4,713 matches
-
de al cărui braț stătea agățat. Și care semăna foarte bine, a observat Hugo, cu Jake. Probabil, și-a dat el seama o fracțiune de secundă mai târziu, pentru că bărbatul respectiv era Jake. Cei doi bărbați s-au desprins de vitrina agenției și s-au îndepărtat cu pași lenți. Hugo s-a holbat după ei. Nu zisese Alice că Jake era la ședința de consiliere? În noaptea aia, Alice o culcase pe Rosa și cobora mohorâtă scara când, spre surpriza ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gata ideea. Un stâlp căzut peste Land Rover. De unde știu eu că în acel Land Rover să aflau o huidumă și șeful ei cu tatuaj pe mână. Nu știu. Numai pentru că Magicianul a spus asta? Fii serios.. Trecu pe lângă o vitrină luminată a giorno în care străluceau manechine îmbrăcate în desuuri provocatoare. Ciorapii negri, cu portjartier, îi atraseră atenția pentru câteva fracțiuni de secundă - și-o imagină pe Lucia, instantaneu, iar gura se umplu de salivă -, iar el trecu mai departe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
i se părea că rămâne în urma ei o trenă de lumină. Ar fi vrut să alerge după ea, să-i sărute mâna, dar picioarele ca de plumb, îl țintuiau locului. Alteori, o vedea alergând pe străzi oprindu-se la o vitrină, intrând într-un magazin... uitând de ce a intrat... zăpăcită, entuziastă, obosită, plină de neliniști, de curiozitate, de așteptare de dorinți... Era înaltă, cu tenul alb și ochii negri, pătrunzători, cu buzele trandafirii și dinții ca smalțul. Mândria, neliniștea și tristețea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
În seamă de un adult. mi-a făcut și un scurt istoric al liceului, aveam să aflu că e cel mai vechi liceu maghiar din Transilvania. mi-a arătat apoi, cu mândrie și evlavie, colecțiile cele mai rare, aflate În vitrine de sticlă ferecate cu cheia, ca niște odoare pe care nu se cade să le lași la dis- creția tuturor, de care m-am apropiat cu timiditate și al căror miros intoxicant de piele bătrână iradia discret prin sticla vitrinei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vitrine de sticlă ferecate cu cheia, ca niște odoare pe care nu se cade să le lași la dis- creția tuturor, de care m-am apropiat cu timiditate și al căror miros intoxicant de piele bătrână iradia discret prin sticla vitrinei. CĂlătoream În timp cu toate simțurile. Din când În când, bibli- otecarul făcea pauze semnificative În cursul explicațiilor, cerce- tându-mă plin de satisfacție, ca să observe efectul strivitor pe care toate aceste comori Îl produceau asupra mea. iar eu, observând jocul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Din două rele ce să alegi ? Adina Dabija 88 — Eu aș alege graffitiul, am spus eu. — Cum adică ? — Arta anonimă, pe ziduri. Un strat gros de graffiti pe toate aceste galantare cu cotlete apetisante de porc cultural, aranjate frumos În vitrinele teatrelor și sălilor de spectacole. ori e artă, ori e prostituție. Nu poate fi ambele la un loc. — Da’ amarnică mai ești, comentă Nico, surâzând. Și adică de ce nu poate fi ? — Pentru că altfel e entertainment sau propagandă. Arta autentică nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
adevărat simplificabilă. A simplifica temporar lucrurile e o dovadă de Înțelepciune, Însă a vedea lumea sim‑ plificat e o dovadă de incapacitate de Înțelegere a complexității. Trecând pe lângă magazinele de modă de pe Victoriei mi‑am privit o clipă imaginea În vitrine : o femeie rasă În cap, cu niște tuburi de graffiti În mână - o caricatură ! Până la urmă nu scăpa‑ sem de ceea ce m‑am temut : eu Însămi devenisem un personaj - ațos și Încrâncenat. Asta era : Îmi intrase o scamă În ochi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
eu mă plimbam de dimineața până seara, văzând și judecând totul dintr‑o singură privire. „Cred că Îmi plăcea mai mult de tine pe vremea când scriai poezii și trăiai ca un animal“, i‑am spus eu imaginii mele din vitrină, strâm‑ bându‑mă la ea. Din fericire, Începea să se lumineze de ziuă și un vânticel de primăvară vestea răsĂritul soarelui. Împotriva oricărui principiu, mi‑am cumpărat o gogoașă fierbinte cu mult zahăr din Piața Amzei și, mergând spre stația
