7,506 matches
-
Scrie iar destinul cu mâna înserării Un poem cu stele ascunse în suspin. Oftări se țin de mână, înșirând mărgele La porțile privirii, fiindu-le podoaba. Și leagă în orbite mistere cu mistere În versurile mele renaște primăvara. Astăzi și zarea parcă e mai albastră Și-n suflet îmi pictează un sacru curcubeu Iubirea zboară-n astre ca pasăre măiastră Și poartă-n aripi un strop din ce sunt eu. Mai ține-Mă de mână, că grea e înserarea Cu Tine
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
grea e înserarea Cu Tine, împreună, viața-i sacru zbor Simt cum se desfată în mine îndurarea Și port Iubirea vie ca veșnic curcubeu. Cluj Napoca, 17 noiembrie 2015 Zbor curat Aripi de flori Și zâmbet de rouă Se-nalță spre zări Cu har simt că plouă. Curat este zborul Celui ce plânge... Și-n lacrimi cu dorul În rugă se frânge. Surâsuri ca marea Și flori de lumină Se uită spre zarea Ce le-ncunună. Murmur albastru Și ploi de luceferi
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
de flori Și zâmbet de rouă Se-nalță spre zări Cu har simt că plouă. Curat este zborul Celui ce plânge... Și-n lacrimi cu dorul În rugă se frânge. Surâsuri ca marea Și flori de lumină Se uită spre zarea Ce le-ncunună. Murmur albastru Și ploi de luceferi... În palmă de astru Fără de temeri... Unduiri de aripi Se-aud în văzduh.. Și clipa se umple De credință și Duh. Cluj Npoca 17 noiembrie 2015 Îmbrățișare M-a îmbrățișat duios
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
de soare Se îmbată într-o floare. Clipirea-i splendoare... Iar lacrima-l doare. Până-n zenit... Lumina îi surâde Chiar și-n asfințit. Cu brațe de floare Raze cuprinde A vieții ninsoare Iubirea aprinde. De-mbrățișarea Ți-e vie dorința, Zarea albastră A-nvins necredința... Și-n sunet de rouă Ce picură-n zori, Va fi împlinită, Iubirea în noi. Cluj Napoca, 19 noiembrie 2015 Alinare Suavă pe brațe se-așază dorința Și iar penelul scrie un destin... O harfă de aur
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
2015 Clipe de vis Petale de suflet Din flori de surâs Se-alintă în sunet De clipe de vis. În palme de ziuă Lumina se-ncântă Cu raze din rouă În privire se-avântă. Picuri eterni Înșiră secunde Seninul din zare Pe pleoape se-ascunde... Aripi de zori Se scaldă-n lumină Cuvântul ca ploaia Genele udă, De iubire, de viață Buzele-s pline... O mână albastră Scrie în mine. Cluj Napoca 18 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: Iubirea ca un curcubeu / Marina
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
împodobesc cu ele Ceasurile care-s grele.. Viile ce-au fost în rod Cântă parcă un prohod Vântul le-a jertfit altarul, Dar învie iar la anul! Păpădia-și poartă straiul Unde -n toi este alaiul Pleacă Toamna-n alte zări Lasă-n urmă resemnări... Lăcrămioarele din glastră Se tot uită pe ferestră Să mai prindă câte-o rază, Prin senin cerul să-l vadă.. Rânduri de cocori trec zarea Aripi bat iar depărtarea, Amintirile-ți fac casă Unde vremea e
O PĂRERE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353269_a_354598]
-
poartă straiul Unde -n toi este alaiul Pleacă Toamna-n alte zări Lasă-n urmă resemnări... Lăcrămioarele din glastră Se tot uită pe ferestră Să mai prindă câte-o rază, Prin senin cerul să-l vadă.. Rânduri de cocori trec zarea Aripi bat iar depărtarea, Amintirile-ți fac casă Unde vremea e frumoasă... Raze calde și drăguțe Sărută discret mânuțe, Fără teamă un trandafir Se tot ceartă cu-n ciulin... Vântul parcă-i la paradă A ieșit subit în stradă Suflă
O PĂRERE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353269_a_354598]
-
calde și drăguțe Sărută discret mânuțe, Fără teamă un trandafir Se tot ceartă cu-n ciulin... Vântul parcă-i la paradă A ieșit subit în stradă Suflă-n ceafa unui pom A crezut că este-un Om... Norii suri îmbracă zarea Și alungă resemnarea Hornul fumegă-n tăcere Toamna parcă-i o părere... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: O părere... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1785, Anul V, 20 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
O PĂRERE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353269_a_354598]
-
adevăratul sens al cuvântului, cum mă simt eu "handicapată" moral fiindcă nu pot răzbi în această lume "hienoasă"... Părea că vrea să-mi întindă o mână de ajutor, dar nici măcar piciorul nu l-am văzut, doar silueta-i fugind spre zări... Da, a alunecat ca umbra pe zidul vieții! Nu mai încerca să crezi în umbre, ele-s mai vii ca noi, rămân pe pământ ca niște fantome în fotografii „de neuitat"... Bag de seamă că acum aveți și exemple, ceva
