50,154 matches
-
e "aburită" la colțuri, cromatica e vag similară celei dinainte de război, dar lumina e filtrată autumnal, sobră și rece, imaginile fiind cvasi-in-sepia. Aceste diviziuni stricte nu sunt gratuite, dimpotrivă, pentru că povestea oscilează între aceste perioade. De aceea e necesară și vocea naratoare, care la început pare omniscientă, apoi se mulează pe evenimente pe măsură ce ele sunt descoperite. Narațiunea se țese în jurul lui Mathilde (Audrey Tautou), al cărei logodnic, Manech (Gaspard Ulliel) a fost condamnat la moarte pentru automutilare. El și alți patru
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
scrisorile celor cinci soldați, Mathilde, convinsă că Manech e în viață, încearcă să-i dea de urmă. Scenariul e bazat pe romanul lui Sebastien Japrisot, un scriitor ale cărui cărți au mai fost ecranizate, una chiar de Costa-Gavras. Tranziția de la vocea omniscientă la cea plină de îndoieli, restauratoare de evenimente, e însă inovația lui Jeunet. Viețile celor patru camarazi ai lui Manech alcătuiesc un alt vortex narativ, iar vocea îți servește ca un fir al Ariadnei într-un labirint alcătuit din
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
cărui cărți au mai fost ecranizate, una chiar de Costa-Gavras. Tranziția de la vocea omniscientă la cea plină de îndoieli, restauratoare de evenimente, e însă inovația lui Jeunet. Viețile celor patru camarazi ai lui Manech alcătuiesc un alt vortex narativ, iar vocea îți servește ca un fir al Ariadnei într-un labirint alcătuit din identități încurcate, incidente disparate, scrisori și mărturisiri ale unor martori oculari. Dacă trebuie să iau filmul pe componente, nu știu la ce să mă refer întâi. Văd o
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
de pene". O tîrzie și definitivă "ofilire" a costumelor pe care, tot timpul, le purtăm. Aici ajunge, purtîndu-și, în paralel, "datoria" de-a reține (aproape) toate lucrurile din care e făcută viața "diurnă" și menirea de-a da un sens vocilor de noapte, jurnalul: la ceasul cînd, cu eleganța ultimului bun rămas, își iau pînă la urmă zborul "păsările așezate pe ferestrele hotelurilor de-o viață". Este, altfel spus, o carte de joc, ascunsă pe jumătate în manșetă, prin care o
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
cu propriile trăsături), de halucinații, accese de paranoia și chiar dedublare a personalității. Iar dacă n-ar avea oareșce umor și autoironie, Bikinski ar fi chiar un personaj pe de-a-ntregul tragic: are vedenii, propriile cópii îi populează halucinațiile, aude voci cu care intră în dialog, ține cuvântări naționalist-fanteziste în piața publică cocoțat pe statui, se crede victima filărilor colonelului Geană sau, mai rău, a unor scenarii punitive... Într-un eseu intitulat Câtă ficțiune există într-un text poetic, Nichita Danilov
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
critic. Bacovia ne-a dovedit în magnifica-i paradigmă că "omul concret" nu e nici un ins primitiv, nici unul abulic, ci o conștiință acută, care-și umple golul existențial cu materia "(i)realității imediate", ca și cu cea a unor atitudini. Vocea prin care se rostesc atitudinile sale o constituie ironia. însăși insolitarea banalului, promovarea anodinului în sfera imaginarului ar putea fi socotite o ironie, cu atît mai mult cu cît imaginile au nu rareori o zvîcnire energică a contrarietății învinse: "cosită
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
de șenile"; "paturile agățate ca niște pălămide gata să cadă"; "muncitori înșurubînd porumb și grîu în ochii brazdei"; "imaginația sugarul realității ieșind continuu din canale"; bîte cu ochi de viermi sorbind ființa de lîngă masa tăcerii; "obeliscuri se înalță din vocea de sînge răzbat prin difuzoare/ prin întunericul faraonic al sicrielor noastre"; "prin goarne de piatră se înfundă cîlții istoriei"; "voievozii eroi sub lespezile grele de cerneală simpatică"; "prin locuințele lacustre schelete de pești mocnesc ca niște menhire"; "ferestrele astupate de
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
la prietenii pe care mai mult îi citesc sau îi aud la televizor decît îi întîlnesc în viața de fiecare zi, Alex Ștefănescu, Emil Hurezeanu și Ileana Mălăncioiu. Treptat, am descoperit că astfel o aud și pe Marta Petreu, cu vocea ei adevărată, nu profesionalizată de rolul de intervievatoare. Se spun tot soiul de bazaconii docte despre tehnicile interviului și despre formularea întrebărilor. În ceea ce mă privește, cred că și pentru interviu ai nevoie mai întîi de talent, apoi, ca și
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