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în seamă de un adult. Mi-a făcut și un scurt istoric al liceului, aveam să aflu că e cel mai vechi liceu maghiar din Transilvania. Mi-a arătat apoi, cu mândrie și evlavie, colecțiile cele mai rare, aflate în vitrine de sticlă ferecate cu cheia, ca niște odoare pe care nu se cade să le lași la discreția tuturor, de care m-am apropiat cu timiditate și al căror miros intoxicant de piele bătrână iradia discret prin sticla vitrinei. Călătoream
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în vitrine de sticlă ferecate cu cheia, ca niște odoare pe care nu se cade să le lași la discreția tuturor, de care m-am apropiat cu timiditate și al căror miros intoxicant de piele bătrână iradia discret prin sticla vitrinei. Călătoream în timp cu toate simțurile. Din când în când, bibliotecarul făcea pauze semnificative în cursul explicațiilor, cercetându- mă plin de satisfacție, ca să observe efectul strivitor pe care toate aceste comori îl produceau asupra mea. Iar eu, observând jocul lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ca să obții finanțări. Din două rele ce să alegi ? — Eu aș alege graffitiul, am spus eu. — Cum adică ? — Arta anonimă, pe ziduri. Un strat gros de graffiti pe toate aceste galantare cu cotlete apetisante de porc cultural, aranjate frumos în vitrinele teatrelor și sălilor de spectacole. Ori e artă, ori e prostituție. Nu poate fi ambele la un loc. — Da’ amarnică mai ești, comentă Nico, surâzând. Și adică de ce nu poate fi ? — Pentru că altfel e entertainment sau propagandă. Arta autentică nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu adevărat simplificabilă. A simplifica temporar lucrurile e o dovadă de înțelepciune, însă a vedea lumea simplificat e o dovadă de incapacitate de înțelegere a complexității. Trecând pe lângă magazinele de modă de pe Victoriei mi-am privit o clipă imaginea în vitrine : o femeie rasă în cap, cu niște tuburi de graffiti în mână - o caricatură ! Până la urmă nu scăpasem de ceea ce m-am temut : eu însămi devenisem un personaj - ațos și încrâncenat. Asta era : îmi intrase o scamă în ochi și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
eu mă plimbam de dimineața până seara, văzând și judecând totul dintr-o singură privire. „Cred că îmi plăcea mai mult de tine pe vremea când scriai poezii și trăiai ca un animal“, i-am spus eu imaginii mele din vitrină, strâmbându-mă la ea. Din fericire, începea să se lumineze de ziuă și un vânticel de primăvară vestea răsăritul soarelui. Împotriva oricărui principiu, mi-am cumpărat o gogoașă fierbinte cu mult zahăr din Piața Amzei și, mergând spre stația de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ivirea unei lacrime, care, nu știu de ce, mi se pare, că, prinde a se desprinde, și se rupe, cu atâta tristețe, și cu atâta Încetineală, parcă, dintr-un lanț de argint, pe care-l bănuiesc, În izvorul de dincolo de pleoapă! Vitrina cu rarități În parcul public. Pe o bancă din lemn. Sub un tei care parcă era o mărturie vie a legendei Eminescu. Da, pe o bancă, de pe marginea unei alei mediu-circulată. Cu ramificații dese, pe stânga și pe dreapta. Alee
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și m-am dus acasă, și acolo, mai Întâi, l-am spălat, bine de tot, l-am spălat, apoi, l-am cufundat În borcanul cu formol, În care este și acum, la un loc de cinste, Între alte trofee, În vitrina cu rarități, domnule. Unde stai, unde ți-e casa, vreau să zic, domnule? Aici, nu tare departe de colțul acela de parc, domnule. Mă lași să-ți fac o vizită, acum, la jumătate de secol, după Întâmplare, domnule? Da, dar
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lași să-ți fac o vizită, acum, la jumătate de secol, după Întâmplare, domnule? Da, dar de ce, domnule? Așa. Ca să-mi mai văd, odată, capătul de deget ... sacrificat ..., domnule. Hai, domnule. Hai. Și s-au dus. Și i-a arătat, vitrina cu rarități, victoria vieții lui de cinci decenii, că, fiind mai bicisnic decât alții, și având mâinile mai scurte, de fiecare dată, când, În cazul vreunei nedreptăți, era luat la bătaie, cu gura, ce mai scăpa de altercatori. Prindea zdravăn
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
parte, rămânea În gură la el. După care, mușcatul o rupea, Îngrozit, de fugă, iar el se ducea acasă, curăța bine, bucata luată drept zălog, și o punea Într-un borcan cu formol, iar borcanul, În rând cu celelalte, din vitrina cu rarități. Așa se adunaseră, cu timpul, acolo, cinci trofee: ăsta, capătul de deget, adică, era al treilea; Încă unul, reprezentând un mic șmoc de păr negru și creț, pe primul loc; pe al doilea - un vârf de nas de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
