2,833 matches
-
soarele nocturn, declanșator al subconștientului proteic genial, ancorează în trecut „Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos”, imagine arhetipală la Eminescu. „Umbra gândurilor regii”, învestmântat cu atribut regal și solar („haina de-aur roș”) recheamă prin visarea argintului „sufletul” vizionar al poetului și gloria antumă a „Egipetului”. „Și-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul viseaza toat-istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche Din a valurilor sfadă prorociri se aridic.” Egipetul întrunește
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
uranic în „păduri de nori ș-argint”, după victoria lui „Joe” și Traian stelele reintră în „domele de neguri argintii, multicoloane”, râuri și izvoare trec „albind”. Argintul este prin urmare la Eminescu o ipostazare a psihismului oniric lunar, a cărui visare înseamnă revelație, căci luna e „ca un vis argenteu” (epitet straniu și armonios). Autor al volumului ipotetic intitulat Lumină de lună, Eminescu o mineralizează pe acesta din urmă în substanța argintului pentru a o face regina unui cosmos fluid și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
său a moștenit dragostea pentru lectură. În vreme ce acesta repara ceasuri, Jean-Jacques îi citea romane sentimentale și pagini alese din Plutarh. O astfel de lectură, făcută însă fără discernămînt, a lăsat în sufletul său urme adînci, ținîndu-l într-o atmosferă de visare care l-a îndepărtat de realitate. Epuizînd biblioteca rămasă de la mama sa, Rousseau a trecut la cărțile bunicului său: opere clasice ale literaturii antice și moderne: Ovidiu, Bossuet, La Bruyère, Molière, Fontenelle și alții. "Din aceste interesante lecturi, din convorbirile
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
Rousseau, Jean-Jacques, Eseu despre originea limbilor unde se vorbește despre melodie și despre imitația muzicală, Editura Polirom, Iași, 1999 57. Rousseau, Jean-Jacques, La nouvelle Héloïse, vol. I, II, Librairie Larousse, Paris, f. a. 58. Rousseau, Jean-Jacques, Les rêveries du promeneur solitaire. Visările unui hoinar singuratic, ediție bilingvă, Editura Grai și suflet Cultura națională, București, 1996 59. Rousseau, Jean-Jacques, Scrieri despre artă, Editura Minerva, București, 1981 60. Rousseau, Jean-Jacques, Texte pedagogice alese, ESDP, București, 1960 61. Simion, Eugen, Întoarcerea autorului. Eseuri despre relația
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
J.-J. Rousseau, Oeuvres complètes, tome I, p. 470, apud D. Todoran, introducere la: J.-J. Rousseau, Emil sau despre educație, op. cit., p. XXI 36 Ibidem, op. cit., p. XXVI 37 Ibidem 38 J.-J. Rousseau, Les rêveries du promeneur solitaire. Visările unui hoinar singuratic (ediție bilingvă), Editura Grai și suflet Cultura națională, București, 1996, p. 209 39 Livius Ciocîrlie, Negru și alb. De la simbolul romantic la textul modern, Editura Cartea Românească, f. l., 1979, p. 8 40 Dimitrie Todoran, introducere la
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
rupți și desțărați De aerul și limba românească. Prin depărtări albastre împrăștiați De vânturile unei sorți de iască în propriile noastre vise-ncătușați Din propria cenușă să renască. Sânge-n apă nu-și preface neamul nici aerul, nici dorul, nici visarea Când toate ale noastre râul, ramul Un bocet nesfârșit ne e cântarea. Cu moartea nemiloasă față-n față Iertați-ne cât mai suntem în viață SPOVEDANIE Doamne nu pot să împart Trupu-acesta în trei țări că e mult prea mic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
explicații, pleacă la părinții lor. Era un mod necavaleresc de a le părăsi. Fetele s-au uitat una la alta, uimite și dezamăgite. Una singură suferea, Fantine, ce părea o descoperire provocatoare a buneicuviințe; era de o veselie înghețată de visare... sculpturală și delicată... sub gătelile astea se ghicea o statuie, iar în această statuie, un suflet. Era nevinovăția înotând deasupra greșelii. Fantine a primit greu lovitura "surprizei" din partea lui Tholomyès, un fanfaron superficial și vulgar, un student tomnatic ce friza
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
adaptează la ea, iar stabilirea unei credințe împărtășite nu este scopul ultim al acestor aserțiuni. Scopul lor ultim este, ca și cel al directivelor, un scop de acțiune: să împărtășească o credință în scopul de a induce un anumit comportament (visarea, rîsul, plînsul, indignarea, revolta, acțiunea asupra lumii etc.). În ceea ce privește cazul particular al explicației, E. Veneziano (1997) a propus o soluție pe care o putem adapta și generaliza la cele patru tipuri de bază ale noastre, și care merge în sensul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Jean-Jacques Rousseau: Malurile lacului Bienne sunt mai sălbatice și mai romantice decât cele ale lacului Geneva 49. Enunțul poate fi considerat produsul unei enunțări anume, situabile temporal, cea a lui Jean-Jacques Rousseau la începutul celei de-a cincea "Plimbări" din Visări: în acest caz, vom spune că este interpretat ca ocurență. Însă la fel de bine poate fi considerat un enunț independent de o enunțare anume: în acest caz, se consideră că toți enunțătorii care au putut sau vor putea produce acest enunț
