Nicidecum, doamna Dora; ea l-a luat pe Philip când era de unul singur. În plus ați văzut că nici nu poate divorța. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din nou vocea Tușicii, dar era atît de scump cu ciorăpeii lui supraelastici, îmi luase mințile, nu mai știam cum să prelungesc preludiile, ba fugeam la baie, ba mă prefăceam că aveam nevoie de vreo batistă de hîrtie din poșetă. — Verdict absolut eronat, Gulie. Urlase ca un apucat, credeam că o să-și scuipe plămînii afară, își închipuia că nimerise deja în iad, clătinîndu-se pe picioare, orbecăind dintr-un colț în altul al barăcii. N-ar fi trebuit să chemați ambulanța, ați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Sînt atît de mulți, încît am ajuns să-i respirăm în aer, să i simțim permanent pe piele, să-i transpirăm prin fiecare por. Securitatea sîntem noi. Nu știi dacă să te înfiori sau să te hlizești în fața unui asemenea verdict. Spune-le-o asta în față Curistului și Părințelului. O să pufnească în rîs, o să-ți spună că visezi, că e timpul să te trezești și tu, să faci ochi la ce e în jurul tău. Cum altfel îi putea face să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
imediat la poliție. Le-a spus detectivilor că soțul ei era deprimat din cauza sănătății lui șubrede și din cauza mariajului nereușit al fiicei lor mai mari. Sinucidere și caz clasat, în funcție de analiza probelor de la locul faptei. Analiza făcută de mine confirma verdictul: limpede ca lumina zilei. Dar parcă nu era de ajuns. Văduva mi-a plăcut, familia Sprague locuia la o aruncătură de băț, iar eu încă eram curios. Am pus mâna pe un telefon, i-am sunat pe ziariștii din lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
înțeles. Anton fusese judecător. Cum auzea de o ceartă se și înființa. Punea întrebări, cerea lămuriri, vroia să-și formeze o părere. Îi plăcea să-și aducă aminte câte fleacuri îi influențaseră altădată sentințele. „Cei din sală își închipuiau că verdictul meu era precis întemeiat pe paragrafe de legi totdeauna. Aș! Uneori culoarea ochilor acuzatului era mai importantă decât legea. Pe unul l-am condamnat mai aspru numai pentru că avea urdori la ochi și eu nu suportam asta. I-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cineva la o parte. Gestul meu venea prea târziu. Și cine credeți că era cel care mă dădea la o parte? Chiar diaconul care luase apărarea papei Formosus. Acum, când totul se terminase, diaconul îi supraveghea pe cei care îndeplineau verdictul. După care s-a îndreptat spre papa Ștefan, care-l aștepta în colțul cel mai întunecat al sălii. În aceeași zi, s-au descotorosit de mine. Nu numai că nu mi-au dat nici un os de ros, dar mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
veni să vadă piesa pentru că au citit cartea. — Zău? Ce curios. Eu m-am gândit că ar putea fi invers. În sinea lui, Încercase să sugereze că piesa era o lucrare complet nouă, dându-i un alt titlu, dar primi verdictul celuilalt. — Excelent, zise Compton. Americanul, de Henry James. Are să dea bine pe afișe. — Asta Înseamnă că... să Înțeleg... că sigur aveți să... (Henry abia dacă avea curaj să Încheie Întrebarea, de teama unui răspuns negativ sau ambiguu) să o puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
restrâns, În majoritate angajați ai teatrului și rubedeniile lor, În sala ca o peșteră. Pentru seara aceasta, toate cele o mie cinci sute de bilete fuseseră vândute, iar el va fi nevoit să stea printre spectatori și să le Înregistreze verdictul. Unul dintre ei era William Archer, influentul critic de la The World, care Îi scrisese lui Henry pentru a saluta perspectiva unei piese noi, compuse de un distins om de litere, și a-și anunța intenția de a veni la premieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Londra, Încheie perioada pentru care Închiriase Opera Comique și se pregăti să revină la turneele În provincie după Anul Nou. Atât cât era posibil - nu prea mult, din punct de vedere financiar -, intenționa să continue să păstreze Americanul În repertoriu. Verdictul dat de William Archer la Southport se dovedise valabil: era un text cu mai multe șanse de reușită În provincie decât la Londra. Cât de vane și de naive păreau acum speranțele extravagante și visurile din seara aceea a premierei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]