RĂBDĂRI ÎMBLÂNZITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353277_a_354606]
-
undeva azi... în brațele unei dorinți, aceea de a mi se schimba viața... Habar n-am dacă-n bine, știu doar că cea de acum nu-i viața mea, nu e drumul meu..., e doar o cărare către o mică zare. He, de ce-mi plac versurile? De ce-mi cântă-n urechi ritmul lor cântat? De ce-mi plac cântecele și vreau numai să ascult muzică? Gata, azi m-am "plăpânzit" de tot, e timp de o controversă (oare?) și
RĂBDĂRI ÎMBLÂNZITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353277_a_354606]
-
românească, ie, Sfânta noastră mărturie, Scuipată-n atâtea dăți, Sfârtecată în bucăți, Dacii dezbrăcați în ger N-au pierit și nici nu pier, Lipită de carnea lor, Răstigniți pe cruci de dor, Ie albă din mormânt Înviată în cuvânt, Între zări dacoromâne, Tu ai fost și vei rămâne! Fără ie nu-i poveste, Și nici ladă pentru zestre, Prin biserici transilvane Sfinții noștri din icoane Oricând îmbrăcați cu tine Nici lor nu le-a fost rușine, Precum drag mi-a fost
IE ROMÂNEASCĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353313_a_354642]
-
Renée nu le luase; se-ncărcase și-așa cu prea multe obiecte, unele folositoare, altele nu, dar ea o sfătuise că așa ar fi mai bine, să le ia și, văzându-le, să știe că undeva, în altă parte a zării, e o casă ce-o așteaptă, statornică, din clipa în care s-a născut... Renée le uitase însă. De când îi plecase fata, sufletul ei se frânsese în două. Partea a mare se bucura, a mică tânjea. N-ar fi mărturisit
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
pe nume. Așa hotărâseră ai ei. Marea șansă fusese că scăpase zdravănă! Își supusese mintea și sufletul interdicției într-atât, încât, în timpul bolii, nu recunoștea nici către mamă-sa cât îi era de rău, cum o dureau ochii, nesuferind nici zare de lumină, cum capul îi era greu de vijelii, amplificate de imense ghiocuri atașate urechilor, cum pendula între leșin și revenire, în fine, între pierderi succesive de cunoștință. Șoptea abia auzit că-i este... mai bine. Doctorul Mayer, care îi
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ELEGIE Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 1093 din 28 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-e frig ca noaptea destrămată de cer, de cuvinte, de timp asfințit mi-e zbor un cocor flămînd după zările tale cu drumuri pustii că tremur prin scripeții inimii ca o toamnă amară de mine, de ieri, de dor, de departe. Mi-e întuneric ca ziua învinsă de iluzii, de frig, de Cratylus captiv în fața unui perete fără ușă, mi-
ELEGIE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353356_a_354685]
-
ființa, Boul, vițeii se ajută, Casa Boborului este mai slută, Alecsandri îmi este unchi din al Veneției rărunchi, Astfel venii și eu aici, gură de rai, trai la bunici, Cum se deschide între nori o poartă, văzui un picior, Atât zării, pe loc crezui, de-atunci mănânc numai gutui. Dar asta nu-i melancholie, albastră floarea e mai vie, Albastră, roșie se-arată această inimă de fată. Trecut-au anii ca și banii, acum bogați sunt doar golanii, Ne cântă-acuma
URMAȘILOR MEI, COPIII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353362_a_354691]
-
într-o chilie unde se atinge extazul mistic - punte unde autoterapia prin scris se exercită, atinge sublimul : “ Frângere a umanului într-o capsulă de prostie să fie? Pedeapsa vine înmulțită mereu cu fiecare infinit finit, când ochii nu mai privesc zarea ci acel înapoi umbrit. Acum liniștea vrea să se aștearnă... Vioara arcuiește sunetele. Pielea mi-o simt împăturită. Revăd trupul chircit. Îl las să-și destindă celulele. Muzica lunecă prin arterele timpului pe care-l trăiesc acum, mereu acum... Saltă
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
dulci, în mlădieri rotunde. Iar miezul roșu cu luciri ne-mbie, Chiar dacă țărmul e albit de sare, Lumina dragostei e încă vie, Tot mai încearcă să ne înconjoare Și-apoi ne poartă-n noaptea cea târzie, Ne duce până dincolo de zare. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: RODIE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2047, Anul VI, 08 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
RODIE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353405_a_354734]
-
