10,890 matches
-
iar procesul propiu zis abea dela următorul termen va Începe. Era suficient de necăjit de respingerea punerii lui În libertate totuși,Tony Pavone Încerca să fie optimist având Încredere În dreapta judecată care oricum, nu-l putea condamna fără probe de vinovăție...! Așa cum era de așteptat, termenul de judecare În fond a dosarului a fost fixat exact peste o săptămână și, nu mică fiindu-i mirarea atunci când constată surprins, apărarea lui era compusă din trei avocați, unul dintre aceștia fiind decanul Baroului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a peregrinărilor inutile...! În cele din urmă se resemnă suportând supliciul, bazat pe Încurajările Șefului de Șantier venite din afară cu ajutorul omului de legătură, mai ales afirmațiile Atenei care-i descrise o logică fundamentală: „Ca să poți acuza, trebue să dovedești vinovăția...!” Niciodată În istoria proceselor penale și În lumea civilizată,nici un judecător nu a rostit o condamnare fără a avea la dosar, o cât de mică probă de vinovăție...punctase marele avocat Pora. Așa dar, va fi pus curând În libertate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care-i descrise o logică fundamentală: „Ca să poți acuza, trebue să dovedești vinovăția...!” Niciodată În istoria proceselor penale și În lumea civilizată,nici un judecător nu a rostit o condamnare fără a avea la dosar, o cât de mică probă de vinovăție...punctase marele avocat Pora. Așa dar, va fi pus curând În libertate...! Însfârșit, mult așteptata judecată sosi parcă mai repede decât se aștepta. Efectiv, nu mai avea emoții, făcând planuri de felul cum va sărbători evenimentul Împreună cu Atena, desigur și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Începuse să creadă cu certitudine În libertatea sa, având la bază mai multe motive. În primul rând Își Întemeia presupunerile cunoscând faptul constatat și de ce-i trei avocați ai apărării, la dosar nu se aaflă nici un fel de probă a vinovăției sale. Mai departe avea scrisorile primite de afară În care era avertizat de punerea În libertate pregătindu-i-se o triumfală Îmbrățișare. Nu putea neglija nici pledoria virulentă a avocaților convinși de nevinovăția sa, În caz contrar riscau ei Însuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cunoscut În justiție pentru extraordinarele lui pledorii În favoarea dreptății, dădu la iveală un impresionant volum de legi, arătând completului de judecată marele adevăr... Niciodată, nicăiri În lumea civilizată nu a fost rostită o condamnare având la baza dosrului, prezumție de vinovăție...! Mai zise. „ Noi avocații, nu suntem aici pentru a fraterniza cu inculpatul și-al favoriza pledând nevinovăția având la dosar o cât de mică dovadă a infracțiunii săvârșite. Desigur, la rândul nostru putem fi răspunzători În fața legilor...! De aceia, mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bani românești, fără valoare În afara granițelor țării iar aceste construcții mobilare se mai executau gratis cu deținuți de care șantierele nu duceau lipsă: Închisorile funcționau dublu peste capacitatea de primire. Eu personal, cât timp am fost arestat fâră probă de vinovăție, (aproape doi ani de zile) am condus o echipă de peste 40 arestați la complexul de locuințe Titan ori Vitan nu mai rețin cu exactitate, În timp de iarnă, Îmbrăcați În haine militare zdrențuite prin care viscolul Înzăpezit Îți periclita Întreaga
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Nu de acel viitor. Un alt viitor În care sufletul cu totul se concentra asupra ființei eterne. Domnul Sammler credea asta. Iar Între timp exista scuza nebuniei. O națiune Întreagă, toată societatea civilizată, poate, căutând starea de nebunie lipsită de vinovăție. Între timp iată ridicând glasurile acele bucle groase și curbe deschise de pe fereastra unui atelier vechi de croitorie. În Polonia, În război, mai ales În cele trei sau patru luni cât Sammler fusese ascuns Într-un mausoleu, Începuse el pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era mult mai subțire decât se aștepta ea și când o închisese, se trântise, ceea ce făcuse ca pereții să zgâlțâie un pic. E un loc de carton, și-a zis ea. S-a gândit, cu un amestec de satisfacție și vinovăție, la zidurile ei solide, victoriene din Highgate. Când s-a întors la Connolly în dormitor, el o aștepta stând pe pat. S-a ridicat cum a văzut-o și a început să se dezbrace. Ea a scos un sunet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu un pas înapoi, nedumerit de furia Jinei atunci când el nu făcuse decât să-o ofere ceea ce ea părea să-și dorească. Se simțea obosit de efortul de a o înțelege. Gândul i-a fugit scurt, cu un sentiment de vinovăție, la ideea de a coborî pe râu singur, într-o tăcere completă - un adevărat lux. Ellis m-a invitat să mergem dimineață la vânătoare, a spus el. N-o să te trezesc și pe tine. Jina a luat un creion și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
