7,806 matches
-
Dacă ești atât de încântată de magie, nu înțeleg de ce te mai ostenești să-i condamni pe cei ce o practică. Luată din scurt, Livia se tulbură. Nu pentru mult timp însă. — Nu uita că poate trezi în adâncul sufletelor vicii și ambiții nebănuite, șușotește tainic. Augustus se oprește din mers și o măsoară lung din ochi. Doar n-am ajuns să mă tem de niște bieți smintiți care se folosesc de apă, aer, făclii, ligheane și mai știu eu ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vede pe Livia în locul lui. Ce mai scurmă și ea rahatul? Nu-i ajunge că Tiberius este oficial recunoscut ca succesor al său? Va trebui până la urmă să-i dea și ei o lecție ca s-o învețe minte. Căci viciile celor de jos rămân la nivelul lor, pe când cele ale membrilor familiei imperiale se răspândesc până departe, iar pentru un stat, ca și pentru corpul omenesc, boala cea mai gravă este aceea pornită de la cap. Ajuns în dreptul obloanelor, se oprește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este curat ca lacrima! Blândețea din glasul său nu-i prevestește nimic bun lui Trio Fulcinius. — Uită-te la cei cărora conștiința le reproșează fapte rele: dacă-i ataci se prefac indignați... chiar dacă se știu de mult angajați pe drumul viciului... Fulcinius încuviințează, căci nu are încotro. Pe când Libo tace. Chiar, de ce tace? se frământă Trio. E o armă teribilă tăcerea, pentru că nu te poți lupta cu ea. Principele îl părăsește și se îndreaptă agale către bazinul cen tral. Fulcinius se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
soția lui Sulpicius Quirinius. Se uită însă imediat în altă parte ca să-și ascundă indignarea. Pe Iuno! Nerușinata! Îndrăznește să se afișeze în casa ei cu amantul. O fi Scaurus mare avocat și orator, dar e un individ plin de vicii. Unde mai pui lipsa de delicatețe față de ea, din moment ce Quirinius este bun prieten cu Tiberius. Sau or considera nesimțiții că n-o mai interesează acest aspect! Vântură mânioasă din evantai, încercând să se liniștească. Bine măcar că sora ei, Claudia Pulchra
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cotește și o ia pe un nou culoar. Decorația murală din acest pavilion este în întregime consacrată lui Hercules. Gallus însă nu și-a dorit pe pereți reprezentarea muncilor grele ale erou lui, ci un Hercules galant, subjugat plăcerilor și viciului, aseme nea lui. Trece cu mers măsurat pe lângă scene de-a dreptul scabroase din viața agitată a semizeului. Uite-l beat, clătinându-se, gata s o dezonoreze pe fata regelui Aleos, preoteasă a zeiței Athena, care spală rufe cu tovarășele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ține încă drumul drept, decât să asiste la un asemenea spectacol, îl aude pe german spunând. Ce să zic? se strâmbă în sinea sa. În ținuturile voastre sălbatice, puii de barbari or vedea sânge doar la maturitate... Amestecate cu plăcerea, viciile se strecoară mai ușor în suflet, suflă Pusio. Asta se adeverește doar dacă ești crescut în puf, cugetă sumbru celălalt. Ca romanii ăștia, cărora a ajuns să li se pară sub dem nitatea lor să îndure asprimea serviciului militar și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Astăzi este desemnat oficial succesorul lui Augustus. Livia îi reproșează că personalitatea lui austeră l-a privat odinioară de favoarea principelui, dar n-are dreptate. Nu numai ambiția rănită și ciuda l-au făcut să i refuze poporului roman ser viciile sale. Intenția împăratului de a-și asigura o succesiune dinastică era flagrantă. Și criminală. De aceea a plecat. Suspină adânc. Până la urmă și gestul lui a fost inutil. Căci lumea este condusă de un destin inexorabil și impersonal, căruia uite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să urce. Înainte să se așeze pe scaun, Marcia Medullina mai aruncă peste umăr: — Din pricina ta, Roma și Italia au ajuns pe treapta cea mai de jos a depravării. Celibatul e la mare onoare, prostituția triumfă, oamenii se dedau la vicii contra naturii care-i pierd cu sufletul și cu trupul. Și pentru asta, după părerea ta, sunt de vină cele două Iulii și Ovidius? Principele, care de uimire a rămas până acum țintuit locului, refuză brusc să asculte mai departe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din toată inima, dar dintr-o inimă bună, largă și îngăduitoare, râde de semeni, de ființe care îi seamană lui însuși și râde de sine, cum ar râde oricare altul. Râsul în opera sa nu pedepsește, nu cenzurează, nu denuntă vicii sau defecte omenești, pe care le naște o anumită societate, o anumită profesiune, o mânie individuală; râsul lui e o petrecere pe seama limitelor naturii omenești, care sunt în primul rând limite proprii, ale celui care râde, și numai în al
