2,768 matches
-
au câștigat finala Euro 2004. Imagine tare, care poate fi interpretată în fel și chip. La fel ca aceea cu icoanele agățate pe tancurile sârbești în timpul războaielor din zonă sau aceea cu bătrînicile ucrainence, pe jumătate nebune, care scuipau cu voluptate pe portretul "oficial" al Papei cu ocazia vizitei acestuia la Kiev din 2001. Imagini răzlețe, vânate cu voluptate de către televiziunile occidentale. "Geopolitica ortodoxiei", o carte ce se lasă încă așteptată; cea scrisă de François Thual în 1993 nu face altceva
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aceea cu icoanele agățate pe tancurile sârbești în timpul războaielor din zonă sau aceea cu bătrînicile ucrainence, pe jumătate nebune, care scuipau cu voluptate pe portretul "oficial" al Papei cu ocazia vizitei acestuia la Kiev din 2001. Imagini răzlețe, vânate cu voluptate de către televiziunile occidentale. "Geopolitica ortodoxiei", o carte ce se lasă încă așteptată; cea scrisă de François Thual în 1993 nu face altceva decât să deschidă apetitul pentru subiect. Chiar acum, la sfârșit de teză și de an universitar, particip la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dreptul neretușabil. Lângă baleiajul ăsta atent ca farurile unui mirador, care te face să te gândești că e mai simplu să compilezi liste cu anglo-americanii netraduși de An toaneta Ralian, sărbătorita mai pune niște calități. Într-un spațiu care cultivă voluptatea trândăviei, domnia sa e harnică. Într-un timp când se poartă moda nasului pe sus, e modestă. Într-un mediu doldora de palme, răcnete și delațiuni, e atașantă și cordială. În plin delir al chiulului, trăiește în sârguința elevului de școală
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
A.R. Pe mine tocmai acest final m-a derutat. I-am găsit o tentă dostoievskian-creștină; nevoia de răscumpărare prin umilință, prin autoflagelare, prin jertfa de sine. Desfășurarea romanului nu m-a pregătit pentru un asemenea final. Nu am înțeles voluptatea pe care o simte Yoel în umilință. A.O. Dumneata îl consideri un final cu tentă creștină, și eu îl consider cu tentă iudaică. Dumneata vezi o autopedepsire, și eu văd o activitate necesară. Munca lui în spital e o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
creștină, și eu îl consider cu tentă iudaică. Dumneata vezi o autopedepsire, și eu văd o activitate necesară. Munca lui în spital e o realizare a faptului că în viață trebuie să faci ceva util. A.R. Dar de ce atâta voluptate a umilinței? A.O. Pentru că ani la rând a fost arogant. Pentru că ani la rând a fost implicat în activități care l-au distras de la realitățile vieții. Pentru prima dată e fericit pentru că se simte util, necesar. Acum se simte
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
până la ultima consecință, așa cum nu pot concepe că-mi trăiesc ultimele 5 minute - cu o literă, litera „b”, celebrul „be mic” pe care un prieten mai mare, Albala, bătrân liberal care nu mă scotea din „golan utecist”, îl intercala cu voluptate în rostirea inițialelor Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice, ieșind astfel această melodie: Pe ce be mic US; am luat acest „be mic”, l-am făcut Be mare și - cu un impuls al puberului care făcuse enigmistică - l-am pus
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
e tabula rasa“, zice tânărul, „După noi e haosul“, zice bătrânul. Pe nici unul din cei doi nu-l interesează dacă cel de dinainte a avut ceva de dat sau dacă cel de după are ceva de dat. Ne roadem fiecare cu voluptate și pe-ndelete oscioarele celuilalt. Nu pentru înțelepciune, nu pentru morală pledez eu aici, nimic nu mi-e mai antipatic decât un profesor bătrân. Pledez pentru ștergerea ochelarilor aburiți; perfecțiunea nu-i peste gard, nici la răsăritul, nici la apusul soarelui
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
apartamentul cu două camere pe care urma să-l împartă cu părinții (cam ca majoritatea studenților din vremea aia). Avea un trening verde, parcă. O față ciupită. Era teribil de deșteaptă. Din cauza asta, mi se părea și frumoasă. Fuma cu voluptate, trăgea fumul cu ochii pe jumătate închiși. Avea o colegă de cameră, un fel de paj al ei. Veneau și altele pe-acolo, atrase de hazul Feliciei, nu doar de Oracle. Unde era ea, era garantată distracția. Se râdea pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
este împins de o statornică nostalgie să facă liste întregi de obiecte „comuniste“ scufundate-n uitare : țigări, băuturi etc. de care puștii de azi nu mai știu. Anumite episoade din viață au darul să te tîmpească iremediabil, dar cu cîtă voluptate trăiești apoi acea tîmpire ! în prima zi de facultate, după ce terminase răm împreună o armată înfiorător de grea, primul lucru pe care l-am făcut, colegii mei și cu mine, a fost să ne așezăm în coloană și să batem