înțeles perfect propunerea lui Andrei Șerban. Că trece formidabil de la strălucirea frivolă, la platitudinile unei femei măritate, resemnate, apatice, pentru ca în final să-și trăiască, tîrziu, secunde de iubire, ca să înțeleagă plenar ratarea. Pot spune că Ileana Tonca, altă tînără voce, reușește, datorită încrederii în regizor, să construiască, împreună cu el, un rol secundar dintr-un rol aproape inexistent. Sophie aici este prezentă, este îndrăgostită de Werther, este pandantul feminin al lui Albert, suferă, este un personaj vizibil. L-am urmărit pe
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
Marcelo álvarez - Werther. Îl știu, l-am ascultat, l-am văzut în niște difuzări pe Mezzo. Acum cîteva luni a interpretat același rol la Covent Garden, alături de Ruxandra Donose în Charlotte. O montare clasică, din cîte am citit, cu două voci divine. Puțin exteriorizat, cu gesturi mici, reținute, mai degrabă decît largi și patetice, acest tenor de primă linie la ora asta simte extraordinar ideea lui Andrei Șerban, miza ei, tratarea ei aproape cinematografică. Vocea lui, atît cît a lăsat să
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
din cîte am citit, cu două voci divine. Puțin exteriorizat, cu gesturi mici, reținute, mai degrabă decît largi și patetice, acest tenor de primă linie la ora asta simte extraordinar ideea lui Andrei Șerban, miza ei, tratarea ei aproape cinematografică. Vocea lui, atît cît a lăsat să se audă la avanpremieră - unde cîntăreții nu sînt obligați, conform contractelor, să cînte la justa disponobilitate - m-a tulburat. Ca și cea a mezzosopranei din Riga, Elina GaranČa. O apariție elegantă, fermă, de ținută
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
această trăsătură a personalității sale avide de sânge a neliniștit, în ultimii lui ani de viață, aparatul birocratic represiv, care nu avea nevoie de asemenea stimuli fervenți și echivoci, cu atât mai mult cu cât păreau a venit de la o voce, din exterior, neautorizată. întrebarea liberală pe care și-a pus-o intelectualitatea post-stalinistă dacă Maiakovski însuși ar fi supraviețuit represiunilor din anii '30 - de la mijlocul până la sfârșitul lor - ar trebui adresată nu lui Maiakovski ci birocraților staliniști; ei ar fi
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
ști cu precizie dacă ceea ce citește este un vis al personajului-narator, o amintire, o întîmplare petrecută în realitatea fictivă sau un mic episod dintr-un scenariu cinematografic. Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, periodic intră în scenă și o voce auctorială care comentează ironic felul în care curge povestirea: "Thomas a uitat unde merge și de ce. Nu se grăbește și nici eu: jocul de-a literatura are regulile lui. Trebuie să aștepți să se nască o carte bună. În cazul
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
pe el de gât cu sârma aia oribilă, ca pe toți ceilalți osândiți, nu puteau să-i facă nimica, deoarece șeful era ca zeitatea găsită în grămada de bolovani a lui Mitică și că șeful, de marmoră, striga, însă cu vocea lui Mitică de la Mangalia... striga cum vorbea acesta mereu ca din Biblie...veți da seama, tâlharilor, de tăiați smochinii cei roditori, dar mâine, în locul lor vor crește cedrii, ...ceva așa, ca stejarii. Sisi mai povestea cum o prietenă de-a
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
nr. 1475 din 14 ianuarie 2015. Amaretto Numele meu e : tăcere. Căci de multe vremi cei din mine trăiesc exilați în lumea necuvintelor. Sufletul meu îi strigă prin veacuri strigă după vremea când eram un întreg. Numai eu le aud vocile le simt durerile altoite pe durerea mea. Fete străine văd la granița cu mine. Cine sunt ei ?. Cei ce cu tristețe mă privesc.. Cine sunt eu ?. Cel ce cu durere îi caut... Ei sunt ai mei și trebuie să-i
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014. Străinul ... Mi-e sufletul candela vremii ce vine când strâng în poeme singure așteptarea... Străinul din mine, cu un rânjet de zile mari pe fata scris, vociferează. Pe toate vocile. Îl îmbrâncesc în încăperea cu nimicuri de tot felul și trântesc ușa. Aprind o țigară. Ca să visez iar și scriu mai departe : ... mă leagănă dulce pe brațe visarea și nicăieri, nicăieri nu-i mai bine decât în poeme... Străinul a
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
în încăperea cu nimicuri de tot felul Și trântește ușa. Citește mai mult Străinul... Mi-e sufletul candela vremii ce vinecând strâng în poeme singure așteptarea...Străinul din mine,cu un rânjet de zile maripe față scris, vociferează.Pe toate vocile.Îl îmbrâncesc în încăpereacu nimicuri de tot felulși trântesc ușa.Aprind o țigară. Ca să visez iarși scriu mai departe :... mă leagănă dulce pe brațe visareași nicăieri, nicăieri nu-i mai binedecât în poeme...Străinul a venit iar.cu un rânjet