credincioșilor. Ei, foarte bine atunci, a remarcat Irene. Eu cred în multe. Femeia s-a uitat la soțul ei, care-a privit-o cu ochii aceia căprui și plini de suferință. Irene și-a spus că problema cu sentimentul de vinovăție este că e o stare plictisitoare; nu e făcută să dureze. Odată ce-ajungi să regreți sincer că l-ai făcut să sufere pe-un om, ar trebui să te lepezi de sentimentul de vinovăție. Odată ce-ai căzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că problema cu sentimentul de vinovăție este că e o stare plictisitoare; nu e făcută să dureze. Odată ce-ajungi să regreți sincer că l-ai făcut să sufere pe-un om, ar trebui să te lepezi de sentimentul de vinovăție. Odată ce-ai căzut în genunchi, nici un bărbat n-ar trebui să te oblige să rămâi în poziția asta. Irene a ridicat un deget către el. Poți să detești ceea ce-am făcut, a spus ea, dar nu-ți permit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
munților. Te-am căutat peste tot. Jina - Motivul nu contează. M-ai lăsat să mor. Zach s-a lăsat pe spate. Nu putea să nege acuzația femeii. El o adusese pe râu, pe râul lui, și-o abandonase. Își recunoscuse vinovăția în clipa în care Pearl i-a adus trupul arzând de febră al lui Andy, iar el l-a dus pe băiețel la cabana lui Ellis. Atunci a ieșit din ascunzătoare și și-a dat singur sentința: și-a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
am ratat teatru, concerte, filme și literatură. Chiar m-am simțit vinovată când am citit altceva decât mi-a cerut specialitatea sau am petrecut seara la un film. Până și întâlnirile informale cu prietenii mi-au creat un sentiment de vinovăție. Ca și când aș fi furat din „reformele” pe care musai generația mea trebuie să le facă. Generația tranziției de la comunism la capitalism și democrație, deh. Generația părinților mei a făcut tranziția inversă, mama ei de istorie! Presupun că îmi voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
n-ați rostit măcar ceva împotrivă, și totuși v-au scos din magistratură. O viață de corectitudine n-a contat nimic. Un decret și s-au dispensat de dumneavoastră. Un decret al noii puteri. Cine să mai ia seama la vinovății? Nu numai aici ci în tot sectorul de stat. Peste câteva luni totul va trece în proprietatea puterii și nu va mai exista nici o opreliște. O simplă neîncredere e suficientă. Totdeauna în Istorie vine un moment asemeni alunecărilor de teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
închipuiți ce mult! - Mie îmi pare rău de cei înlăturați, fără nici un motiv, spusei. Nu e bine... - Își curăță terenul ca să înfricoșeze pe toți și să-și facă loc. Asta e. Sigur că nu e nici unul din dânșii vinovat. Ce vinovăție să aibă? I-ar fi înlăturat pe toți dacă ar fi putut, v-am spus eu, domnule judecător și ziceați că nu credeți, că mai știu eu ce. Până la urmă am avut dreptate. Iertați-mă, aveți carte multă dar ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lor, diversele acte de corupție au intrat atât de mult în obiceiurile oamenilor încât adeseori nu se mai simte nevoia de a le disimula. Ele au căpătat parcă o aparență de normalitate și de legalitate, făcând să dispară sentimentul de vinovăție al celor în cauză care, atunci când sunt puși în fața faptelor comise, reacționează vehement, reclamând persecuția și violarea drepturilor lor. Vreme îndelungată, numeroase acte de corupție au fost privite cu îngăduință, tolerate chiar, deoarece erau considerate o consecință inevitabilă a deținerii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