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
briantină sau cu pălăria trasă pe o sprînceană primește o palmă de la o femeie, atunci el are tot dreptul să o sărute ; viceversa, cînd o femeie este sărutată pe nepusă masă, atunci ea are tot drep tul, după ce consumă cu voluptate sărutul, să aplice palma de rigoare.) La unele dintre săruturile filmate, se vedea clar că, dincolo de apropierea buzelor, protagoniștii mai fac ceva, se mai întîmplă ceva pe-acolo. Ce - asta însă a rămas mult timp, pentru mine, un mister. Astfel
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
intre în vizorul Poliției; din douăzeci de milioane câți suntem, sor găsi câțiva care să dea în cap sau să înjunghie și alți câțiva care, „pe fondul neadaptării vitezei, să piardă controlul volanului“. Știrile cu mortăciuni - cum sunt numite cu voluptate prin televiziuni - îi energizează pe știriști și fac să le crească pofta de viață. Asta cu atât mai mult cu cât induc în rândul telespectatorilor, prin acumulare, sentimente care prefigurează Apocalipsa: mor oamenii ca muștele pe străzile patriei (în cazul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
noi Înșine decît despre cei vechi. CÎteodată mă simt și eu unul din acele spirite nordice care au urmărit fantomele Eladei pentru a se bucura de lumina luxuriantă ce scaldă ruinele. Și aici pe țărm pîndesc zilele Însorite cu o voluptate ce contrazice călătoriile polare visate În adolescență. Atunci nu-mi mai doresc nimic. Mă copleșește atîta soare și mă Învinge. Mă cuprinde o oboseală luminoasă și Îmi imaginez fericirea Într-un fel care să depindă de mine. Mi-e greu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
coboară pe țărmul lor? O noapte de primăvară pe țărmul mării, Într-o cameră ai cărei pereți subțiri vibrează la fiecare val mai puternic, nu se poate dispensa de amintiri oricît m-ar irita gîndul că memoria mea are uneori voluptatea de a mă transforma În obiect al ei. Și nimeni nu mă va convinge că fiecare clipă ia tot ce-a adus, cum declară un personaj al lui Gide, Ménalque. Regrete, remușcări sînt bucurii de odinioară văzute din spate, continuă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lumini care curge pe ziduri spunîndu-mi cît de puțin ne trebuie uneori pentru fericire (acest puțin constituie Însă totul), Îmi repet că soarele Eladei nu e numai o categorie estetică, ci și una morală. E o lumină moale, plină de voluptăți tactile, o lumină nu carteziană, ci alexandrină, În care iarba are căldura feminină a nisipului de pe țărm; o lumină prin care În locul soarelui negru al Melancoliei lui Gerard de Nerval trece steaua fierbinte a iubirii; Într-un muzeu invadat de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pentru că ele dau un sens vieții mele... Celebrul carpe diem al lui Horațiu n-are, desigur, nimic comun cu frigul resimțit de Împărații romani de după Marc Aureliu care, persecutați de nesiguranță, se aplecau cu violență sa epuizeze prezentul de toate voluptățile posibile. Și de ce m-aș justifica pentrul faptul că iubesc viața? De ce-aș spune „nu” unor zile cu care nu mă voi mai Întîlni? Vreau să fiu liber să regret fiecare despărțire. Nu uit totuși că Troia avea să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acestui peisaj. Cei vechi ne invitau În temple gata construite. Marea și țărmul, ca și arta modernă care nu Întoarce spatele vieții, ne oferă materia primă pentru temple pe care să ni le construim singuri. Ar trebui să spun: și voluptatea luminii. Dacă balanța mea s-a Înclinat vreodată spre nopțile lui Novalis, pentru care zorii tăiau Întunericul ca o ghilotină, aici m-am lecuit, bănuiesc. Labirinturile mele sînt acum pline de soare, iar buzele Ariadnei freamătă În lumină. Știu că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
desacul unui jidov. În ferești, bucăți de steclă colorată, lipite cu hârtii sfâșiete din Gemara, pe care se coc colacii de sărbătoare [...]” (Iconostas și fragmentarium, 1872 ; <endnote id="cf. 685, p. 239"/>). Spre deosebire de Arghezi, Nicolae Iorga a simțit o bolnăvicioasă voluptate atunci când a descris mizeria În care trăiau evreii din Bucovina și Basarabia la Începutul secolului XX. Ceea ce este compasiune la primul este un imens dispreț la cel de-al doilea : „Într-o duhoare ce amețește, se Îngrămădesc case evreiești strâmbe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