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Artista cu păr de soare și ochi de cer, Delia Matache, e în stare să răpească gândul și să tulbure sufletul într-o singură clipă, cu două frumuseți ale sale: vocea și chipul! Dacă tinerețea te fierbe, o ațintești cu privirea, dacă tinerețea-i în urmă și-n față pădurea ruginită așteaptă din dumbrăvi căderea brumelor, o ațintești cu sufletul. Și într-un fel și în celălalt, interpreta Delia Matache te-
DELIA MATACHE. FRUMUSEŢEA, ÎMPOTRIVA CURENTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382692_a_384021]
-
atitudine, dar nu vorbește și nu face gesturi neglijente, cu atât mai puțin arogante. Această solemnitate nu e poză, e educație, bun simț, caracter natural! Nu e nimic nici scorțos, nici împietrit în gestica și vocabularul lui. Cântă cu o voce caldă cântece luate de la rădăcină, nestricate, alese și lăsate în culoarea și forma inițială. Prin el, cântecele cele bune și neînlocuibile, nici doar într-un sunet, nici doar într-un vers, renasc și trăiesc. Dar cine le va purta mai
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
cheamă, de fapt, Ion Dumitrache (Nelu Ploieșteanu e nume de scenă). S-a născut pe 16 decembrie 1950, la Ciorani. A început să cânte pentru câștigarea pâinii celei de toate zilele de la optsprezece ani, când a rămas fără tată. Pe lângă voce a învățat să se acompanieze și instrumental la acordeon și pian. Și-a efectuat stagiul militar, obligatoriul de atunci stagiu militar de un an și patru luni, la Brașov și Timișoara, după care, în 1970 s-a mutat in București
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
-Dacă nu vă supărați, eu nu am decât o jumătate de normă aici. M-ați pus de serviciu ca pentru una întreagă. Vă rog mult, nu pot face cât doi oameni. Trebuie să fac și la celelalte licee, spuse cu voce șoptită și timidă, Sonia. În momentul următor, se auzi un urlet înfiorător și femeia văzu cum hidoasa creatură se năpustește asupra sa, cu pumni încleștați, tremurând din tot corpul său îndesat, cu balele curgând și limba ieșită în afară, pendulând
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
fără efort, cum ar arăta îmbrăcat cu acesta și zâmbea discret în timp ce-l privea. Dacă ar fi știut el, la ce se gândea ea... - Vrei și tu ceai? Uite aici e o cană fără stăpân, îi spuse domnul profesor, cu voce molatecă. Camelia acceptă, dar nu neapărat pentru ceai, ci pentru că acest ritual al ceaiului era un moment unic. Era ca o acceptare în cadrul grupului. Domnul profesor îi repartizase pe ea și pe celălalt coleg stagiar, în sala cadrelor didactice, cu
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
pâlc de viorele-n verdele din lunca S-a îmbrăcat de-a primăverii gală, În catifea cerului-nveșmântate cu viața, Zâmbesc luminii, dis-de-dimineață! -E iarăși, primăvara! Șoptește o brândușa, Ridicând vioi spre soare privirea-i grațioasa, Salută pădurea cu parfum și voce delicată Deschizându-i petala galben, mov și albă. -Iubiți vestitorii: brândușe, ghiocei și viorele! Sunt glasul primăverii ce-n suflet renaște, Eu le-am închinat din inimă vers, cu plăcere, Tu doar citește-l! Fiorul verde-viu, e mângâiere! Referință Bibliografica
-IUBITI VESTITORII: BRÂNDUŞE, GHIOCEI ŞI VIORELE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382798_a_384127]
-
în această ușurință și obișnuință de a mima și parodia a țăranului isteț, cel ce scornește porecle întregului sat. (...) O gamă întreagă de nuanțe ale colocvialității transformă un volum de Sorescu într-o piață citadină (sau sătească) în care multitudinea vocilor țese un happening în egală măsură incitant și plictisitor, original ori numai divers, plin de acea mobilitate de spirit a omului simplu care vrea să demonstreze tuturor de ce e în stare". Iar în legătură cu autorul Necuvintelor apar asemenea aprecieri, presupunem că
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
Irina Coroiu Cum titlul românesc Sinuciderea fecioarelor trădează originalul care sună altfel - Virgin Suicides, merită mers atît pe firul narațiunii filmului - modelată de o generică voce din off, cît și pe cel al confesiunilor de creație ale regizoarei și scenaristei Sofia Coppola. În această tentativă recuperatorie, calamburul "Being Sofia Coppola" n-ar fi tocmai gratuit dat fiind că fiica celebrului Francis Ford are drept partener de
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]