o bucată de vreme, de ce umblă așa în jurul meu... parcă vrea să-mi spuie ceva...“ Tudorița nici mâhnită nu se arătase umblând pe lângă dânsul, nici nu voise să-i spuie ceva; dar domnu Ion Rusu tot mai multe dovezi de vinovăție găsea în cugetul lui de tată rușinat în fața lumii. Când intră în casă, izbi ușa ș-o încuie cu cheia. Puse cheia în buzunar; trânti pălăria pe un pat și cortelul pe altul, puse mânile în șolduri și ridică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de tigru a ceasului de după-amiază. —Ce-i asta? Îmi aduceți alte dovezi ale vicleniei osânditului? —Slăvite stăpâne, a răspuns cu mare umilință mai-marele caligrafilor, n-am fi îndrăznit să tulburăm din nou pe strălucirea ta cu altă dovadă de vinovăție. Dar hârtiile pe care le aducem mărturisesc altfel. S-ar putea ca ele să fi fost pregătite de Mustafa-bei. Atunci? — Încredințăm pe strălucirea ta că ceea ce am găsit noi nu-i plăsmuit. Cunoaștem caligrafiile tuturor diacilor care s-au învrednicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nerușinate, care luaseră lecții și învățaseră să-și învârtă sutienul deasupra capului de parcă ar fi vrut să prindă un tăuraș fugar. Nu e vina nimănui în afară de mine, a spus nefericit. Îmi doream să mă autoflagelez de rușine. Vechiul sentiment de vinovăție catolic, te ajunge de fiecare dată. Nu râde, dar am făcut ceva ce nu mai făcusem de secole: am mers să mă spovedesc. Oh. Ești, cum ar fi... un catolic practicant? A scuturat din cap. —Un catolic reconvertit. Dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
știi că suntem doar prieteni, nu? Știi că doar ne ajutăm unul pe celălalt? Fusesem atât de tulburată de comentariul lui Nicholas încât, după ședință, îi spusesem lui Mitch că nu-l pot însoți nicăieri azi. Mă simțeam copleșită de vinovăție și de-abia așteptam să fug; am pornit-o pe jos spre casă. Deși aș fi preferat să nu mă gândesc la asta, mi-am dat seama ce ușor era să interpretezi greșit relația dintre noi. Oare nu de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Era dragoste adevărată, fără vrăjeală. —OK, acum vine întrebarea dureroasă. Ești gata? A dat energic din cap. Când a murit, Aidan mă înșela? Leon părea îngrozit. — Nici gând! — Dar de unde știi? Ți-ar fi spus? —Categoric. Avea acest sentiment de vinovăție, simțea întotdeauna nevoia să își mărturisească greșelile. Ce-i drept, asta așa era. Probabil că mi-ar fi mărturisit-o și mie, nu mai zic de Leon. Și aș fi ghicit-o oricum, a zis Leon. Eram ca frații, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
alte zile mă simt bine. Simt că e adevărat că viața ei nu a fost întreruptă, ci împlinită. Și, când cred asta, am impresia că voi putea într-o zi să-mi continui viața, fără să mă sfâșie sentimentul de vinovăție. Mai încerci să, știi, s-o contactezi pe Trish? A clătinat din cap. Încă mai vorbesc cu ea și am poze cu ea peste tot, dar știu că a murit și, din cine știe ce motiv, eu sunt încă aici. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
plânseră că fuseseră nevoiți să treacă pe sub picioarele spânzuratului care se legăna în bătaia vântului. — Voi îi pedepsiți pe spionii voștri, replică Julius Civilis. Și noi îi pedepsim pe ai noștri. Hector era un spion. — Cum poți fi sigur de vinovăția lui? întrebă cel mai tânăr dintre ambasadori. Julius Civilis zâmbi și se adresă celui mai în vârstă: — Credeam că ambasadorii voștri sunt aleși dintre cei mai isteți, nu dintre cei mai naivi. Ambasadorii se grăbiră să-i explice motivul prezenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ta.“ Sau: „Mănâncă o chiflă dacă elefantul vrea banana ta.“ Dar nu, sigur, nu. Cuvintele acestea nu semănau cu nimic din ce ar spune el. semănau cu niște focuri de armă, îl loveau ca niște gloanțe. Cu o acuzație de vinovăție. Dar el nu era vinovat. Nu, nu, nu reușea să-nțeleagă... Tot ce știa era că nimic din toate astea nu era bun pentru el sau pentru maimuțe sau pentru livadă, pentru păsări și insecte... sau chiar pentru iarba care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ușa. Îmblânzită de gestul amenințător al cuțitului, Martina îl conduse până la ușa apartamentului ei. — Nu e nimic înăuntru. Ia-ne banii. Te rog. Îți promit, jur că nu vom face nimic. Ia banii și pleacă. Iisuse, mi-am spus, complexul vinovăției provocate de bani. Oamenii se simt perfect cu banii pe care îi au, dar când apare un nevoiaș adevărat, cu un cuțit mare, aderă la toate ideile astea noi cu împărțirea bogăției. — Deschide, spuse el arătând cu lama cuțitului. Martina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]