oferit, a arătat cu bărbia direcția de mers dorită și, foarte curând, strângea fericită acel braț cu ambele mâini. Se simțeau bine împreună. Vorbeau cu lux de amănunte despre Sinaia și istoria sa, priveau, se opreau să admire câte o vitrină ori o vilă sau hotel, un spațiu amenajat pentru copii, un pâlc de brazi înalți și bătrâni acoperiți de zăpadă, plecau râzând și gesticulând ușor pentru a fi mai convingători și se priveau ades în ochi, oprindu-se din mers
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și-a preparat ceai și cafea, lăsându-le în vasele lor pe aragaz, după ce a stins flăcările. S-a întors în sufragerie, a așternut un pled pe covorul mare din mijlocul încăperii în care tronau două fotolii mari, comode, o vitrină cu bibelouri simple, dar elegante, un televizor mare cu plasmă și o măsuță mobilă confecționată din sticlă, a deschis pe un canal cu muzică și a început să-și facă exercițiile de înviorare. Era un întreg complex de mișcări preluate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu discreție tot felul de mici galerii de artă, de anticariate, de minuscule restaurante și de librării cu aer prăfuit. Dalele de marmură tocite purtînd parcă amprenta a milioane de pași, firmele scrise cu vechi caractere de litere, felinarele și vitrinele doldora de curiozități, toate acestea și alte detalii nesfîrșite sunt mesajele unui secol epuizat, fragmente dintr-o memorie sfărîmată. Cînd am ajuns însă în fața librăriei Verdeau am descoperit că nicăieri nu era marcat numele lui Guy Courtois. Iar lîngă librărie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la ea și Directorul General al Institutului. Ideea că ar putea fi deja în întîrziere îl oripilează. X trece nepăsător pe lîngă sutele de mașini părăsite, încearcă să nu calce pe genți, umbrele și pălării, refuză să se uite în vitrine, încearcă să nu vadă că toate orologiile publice s-au blocat la ora 6 și 37 de minute, nu se miră că tone de mărfuri au fost abandonate pe tarabele din hala centrală a orașului, nu vede că în magazinul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
magazine, în subsolurile lor. Fiecare prăvălie are o dependință secretă, fiecare anticariat are o ușă secretă care dă într-o pivniță ticsită cu obiecte rare, ciudate, niciodată expuse... Uneori se închide zile întregi în muzeul municipal, extrage obiectele vechi din vitrine, le atinge... îi place să declanșeze sistemele de alarmă. ascultă sunetul soneriilor care nu se opresc decît după două, trei zile. nimic nu îl fascinează mai mult decît să stea întins pe o canapea confortabilă, într-un magazin de mobilă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cînd”. romanul i l-am descoperit chiar a doua zi în librăria L’ecume des Pages de pe Bulevardul saint-Germain, unde mă plimbam pur și simplu fără țintă. Și probabil că nu aș fi intrat în librărie, dacă din una din vitrinele sale nu m-ar fi privit... chiar chipul Domnișoarei ri. ei da, pe coperta cărții figurau două personaje, un bărbat anonim (de fapt eu, cu spatele) care o săruta pe gît pe ea, pe Domnișoara ri. Iar ea, Domnișoara ri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ai început să te dezbraci. m-ai întrebat apoi de ce sunt o voce fără corp și eu ți-am răspuns. Dar tu nu-ți mai amintești răspunsul meu. ai umblat gol prin oraș. te-ai privit gol în oglinzile din vitrine. ai intrat într-un magazin de oglinzi și te-ai privit în oglinzi ca un cerșetor încercînd să-ți multiplici astfel corpul. ai scos oglinzile în stradă și le-ai înșirat de o parte și de alta a străzii ca să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ai tăvălit prin ierburile sălbăticite. te-ai rostogolit printre crizanteme și printre garoafe. Le-ai strivit. te-ai spălat apoi îndelung la fîntîna arteziană din centrul orașului. ai intrat în marile magazine de modă și ai dezbrăcat toate manechinele din vitrine. Le-ai pipăit, le-ai mîngîiat. ai îmbrățișat cîteva manechine-femei. ai rîs cu ele, le-ai invitat la o plimbare în oraș. ai scos toate manechinele în stradă și le-ai sprijinit de ziduri. te-ai plimbat printre ele. ai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]