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
înțepător din clipa aia a fost poate unul dintre cele mai tari din viața mea. ― Chiar aveai nevoie de asta, a zis fata amuzată. ― O, Doamne, da. N-ai crede dacă ți-aș spune că acum ăsta e singurul meu viciu, nu? ― Sună plictisitor. ― Am un sentiment groaznic că ai putea avea dreptate, i-am spus eu, întinzând mâna. Eu sunt JJ. ― Lauren. Și tu ești englezoaică, nu? Am dat din cap. ― De unde ești? ― Din Londra. ― Și eu. Din ce zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la tejghea. Da, domnule, le luă barmanul comanda. — Nu poți să mă ierți? Acum, că știi? — Nu. — Nu crezi că ce-am avut noi și ce-am făcut Împreună ar trebui să ne ajute să ne Înțelegem unul pe celălalt? — „Viciul e-un monstru atât de urât“, spuse tânărul pe un ton amar, „de să Îi spui așa el trebui’ doar văzut.“ Și apoi noi bla-bla-bla, și apoi Îl Îmbrățișăm. Nu-și mai amintea versurile. Nu pot să citez, spuse. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de urât“, spuse tânărul pe un ton amar, „de să Îi spui așa el trebui’ doar văzut.“ Și apoi noi bla-bla-bla, și apoi Îl Îmbrățișăm. Nu-și mai amintea versurile. Nu pot să citez, spuse. Hai să nu-i spunem viciu. Nu-i prea politicos. — Perversiune, atunci, spuse el. — James, se adresă unul dintre clienți barmanului, arăți foarte bine. — Și tu arăți bine, spuse barmanul. — Bătrânu’ James, spuse celălalt client. Te-ai mai Îngrășat. — E groaznic cât de repede mă-ngraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-i spună să plece. Se ridică de la masă, luă notele de plată și se duse cu ele la bar. — Sunt alt om, James, Îi spuse barmanului. Ai În fața ochilor un cu totul și cu totul alt bărbat. — Da, domnule? — Viciul, spuse tânărul bronzat, e o chestie foarte ciudată, James. Privi prin ușă. O văzu Îndepărtându-se pe stradă. Privindu-se În oglindă, văzu că arăta Într-adevăr altfel. Ceilalți doi de la bar se dădură mai Într-o parte ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Religia este opiu pentru mase. — Credeam că marijuana e opiumul maselor, spuse Frazer. — Ați fumat vreodată opiu? Întrebă cel mai mare. — Nu. Nici eu. Pare ceva foarte rău. Te apuci și pe urmă nu te mai poți opri. E un viciu. — Ca și religia, spuse cel slab. — Tipu’ ăsta, spuse mexicanul mic, e clar Împotriva religiei. Păi, trebuie să fii Împotriva a ceva, spuse Frazer politicos. Îi respect pe cei care au credință, chiar dacă-s ignoranți, spuse slabul. — Asta-i bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
al femeii și dorința ei de împerechere, să nu o violeze. Fiziologul român N.C Păulescu (citat de Victor Săhleanu, 1977, (30)) susținea că „orice folosire a organelor, în scopul dobândirii plăcerii și nu în scopul lor fiziologic, este un viciu.” Unele femei susțin că vor să fie stăpâne pe corpul lor și să facă copil, atunci când vor ele. Femeile trebuie să știe că au în posesie un corp uman, a cărui părți componente funcționează după un program înscris în subconștient
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
tunse scurt, asta pentru că-și vânduseră părul amatorilor de peruci. Era Întotdeauna nevoie de niște kuai câștigați ușor atunci când afacerile mergeau prost, iar dependența era prea puternică. Dar nu-ți puteai tunde părul lung decât o dată. Când venea vorba de vicii, China nu avea nici o șansă să le țină sub control; nu putea decât să panseze plaga la fel cum Încerci să oprești sângerarea dintr-o arteră. Prostituția era ilegală, dar se făcea În văzul tuturor, aproape la fiecare colț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
