5,010 matches
-
-o pedeapsă de cinci zile la arest sever, încât nu scăpai sănătos de acolo. Ei bine, suferința aceea era adevărata stare călugărească. La baza mănăstirii este suferința; vrei să trăiești creștinește, vrei să te apropii de Dumnezeu? Trebuie să te zbați să ajungi de la aceste laude pe care le face Biserica, să nu le mai spui prin simplu cuvânt, ci să le trăiești prin căldura aceasta a harului și să le transformi în duh, să dematerializezi acest cuvânt, pe care acum
ESTE GREU DE GĂSIT, DAR NU-ŢI TREBUIE PREA MULTĂ BĂTAIE DE CAP CA SĂ RECUNOŞTI UN POVĂŢUITOR DUHOVNICESC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345047_a_346376]
-
antic este cu o armă antică.” Își scoase sabia din teacă și simți că mai prinde curaj. Se urcă încet pe dubiță. Dragonul era cu spatele. Etrius sări pe spatele lui și începu să se urce pe gât. Dragonul se zbătea dar Etrius se ținea bine. Ajunse la cap. Etrius se sculă în picioare și urlă: -Asta e pentru David, reptilă împuțită!!! Și băgă sabia în creierul dragonului. Acesta mugi de durere. Etrius alunecă pe gât ținând sabia în mâini, spintecând
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
Ajunse la cap. Etrius se sculă în picioare și urlă: -Asta e pentru David, reptilă împuțită!!! Și băgă sabia în creierul dragonului. Acesta mugi de durere. Etrius alunecă pe gât ținând sabia în mâini, spintecând astfel gâtul dragonului. Dragonul se zbătu. Când ajunse iar pe spatele dragonului, Etrius i-o băgă acolo. Dragonul mai urlă și căzu lat. Etrius se dădu jos. Avea mâinile însângerate și sufla greu. Se uită spre dubiță și începu să șchiopăteze spre ea. Peste cinci minute
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
Avea un post bun. Era chiar director adjunct, la școala ei. La întâlnirea de 20 de ani...”mâța” era...piele și os. D-nul arbitru...o trimise la “mă-sa” pe soția iubitoare...obținând și custodia copilului. Oricât s-a zbătut bunicul-vameș, sentința a rămas neschimbată. Ce a mai putut, totuși, face bunicul, pentru fata lui, a fost să o aducă la o școală foarte bună, din oraș. „Ehe...să fi fost aici acum 20 de ani...!” ne povestea, cu tristețe
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
cum i se mai spune - din Transnistria. Am copilărit în Chișinău, alături de bunica din parte tatălui care m-a crescut, mama trăind și lucrând în Tighina și având grijă de cele două surori. Pe mama o cheamă Galina, s-a zbătut din greu să ne crească... A lucrat toată viața croitoreasa, dar acum nu mai poate lucra deoarece a cam lăsat-o vederea... poate de la atâta băgat ață în ac! Pe tata îl chema Mihail. A decedat în 1992 după ce s-
INTERVIU CU NICOLAI BIRULIN, UN TÂNĂR TRANSNISTREAN CARE IUBEŞTE ROMÂNIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345113_a_346442]
-
povești de iubire. Destine strivite în mituri străvechi Zei și zeițe râvnind „paradisul” Vise ce mor înecate-n abisul În care nisipul și marea-s perechi... Scriu cu petale de floare de nalbă Cumintea-mi trăire, dragoste lină Nouri se zbat dar mi-e inima plină Notele-ngână partitura mea albă. ------------------------------------------------ Georgeta RESTEMAN Limassol, Cipru ianuarie 2013 Referință Bibliografică: Georgeta RESTEMAN - POEME DE IARNĂ INSULARĂ / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 744, Anul III, 13 ianuarie 2013. Drepturi de
POEME DE IARNĂ INSULARĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345176_a_346505]
-
din 14 martie 2013 Toate Articolele Autorului Cu buze fierbinți cămila așteaptă din adăncul sienei, un verde aprins; pe lungile-i pleoape, un bob iar desparte gândiri de gândiri, amiezi de amiezi. Pustiul înalță un munte fugarnic și visul se zbate-ntre stelele reci; un geamăt uitat se pierde în șoapte și, iar iau întinsul, și iar rătăcesc. Cât de departe e oaza albastră, cât de stăpân este focul topit; vântul mă-mpinge spre trepte absente... Referință Bibliografică: Absentele trepte / Elena
ABSENTELE TREPTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345250_a_346579]
-
geneza istoriei'', au nu numai valoare stilistică, ci și una de document istoric. În poezia,, Neamul tău'' găsim reflecții despre spațiul mioritic : ,, Un deal , o vale, iar valuri de dealuri''. ,, Casa luminii'' este metafora existențială în care ființa umană se zbate între,, focul vieții'' și anotimpurile vârstelor. Poetul cântă faptele așa cum se petrec ele, folosind un stil degajat, liber, spontan, spune ceea ce are de spus, surprinde stări de spirit, realități cu un larg ecou sufletesc. Chiar dacă se întoarce în sat numai
MENUŢ MAXIMINIAN- UN POET AL METAFOREI, RECENZIE DE MIRCEA DOROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345243_a_346572]
-