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aminti de eroinele din cărțile pe care le citise, și mulțimea lirică a acelor femei adultere începu să îi cânte cu glasuri de surori care o vrăjeau. Ea însăși era o părticică reală a acelor închipuiri și își împlinea îndelunga visare a tinereții, socotindu-se întruchiparea tipului de amantă pe care îl râvnise atât de mult. De altfel, Emma încerca satisfacția răzbunării. Nu suferise destul?! Dar acuma triumfa, iar dragostea, atâta vreme înăbușită, izbucnea întreagă, cu clocote de veselie. Le gusta
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
comentate publicate sub titlul Variations sur la linguistique, Paris, Klincksieck, 2002. 47 Le Dire et le Dit, Ed. Minuit, 1984, p. 179. 48 Qu'est-ce qu'un genre littéraire ?, Paris, Ed. Seuil, 1989. 49 Jean-Jacques Rousseau, (trad. de Mihai Șora), Visările unui hoinar singuratic, Editura pentru Literatură Universală, București, 1968, p. 79. 50 Referitor la acest subiect terminologia nu este definitivată; unii preferă să opună "fraza actualizată" (ocurența) și fraza (tip), alții, cum ar fi O. Ducrot, aduc în discuție "enunțul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
orașe - Iași și Brive -, aș răspunde, fără pic de ezitare: Iași! Dar, dacă, printr-o minune, s-ar întâmpla ca Brive să fie parte a Iașului, în acea parte aș vrea să trăiesc. Cum, însă, între dorința cu aură de visare și în- făptuirea ei distanța e mai mare decât de la Pământ le Cer, eu am puterea de a mă mulțumi cu realitatea. Adică numai cu ceea ce se poate și stă în puterile mele. Trăiesc în orașul vieții mele, în care
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
asemenea, la ideea că toate elementele universului, toate motivele literare au devenit monedă de schimb, s-au devalorizat. Nu mai e nimic aici din viziunea romantică asupra lunii, astru protector, care impune poetului detașarea de cotidian și induce starea de visare, dimpotrivă, luna la Tonegaru impune o baie de real, o asimilare a acelor elemente banale. Trăirea sufletească este prezentată detașat ca și cum s-ar analiza o pânză sau o gravură ce nu-i aparține eului liric. Versurile încearcă să redea simultan
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
răsărind demonic fusese o galbenă amuletă". Mai-mult-ca-perfectul exclude posibilitatea salvării, a regenerării. Grija pentru referințele culturale face parte tot din această tehnică a reprezentării vizuale: "Încercuită de nori ce filtrau un repertoriu romantic", "pasionată ca un ochi într-o lungă visare de opiu/ și întors în orbită privind în Nerval". Există și aici o anumită senzualitate și o anumită aplatizare a detaliilor, zborul este și el încremenit: "Vedea eretic crescând țara califilor într-o seră/ cu fauni vânând columbe în steme
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu alunecări spre oniric (pentru că a dispărut încrederea în simțuri), în care limbajul conversației cotidiene e mult mai potrivit pentru refacerea din fragmente a realității decât unul solemn, propriu-zis poetic, o poezie lucidă care nu-și mai acordă dreptul la visare fără însă a exclude viziunile aparent halucinante, care își pune sub semnul întrebării propriul discurs, ca și discursul literar în general. Se explică așadar întoarcerea textului poetic către sine însuși, refacerea ironică și parodică a universului real sau a celui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
respinsă. Luna (mereu cu literă mare), apariție frecventă în versurile tonegariene, e întotdeauna inclusă într-un discurs demistificator: "încercuită e nori ce filtrau un repertoriu romantic/ pe aceleași brațe scobora muribundă în ritual,/ pasionată ca un ochi într-o ungă visare de opiu/ și întors în orbită privind în Nerval.// (...) Ce veșnică plută pe imagini era Luna!" (Luna hieratică) sau "de mult aștrii muriseră de gripă și cu excepții/ unii mai aveau două colțuri ca jandarmii italieni la chipiu/ iar alții
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acasă învăluit în singurătatea nopței ușor tulburate de vînt. încolo nici un zgomot nu despica tăcerea prin care însuși zgomotul pașilor mei pierea, ca zgomotul impalpabil al unei ființe nemateriale. Și revenindu-mi gîndul tors o seară întreagă în taciturnia unei visări de izolat, nu-mi auzii cuvîntul rostit cu glas tare și căruia cineva îi răspunse răspicat în auzul meu: «Nu-i adevărat»”.1) „Bucata” lui Bacovia: „Enervat de această lungă agonie a unui veac suspect; umilit, mai mult ca totdeauna