piua de mare ;/ urechioarele, cât frunza de brusture ;/ ochii mari, cât niște cepoaie ;/ niște dinți colțați, cât teslele de mari ;/ testiculele, cât niște ulcioare ;/ penisul gros, cât un drug ;/ posteriorul, cât hornul casei !” <endnote id="(184, p. 49)"/>. Există o voluptate a sperierii evreului fie cu apariția lupului (de exemplu, Moș Nichifor Coțcariul - personaj din nuvela omonimă a lui Ion Creangă - o sperie astfel pe evreica Malca ; <endnote id="457, p. 237"/>), fie cu apariția tâlharilor. Iată o snoavă populară preluată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
orbi”. „Pătura conducătoare” din România - scrie Mircea Eliade - „nu mai vede”, iar politicienii care o compun „sunt invalizi : nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt”, pentru că au permis cotropirea țării de către „elementele alogene” și au condus, „cu satanică voluptate, la surparea lentă a statului românesc modern” (Vremea, nr. 505, 1937 ; <endnote id="vezi și 188, pp. 268-273"/>). Parabola cristică a orbilor călăuziți de orbi este prezentă și aici, chiar dacă În subtext : „piloții orbi” (guvernanții) conduc În prăpastie alți orbi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Junimea și Cerbul dintre ziduri (2002), Ed. Timpul. Din anul 1992 a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Simbol al salinei și al subteranei, descinzând din sihăstria Galatei, Ion Boroda percepea poezia ca pe un alt “modus vivendi”, o voluptate a suferinței, un alt chip de “a învinge moartea” după cum remarca Octavian Paler în prefața volumului Primite retur. Întâlnirea cu poezia lui Ion Boroda este o adevărată revelație a spiritului, suferința vieții confundându-se cu suferința poeziei. Criticul literar Ioan
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
film din 1939 era de-ajuns ca un singur personaj să-și sacrifice viața ; aici există două sau trei sacrificii (nu reușesc să mi amintesc dacă și cîrciumarul Ivan). Luhrmann e cu siguranță conștient de faptul că, intensificînd cu atîta voluptate fiecare moment special (apariția eroinei în rochie de bal) sau nici-măcar-special (zău dacă nu intensifică, prin ralantiuri, fiecare momențel în care eroul sare cu calul peste vreun obstacol), o s-o dea inevitabil în limbajul advertising-ului (care în mare asta
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Și Andrei Pleșu identifica grotescul și caricatura drept componente ale unei stilistici identitare, ale unui raport problematic cu Sinele, iar această identificare deformatoare era pusă sugestiv sub semnul unui narcisism à rebours. „Suntem scuturați toți de febra caricaturii (s.n.), de voluptatea grotescului. Avem un ochi rău : cultivăm grimasa, reinventăm expresio nis- mul. Grimasa nu este aici cea a comicului, expresionismul fiind unul al deformărilor în tușă groasă a trăsăturilor ? Nu ne aflăm cu acest comic și cu caricatura în proximitatea lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vârstă cu idila noastră, Încălzindu-și la soare aripile negre vătămate, cu marginile Înălbite de hibernare, pe speteaza unei bănci din Grădina Alexandrovski; sau dangătele clopotelor catedralei În aerul tăios, deasupra albastrului Întunecat al apelor unduitoare ale Nevei, eliberate cu voluptate de ghețari; iarmarocul din zloata presărată cu confetti de pe bulevardul Gărzii Călare În Săptămâna Mâțișorilor, cu vacarmul lui de scheunături și pocnituri, cu jucăriile lui de lemn, cu strigătele vânzătorilor de rahat și cu acei diavoli cartezieni denumiți amerikanskie jiteli
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu mâța chiar e adevărată! Gherasim, sfârșit, se lasă ușurel într-un jilț: Mă iartă, Doamne... Stai!... Stai!... și Ștefan îi întinde o ploscă. Îți mulțumesc, căpitane! Gherasim bea cu nesaț, își șterge gura cu dosul mâinii și vorbește cu voluptate: Ar mai fi o veste, se codește el. Desigur, proastă, spune Ștefan cu un zâmbet crispat. Un înger de mi-ar cădea în cap, ce-ar putea să mă mai mire? Vorbește! Curaj!... Laiotă-Vodă a trecut cu arme și bagaje
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în folosință, se află proiectată, „imprimată” toată starea mea sufletească de atunci. N-o mai descriu deci, e „scrisă” acolo. Să spun doar că mă simțeam surprinzător de liniștit. Iluzii nu-mi puteam face. Îmi savuram cu un soi de voluptate singurătatea, condiția de victimă, resemnarea, epuizarea fizică și nervoasă. Lucrurile nu s-au oprit însă la excluderea din UTM. Pe 25 aprilie am fost exmatriculat din facultate. În holul facultății, la afișier a apărut o listă cu câteva nume: sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]