petrecut toate. Dar să fi făcut nunta la biserică, adică să dea amploare unor lucruri pe care trebuia să le lase în cât mai mare obscuritate pentru ea și pentru alții, asta nu cred. O cred astfel în stare de vicii fundamentale și mi se par imposibile anumite chestiuni de detaliu. Nu pot să mă explic bine, dar sunt convins că toți care ar cunoaște perfect situația ar judeca la fel. Fac sforțări s-o reconstituiesc ca să pricep ce a făcut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu fii deloc binevoitor cu tine și totuși iți scapă observații esențiale, pe care le poate face din întîmplare omul cel mai puțin fin! Sunt convins de nereușita finală. Însemnează că nu fac observații cu un scop, ci dintr-un viciu temperamental. O fi având acum Ioana dreptate? Numai în cazul acesta? Sau și în alte cazuri? În care? Există o trăsătură atât de esențială în mine, pe care eu n-am examinat-o niciodată? Mereu alte perspective ale omului. - Ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și a "Statului Nou" - căci naționaliștii de astăzi văd societatea portugheză din a doua jumătate a veacului trecut cu același ochi cu care au văzut-o și înaintașii lor. Parazitismul burgheziei, indiferența nobilimii, decadența clerului, apatia maselor, mediocritatea culturii, - sunt vicii reale, împotriva cărora s-a ridicat cu vehemență generația de la Coimbra, dar împotriva cărora luptau și făuritorii "Statului Nou". Antero de Quental e prin excelență poetul filosof și revoluționar. Bogat, catolic practicant, își pierde credința la Coimbra, în timpul studenției și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fundamentale. Într-o țară de leneșă reverie, muzicală pierdere de timp - Salazar muncea 16 ore pe zi, și îi îndemna, îi silea, pe contemporanii săi să muncească. Fără muncă, spune el, "oamenii ar muri de plictiseală într-o atmosferă de viciu" (26 mai 1936). "Viața e serioasă", le amintește el altădată (28 aprilie 1934). Asta nu înseamnă, evident, "tristețe, pesimism, descurajare". Înseamnă, pur și simplu, că "lucrurile serioase trebuiesc tratate cu seriozitate". Iar revoluția este un lucru serios. "Iată de ce micile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întâmplă așa, e din cauza păcatelor voastre. Cu pași înceți, începu să treacă pe dinaintea ascultătorilor săi adunați în cerc, privindu-i în față pe fiecare în parte. Nici unul nu reuși să-i susțină privirea. — V-ați tăvălit până ieri prin noroiul viciilor voastre, ați petrecut, ați furat, v-ați dedat la plăceri, ați omorât, ați blestemat și cine știe câți dintre voi nu aduceau încă în ascuns sacrificii idolilor păgâni sau demonilor din păduri ori din ape! Orbi în fața adevărului, siguri că nu veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o vârstă fragedă. Soția mea era de rang înalt, avea un suflet delicat; ea n-a putut să îndure lovitura, și-a pierdut credința și la scurtă vreme a murit. Iar eu, în momentul acela m-am abandonat în brațele viciului, mi-am bătut joc de avere și-am devenit un om violent; în sfârșit, m-am înrolat voluntar în miliția care-i vâna pe bagauzi, săvârșind tot felul de ticăloșii, dar apoi... apoi am simțit chemarea Lui. — Chemarea, zici?... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mobilă. Ea este, totodată, în sens mecanic, reproducătoarea cea mal fidelă, creând cunoscuta iluzie (în cazul animalelor ori al copiilor până la o anumită vîrstă) a două corpuri diferite față în față. Tocmai sesizarea identității lor semnalează prezența unei conștiințe reflexive. Viciul el (de "formă") este acela de a inversa perspectiva, de a provoca o schimbare de sens care-i ascunde goliciunea, caracterul iluzoriu: oglinda nu este decât o privire întoarsă, ecoul ei mecanic (după cum ecoul este sunetul privit în oglindă). Fotografia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
observație" metodică în vederea unei "descrieri" cât mai exacte. Complicarea aceasta a raportului firesc dintre subiect și obiect, atitudinea analitică a primului, precizarea distanței sunt, din perspectivă erotică, după cum mărturisește chiar Ibrăileanu, o perversitate a lucidității, rațiunea ca exces în iubire. Viciu rațional care nu-i decât forma morbidă pe care o îmbracă timpul, obstacolul fatal interpus între cel doi, distanța mereu egală care îi desparte. Raportul acesta trebuie înțeles ca o apropiere profesională, ca abordare cognitivă a obiectului cercetat. Medic fiind
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de panegiric. Asta îmi oferă un răgaz. Ținând seama că eu nu urmăresc să îngrop, ci să dezgrop și, probabil, să omagiez, bănuiesc că aici e oarecum în joc onoarea naratorului rece, nepărtinitor. Oare Seymour nu a avut cusururi supărătoare, vicii, meschinării care să poată fi înregistrate măcar în treacăt? În orice caz, ce a fost el? Un sfânt? Din fericire, răspunsul la această întrebare nu intră în responsabilitățile mele (O, ce zi fericită!) Dați-mi voie să schimb subiectul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]