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însuflețire de d-l Mareș și a rămas în cugetul său la pomenirea celor adormiți; de aceea a tot rostit «Veșnica pomenire!». Ai observat că la sfîrșitul cuvîntării d-lui Mareș, eu l-am trezit pe d-l Bacovia din visarea lui, spunîndu-i că sîntem gata de plecare. Și, d-le șef de secție, să nu uiți niciodată că în opera sa poetică el amintește de moarte și de suferințe...” Susținut de cei cu care mergea împreună, preotul a reușit să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
citate la începutul glosei arată că Bacovia nu ocolea astfel 158 Constantin Călin de locuri „crude”, vorba lui Gourmont. Pentru el și pentru mulți dintre contemporanii săi, cimitirul (aflat atunci în afara orașului, „dincolo de barieră”) e din contra un loc de visare, de limpezire și de inițiere filozofică 2): în ce constă această „inițiere”? în faptul că cimitirul amintește de nimicnicie. La Bacovia, în „Pulvis”, imaginea lui vine ca un contrapunct al elanurilor erotice, le sancționează ca o poantă implacabilă și le
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Titlurile celebre Divină Comedie și La Comédie humaine ne reamintesc despre faptul că, în universul social, fiecare individ este în reprezentare 154. Principiile estetice ale culturii ludice au fost dezvoltate cu predilecție în timpurile moderne în tradiția germană, predispusa la visare, abstractizare, romantism, mai ales la Schiller, Wagner, Nietzsche, Hesse. Secolul XX face din ludic un principiu general al culturii. Pe la sfârșitul anilor '30 apar lucrări fundamentale în domeniu: cea a lui J.Huizinga, pentru care orice cultură are un aspect
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
văzând cu tristețe cum flegmele-i de altădat' i se întorc în față din creștetul semipleșuv al lui Muc cel Mic, apărat acum de irezistibila aură a celebrității tabloide. Muc cel Mic radia! Până l-a trezit tac'su din visare: "Tovarășu' Prinț, vezi că ni se usucă dinastia, adună-te dracului și fă-ne și nouă un nepot. Ai înțeles? Executarea!". Grea decizie pentru copilașul senilizat de chefuri, căci damele de consumație dimprejuru-i erau cam sterpe, desfundate de avorturi și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
etc se realizează În exclusivitate pe calea rațiunii, ori este mobilizată pentru această finalitate numai atenția dublată de o anumită Înclinație spre științele exacte. Literatura, ca disciplină umanistă, presupune, În primul rând, o disponibilitate spre latura reflexivă a comunicării, spre visare, dacă vrem să pară mai limpede aprecierea, În cele mai diferite ocazii. Receptivitatea, acolo unde există ca o simplă predispozție, trebuie cultivată, stimulată, pusă În funcțiune, cum se spune, altminteri, după un timp, dispare, apune ca orice trăsătură de prisos
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În poezia anterioară (de pildă, la romantici) pentru a exprima, a lămuri, a materializa o idee sau un sentiment (simbolul explicit), la simboliști, funcția simbolului rămâne aceea de a sugera (simbol implicit). Înclinația către stări sufletești nedefinite, predispoziția pentru reverie, visare reprezintă alte trăsături ale poeziei simboliste. Un element definitoriu al acestui curent poetic Îl reprezintă căutarea muzicalității exterioare, obținută nu numai prin ritmuri și rime perfecte, ci mai ales prin repetiția obsedantă a unor cuvinte, a anumitor vocale sau a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
atenția spre o altă mișcare literară, cea din jurul revistei „Sburătorul”, aflată sub Îndrumarea lui Eugen Lovinescu,promotorul mișcării literare numită modernism. Și Ion Pillat a trecut În tinerețea sa literară prin experiențele lirice cunoscute. În plachetele „Menire”, „Cântece de demult”, „Visări păgâne”, „Eternități de o clipă” se pot descoperi elementele unei lirici simboliste ori parnasiene care l-au influențat. Apariția volumul „Pe Argeș În sus” este considerată de către exegeți momentul când lirica lui Ion Pillat se impune În atmosfera literară a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a fetei de Împărat. Sugestiile au putut veni din lirica populară, dar Eminescu, prin aceste versuri, plasează dintr-o dată pe fata de Împărat În lumea cosmică și, deopotrivă, În lumea angelicului. Comparația cu luna justifică o Înclinare a fetei spre visare, iar cea cu „fecioara”, În lumea ideală. Comparația aceasta Îl timite pe receptor și la erotica populară, unde mirele este comparat cu soarele, iar mireasa cu luna. În strofa a 17-a, Luceafărul, metamorfozat Într-un tânăr, este comparat cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]