3,591 matches
-
supravețuiește și ne interesează în continuare. Sunt dator deci să justific în ce măsură ea ne privește și de ce o vom reține cu statutul de ipoteză centrală în cele ce urmează. Englezii ar spune despre ea rings a bell. Ea face să vibreze în noi o coardă care nu ne îngăduie să o dăm deoparte fără a o judeca. O coardă care vibrează în versurile lui Shakespeare: fiecare dintre ele, în universul lui tragic, ne vorbește despre omorîrea regelui de către unul dintre fii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu statutul de ipoteză centrală în cele ce urmează. Englezii ar spune despre ea rings a bell. Ea face să vibreze în noi o coardă care nu ne îngăduie să o dăm deoparte fără a o judeca. O coardă care vibrează în versurile lui Shakespeare: fiecare dintre ele, în universul lui tragic, ne vorbește despre omorîrea regelui de către unul dintre fii și despre învierea lui din morți, cînd vremurile s-au schimbat, sub trăsăturile altui fiu. O auzim vibrînd în inima
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
coardă care vibrează în versurile lui Shakespeare: fiecare dintre ele, în universul lui tragic, ne vorbește despre omorîrea regelui de către unul dintre fii și despre învierea lui din morți, cînd vremurile s-au schimbat, sub trăsăturile altui fiu. O auzim vibrînd în inima culturii noastre în strigătul adresat nouă cu violență de Nietzsche: "Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămîne mort! Noi l-am ucis". La care Freud replică: "Ceea ce am ucis era tatăl, divinitatea noastră. Și asta de multă vreme, în zorii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ținînd cont de ascensiunea maselor în Istorie. Ea își îndeplinește rolul arătînd că influența lor revoluționează exercitarea puterii. Ea ne aduce aminte că nu vom salva libertatea repetînd în continuare formule depășite în fața unei realități în schimbare sau făcînd să vibreze sentimente desuete în limitele anesteziate prin anonimat și număr. Această parte a demonstrației făcute de ea, este cel mai greu de suportat. Ea minează încrederea noastră în legea maselor și speranța noastră într-un viitor ai cărui stăpîni am fi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și temporar, un reper modelator, ci - mai ales - a fundamentalei neliniști ce o caracterizează. Căci dacă trăsăturile surprinse cu pătrundere și finețe de E. Lovinescu (și atestate de toți cei care l-au cunoscut) califică o sensibilitate fragilă, gata să vibreze entuziast În fața obiectului sau evenimentului celui mai neînsemnat, Întîmpinat adesea cu o imnică fervoare (a se vedea, În acest sens, primele paragrafe ale evocării din aceleași Memorii lovinesciene), ele acoperă și nostalgia, sentimentalismul „răvășit descompus”, adică un fond de anxietate
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
scepticism din ce În ce mai accentuat pe parcurs, apare În cele din urmă convertit Într-o paradoxală forță, Întrucît esențială rămîne nu atît trăinicia verbului ce urmează să Înfrunte timpul („aere perennius”!), cît acea capacitate de „seismograf” niciodată Încremenit, mereu gata să răspundă, vibrînd, ecourilor unei conștiințe și sensibilități vii, În permanentă stare de alarmă. Ca document al neliniștii lăuntrice, poemul merită atunci concentrarea tuturor eforturilor, dăruirea tuturor energiilor vitale, el admițînd În același timp, fără contradicție, conștiința propriei precarități. Într-o asemenea perspectivă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În diverse variante și cu o pasiune ajungînd pînă la exaltare. Ea capătă, desigur, În această etapă, coloratura specifică viziunii constructiviste asupra a ceea ce Manifestul activist către tinerime de la Contimporanul numise nu de mult „marea fază activistă industrială”, Încît, dacă „vibrează diapazon secolul” (cum notează Voronca În Aviograma din 75 H.P.), o atare „vibrație”, e Întîi de toate a unui timp al civilizației citadine, cu peisajele-i caleidoscopice și dinamica specifică, așa cum se vede de altfel foarte bine Încă din notațiile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
E. Lovinescu „spiritul veacului” va constitui una din pietrele de temelie ale doctrinei sale. Și cînd Voronca afirmă, În primul număr al revistei Integral, că: „tăria Însăși a curentului actual constă În integralul tuturor eforturilor de pretutindeni, filon unitar, nerv vibrînd același În plastică, literatură, muzică, arhitectură, teatru” - adăugînd că: „Există, neîndoielnic o intensă analogie, mai presus de trăsăturile Înnăscut organice. O analogie-esență: o analogie de corpuri geometrice”, ne putem gîndi, bunăoară, și la Lucian Blaga care, În aceeași vreme, manifesta