Dunăre,/ Drum fără pulbere,/ Drum fără făgaș,/ Inima-mi secași...”. Cât dura melodia, lacrimile îi curgeau nestăvilite pe obraji, tăind cărări sărate pe chipul smead al omului. Animalul parcă înțelegea rosturile omului și-i da puteri, mergând înainte țanțoș, adulmecând zările, totdeauna tăcut, atât de tăcut... Niciodată nu-l auzise omul lătrând. Era încredințat că e mut. Învățase a-i tălmăci semnele, mișcările, mai ales ochii ce-ți vorbeau mai clar ca orice glas. Acum Câine îi arunca priviri de îmbărbătare
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
își împartă, ar vrea, o mireasă primăvară. Cuibar în ea și-ar făcea stârcul, îndrăgostit tare. Cioara, dragoste și-ar da, să îi sărute picioare. Pe vântul tremurător, de a iernii provocare, cu zăpada mieilor, fulgi de nea plutesc în zare. Din Iarna zgribulită zboară amintiri cărunte. Că-n loc vine grăbită, zână cu răvaș pe frunte. Eu, cât sorb dintr-o cafea, scriu poveste pe hârtie. Și-mi las inspirația în cuibar de poezie. 21.03.2015 Maria Filipoiu Referință
CUIBAR DE POEZIE (DE ZIUA POEZIEI) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353432_a_354761]
-
trece peste tot și toate Și vom învinge valul greu... Vom construi o viață nouă Doar tu și eu și...Dumnezeu! Ochii tăi Ochii tăi ca două stele Însenină depărtări Talismanul vieții mele Când în ceasurile grele Rătăcesc spre alte zări... Ochii tăi...un vis de seară Ce-l visez la nesfârșit Mă alină, mă-nfioară Și mă fac...a câta oară Să mă simt din nou iubit... Ochii tăi...etern izvor Purtând dragostea în unde Mult aș vrea și mult mi-
POEMELE IUBIRII 10 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353429_a_354758]
-
un cireș în floare, Ne-am spus „sayonara”! Luându-ne la revedere... Dar eu știam că-i pentru totdeauna... Cântecul trist al insulei nipone, Într-o clipit-a inundat Oceanul, Dar aripi albastre, măiastre, de păsări Libere zboară, străjeri între zări. Florile de cireș s-au ofilit, În iarbă zac, ofrandă pe Pământ. Cu tine m-am plimbat În parcul de lângă râul Sumida Și-acum ne despărțim, Însă eu știu...că-i pentru totdeauna... „Sayonara” Japan! „Sayonara” Cristina! Au înflorit cornii
PRIMĂVARA 2012 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353471_a_354800]
-
puternic decât pe terasă. - Aici ești în spațiu deschis, nu la adăpost. Îmbracă hanoracul. Nu vreau să te îmbolnăvești tocmai acum când ai atâtea de rezolvat. - Nici nu mă gândesc. Ce minunăție și câtă măreție? Cum se văd munții în zare. Cărările parcă ar fi niște șerpi printre văi. - După ce mâncăm mai coborâm la Padina sau la peșteră? - Ce, ai început să fii băiat de oraș? Nu-ți mai place sportul? - Mă gândeam la tine. - Mulțumesc. Am nevoie de mișcare, să
CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353427_a_354756]
-
rămas singur, admirând acele meleaguri de vis. Așa am petrecut eu toată noaptea, îmbiindu-mă cu acest vis frumos. Când m-am trezit, soarele se rostogolea la orizont într-un incendiu apocaliptic ca o roată de căruță incendiată, luminând toată zarea cu puterea lui. Doar luceafărul de ziuă mai pâlpâia neputincios la apus și luna care parcă se topea în mierea acelei zilei. -Hai, maică, scoală-te că e timpul să te duci cu vacile la păscut!- a venit mama peste
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
prea se întâmplă. Dacă ar avea condiții, mulți își doresc întoarcerea, deși nu mai găsesc nici toți oamenii și nici locurile așa cum le-au lăsat. Există în oameni ceva asemănător cu râurile. Înainte de a se arunca în mare, visează limpezimea zărilor și frumusețea locurilor de unde au izvorât. La o vârstă mai înaintată ni se aprinde mai tare setea să bem apă din fântâna noastră. Își mai doresc întoarcerea cei care nu-și pot potrivi pasul în ritmul vieții în care au
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353453_a_354782]
-
de al 83-lea an. În încheiere aș mai avea un cuvânt de adăugat. Am răspuns cu drag întrebărilor acestei anchete, ca într-un taifas, de dragul semenilor din țară și ca un răspuns gestului de a trimite gândurile spre toate zările lumii pe unde se află răspândit neamul nostru. ------------------------------------------ Elena BUICĂ, născută la 3 ianuarie 1933 în comuna Țigănești, județul Teleorman. Este absolventă a Facultății de Limba și Literatura Rromână a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. A fost profesoară de limba și
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353453_a_354782]