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ale materiei”. „Întoarcerea spre izvorul de Început (senzația primă)”, despre care vorbește Voronca, intră În același sistem de coordonate: „Dincolo de Înregistrările trecute sau prezente, senzația, prinsă stea În cleștele poemului actual, Înviorează, uimește, pătrunde ca o injecție”. Sau: „Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, Înspăimîntă sau calmează. Imaginile se Îmbulzesc nu În comparații sterpe, ci În asociații-fulgere, frunziș În noapte. // Orice vers e o sumă de noi posibilități, o altă soluție a ecuației primare” - pentru a ajunge la această definiție sintetică a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
subiectivități agitate și efervescente: „Înțelesul” - scrie poetul - „trebuie perceput cu antenele ființei Întregi, mai presus de inteligență și logică”, poezia e funciarmente „ritm”, tradus În termenii unui vitalism exacerbat, pe care fluxul imagistic e chemat să-l Întrețină: „Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, umbrește, zgîrie, Înspăimîntă sau calmează. Imaginile se Îmbulzesc nu În comparații sterpe, ci În asociații-fulgere, frunziș În noapte. Orice vers e o sumă de noi posibilități, o altă soluție a ecuației primare”. Dacă ne reamintim că În același
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
rezolvă, iar sfîrșitul e o ruptură presimțită În degradarea peisajului, În distanțarea de lumina solară și răcirea atmosferei: „Parcă pe pînzele subțiri de păianjen ale atmosferei, o pojghiță a lunecat; În ogrăzi securile izbesc cioturile de lemn cu un regret vibrînd ca o vîslire de păsări. Am lăsat departe mărgelele galbene ale soarelui. Aici buruienile se rup cu un zgomot sec și cîmpul zbîrcindu-se pe nesimțite se pregătește pentru lungile luni de ger. [...] Frigul s-a apropiat dintr-o dată ca un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sau liliecii au urechi uriașe. Însă delfinul nu are deloc urechi (acest fapt i-ar încetini înaintarea în apă), acest fapt dovedind că pavilionul nu este atât de necesar pentru auz. Canalul urechii se termină cu timpanul, o membrană care vibrează în funcție de presiunea moleculelor de aer, exact ca pielea tobei. Urechea medie este formată din trei oase mici, ciocanul, nicovala și scărița, care se unesc astfel încât să amplifice rezonanța timpanului. SCHEMĂ Din stânga sus: Ciocan Nicovală Canale semicirculare Melc Cohlee Timpan Scăriță
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
astrală ce coboară peste o așezare rustică laborioasă. Fire de gospodar, poetul e mulțumit de priveliștea satului care primește cirezile muginde, de vițeii care se reped zglobii la ugerele pline, de laptele care susură În șiștare, de aerul serii care vibrează de geamătul greu al taurilor. Imaginația se deschide, bucuroasă, spre mit, opunînd (după un procedeu romantic răspîndit) acestei nemișcări pline zbuciumul erotic. Un factor de ocrotire și de mulțumire este căminul În sensul cel mai prozaic, templul unei instituții sacre
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Grigore Alexandrescu este cel mai consecvent cîntăreț al acestei teme. Tristețea, În vecinătatea zidurilor Înnegrite de vreme, este reconfortantă („Al meu suflat se-nalță pe aripi d-un foc sfînt” - Miezul nopții). Durerea dezleagă energiile sufletului, tăcerea, jalea fac să vibreze coarda cea mai fină a lirei: „Tot e tăcut și jalnic, Însă așa cum ești Singură porți povara mărirei românești, TÎrgoviște căzută! poetul Întristat Coloare variate În sînu-ți a aflat...” Tot aici se află și „semnul mîntuinței”, posibilitatea (simbolică) de salvare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
facem nimic altceva decât ce ni se ordona. Stăteam ghemuiți în vârful patului, cu frunțile plecate și brațele strânse în jurul genunchilor. Nici măcar nu ne puteam acoperi urechile cu palmele, lucru zadarnic, căci zgomotul nu se auzea prin urechi, îl simțeam vibrând prin porii pielii, prin rădăcina părului, prin rănile neînchegate. Pe urmă, dintr-odată, nu l-am mai auzit. El continua să curgă, fără îndoială, ca o apă freatică, dar mă obișnuisem. Așa cum mă obișnuisem cu mâncarea sleită, cu bătăile în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fără nicio opreliște. Ba chiar mai rău de-atât. Dacă strigi pe câmp, chiar și cu palmele făcute pâlnie la gură, strigătul nu ajunge prea departe, se risipește. Zidurile pușcăriei nu doar lăsau zgomotele să treacă nestingherite, ci le întregeau, vibrând odată cu ele. Iar cel mai rău-preves titor sunet dintre toate era al ușilor care se trânteau. Ca o dihanie care se apropie, îi auzi pașii, dar nu poți fugi. Nu știi ce se va întâmpla, nu știi cine se va
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
au umplut de tomuri și viața i s-a multiplicat într-o vraiște de cărți. „Și la ce mai folosesc acum toate cărțile astea ?“, ar fi spus Papi, înciudată, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei. Aerul se făcu translucid și vibră. Ca de obicei, Iacob, fiul lui Zevedei, nu-l auzi intrând. Ridică ochii, nu era nevoie să-l poftească să se așeze și nici alte politețuri nu erau necesare. În cameră nu existau cărți. Nu încăpeau aici visele niciunui copil
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poți aștepta de la un chirurg ? Trebuie să fii nebun de-a binelea ca să nu te scrântești. Uite cum e... Doctorul fără de arginți își scoase moneda și o azvârli în sus. Ea căzu, răsucindu-se în rotocoale tot mai mici și vibrând. — Cap, ghici Pantelimon. E bine. Așa ziceam și eu. Acum fii atentă. Să zicem că omul stă aici, unde e banul, cu brațele în lături, ca în Lecția de anatomie a lui Rembrandt. Numai că în mintea lui lucrurile nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să i se prăvălească pe scări. Câteva clipe trecură fără să se simtă vreo mișcare. Lumina veiozei clipi din susul scării, întunericul se dădu deoparte, ca o mare despicată. Ochii bătrânului rămăseseră deschiși, dar nu mai primiră lumina. Telefonul mobil vibră. În cameră se făcuse întuneric. Simți cum bărbatul duce încet mâna la buzunarul de la piept, desface clapeta aparatului și rămâne câteva clipe cu ochii pe ecran. — Statisticile spun că nouăzeci la sută dintre mesajele telefonice au conținut erotic, spuse Cosmina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niciun cuvânt, nu era nevoie, pentru că se înțelegeau, unind pulsația dinăuntru cu cealaltă, care se prelingea prin pereții umezi, ca un șarpe de apă. Când auzi prima oară vocea tunătoare cum sparge apa și o pulverizează, cum face pereții să vibreze ca o casă dezghiocată și ritmurile să se întretaie și să se întețească, se chirci. Se descoperi, pentru prima oară, lipsit de apărare, nu știa să se ferească și nici nu avea unde fugi. Broboane se adunară pe pereți, de parcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
liniștea, ochi numeroși pluteau în jur, privindu-l prietenoși. Putea să înoate, apa era caldă și păstoasă, ca un aluat subțiat cu lapte. Pereții se rotunjeau, lumea se reîntregea, Coltuc era fericit, încă nu se inventaseră cuvintele, dar putea să vibreze și undele vibrațiilor lui se întretăiau cu liniile pământului și ale cerului. Intră în sufletul pietrelor, al cristalelor sclipitoare. Totul era bun și folositor, chiar și moartea, învăluită într-o tunică albă ce nu cunoscuse împunsătură de ac. Moartea avea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
os, i se trăsese noul nume : Macairodus. Și pe acela ar fi vrut, într-o zi, în păcăniturile tenebroase ale motorului, să-l deseneze cu roțile unse cu vopsea fosforescentă, pe pavaj. Privi spre ferestre. Huruitul motocicletei făcea geamurile să vibreze, ca și cum blocurile ar fi clănțănit din dinți. Și totuși, îndărătul ferestrelor nu se vedea nicio mișcare, ceea ce nu era pe potriva strădaniilor pe care Maca le depunea, accelerând întruna, pentru ca lucrurile să stea cât se poate de prost pentru locatari. Ba
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știi, l-ai așteptat. Tu acum ești Magdalena de dinainte de Magdalena. Fata sări cu ușurință în șa și îi încolăci pieptul cu brațele. Tili mai întârzie o clipă să răsucească cheia în contact, ascultându-i corzile subțiri ale trupului cum vibrează și se destind. — Ca să vezi ! exclamă Jenică, lăsându-se să cadă pe scaun și crezând că astfel a răspuns tuturor întrebărilor. Rămase așa, mofluz, cu haina descheiată și fularul atârnând. Maică-sa îl aplecă într-o parte, apoi în cealaltă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de un om oarecare, să zicem mediocru, pe Ștolț al dumitale? . - Nu în chip absolut, dar sub o latură, Ștolț a depășit liniamediocră a umanității, arătîndu-i calea. - Și care e calea umanității după dumneata? Întrebă Hagienuș râzând din gușă. - A vibra, stimate domn, a manifesta voios în fața sforțăriiumane. Nici o mișcare emotivă delicată nu e străină de sufletul lui Ștolț. De pildă, sentimentul muzical. - Câinele dumitale, zise Gulimănescu, constituie o excepție. De obicei câinii urlă la muzică. - Și al meu urlă, la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
va putea termina structura înainte de venirea gerului, urmând ca în primăvară să treacă la detalii și finisaj. Bazamentele numai ale palatului comunal și ale campanilei fură și ele puse. Butoiescu lucra cu mare zel, atașîndu-se de idee pe măsură ce o executa. Vibra și el, în secret, prudent, cu un aer de ironie nevinovată, ce provenea din mirarea de a participa la o întreprindere așa de nemaivăzută până atunci. Deodată, în septembrie se produse atacul Germaniei asupra Poloniei. Lucrătorii, meditativi, își puneau întrebarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]