să aștept acel Ceva, însă va veni... Îmi trimit gândul la culcare însă el se răzvrătește; îi simt revoltă...cu cît strâng mai tare albastrul ochilor și îl silesc să privească spre tărâmul de vis, cu atat mai mult se zbate, scăpând astfel din strânsoarea irisului... Aș vrea să mă transform și eu în... Gând, să pot zbura mereu în preajma ta, iar atunci când fereastră închisă o voi găsi, să pot să te aștept pînă o vei deschide... Aș dori să fiu
GRANIŢA CARE NE DESPARTE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345263_a_346592]
-
să aștept acel Ceva, însă va veni...Îmi trimit gândul la culcare însă el se răzvrătește;îi simt revoltă...cu cît strâng mai tare albastrul ochilor și îl silesc să privească spre tărâmul de vis, cu atat mai mult se zbate, scăpând astfel din strânsoarea irisului...Aș vrea să mă transform și eu în... Gând, să pot zbura mereu în preajma ta, iar atunci când fereastră închisă o voi găsi, să pot să te aștept pînă o vei deschide...Aș dori să fiu
GRANIŢA CARE NE DESPARTE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345263_a_346592]
-
îngerilor”, „Cerul infernului” și „Urmașul”, care împreună formează o „saga” a satului românesc aflat într-o disoluție cronică, romanul de față este de natură psihologică, prezentându-ne niște personaje damnate, urmărite mereu de niște vini autentice sau închipuite, care se zbat, năzuiesc și în final ajung la un liman, în lumina salvatoare. Dar până acolo, suișurile și răscrucile pe care sunt obligate să le străbată, le epuizează. Calea sinuoasă pe care trebuie s-o străbată, este dificilă și ieșirea spre lumină
IMPRESII DE CITITOR: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA, SAU CALEA SPRE LUMINĂ de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345300_a_346629]
-
oare acea dorința în freamătul vîntului Ce sufletu-ți alină cu-ale noastre gânduri bune? Îți doresc din inima-mi toată și ființă cea de Om Că tu, Pacea și Odihnă, să-ți găsești în al tau Somn.. Te-ai zbătut o viață-ntreagă, ai dorit și ai sperat. Sufletu-mi și-ai tăi prieteni ce te-au plâns, nu te-am uitat! Privirea-mi tristă se înalțä și te caută pe Cer. Poate-mi dai vreun semn vreodatä, de pe-
ETERNITATEA... CERULUI de DOINA THEISS în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345337_a_346666]
-
normală, atunci cînd pierdem o ființă dragă, pe acel drumul spre...Infinit. Ce bine ar fi să pot să las frîu liber lacrimilor și să deschid fereastra sufletului lăsînd durerea să iasă din el! Când tristețea...doare iar gândul se zbate parcă să evadeze din mintea mea îndoliată, îi dăruiesc libertatea, lăsându-l să-mi povesteasă ceea ce simte... Toată durerea... o plâng pe o filă de caiet; înțelegătoare și duioasă ea îmi cuprinde tot amarul pe suprafața ei imaculată... Scrisul mă
DINCOLO DE...STELE de DOINA THEISS în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345471_a_346800]
-
cvasidominante a contrastului acesta aparent, repet, dintre reputația individuală datorată muzicii și tainița bine zăvorâtă a unei inimi măcinate continuu de temeri, îndoială, deziluzie, coșmaruri și dorinți. Iar toate astea s-au întâmplat poate și pentru că în sângele său se zbăteau cu năvălnicie valurile uneori blânde, alteori furioase ale lui Hapi, glăsuind cu fală neascunsă lumii despre misterul greu deslușibil al vechilor piramide din Egiptul antic, dar și despre o civilizație a faraonilor cu chip cioplit în piatră la a cărei
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
un om drag și ne face sä ne strângem în brațe, sä cäutäm mângâierea prietenilor, familiei..alinându-ne astfel durerile acelei pierderi.. Imbrätisarea este intensä și foarte fierbinte, la perechile indrägostite. Este plinä de cäldurä și de ..hormoni care se "zbat" pur ... și simplu, de atâta fericire.. Imbrätisarea, atunci când strângem copilul la piept este atat de frumoasä și curatä încât s-a constatat cä ea, are efecte mult mai puternice, la un copil bolnävior, decât ar avea-o medicamentele.. Acea imbrätisare
NU UITATI SÄ..IMBRÄTISATI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345528_a_346857]
-
ca a doua zi să nu apară cu cine știe ce semne pe față sau pe corp, în zonele vizibile. O răsturnă la rândul său și-i cuprinse cu putere mâinile în ale sale, imobilizând-o. O privea cu insistență cum se zbate. Era frumoasă Gloria așa dezlănțuită, cu părul răvășit peste pernă. Era roșie în obraji și furioasă că nu poate scăpa din strânsoarea bărbatului. Începea să se calmeze, să se liniștească și împotrivirea sa cedă. Ștefan se aplecă și începu să
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
prigoana, deznaționalizarea, expulzarea românilor. Acolo unde multe dintre bisericile românilor erau închise, arse ori dărâmate, iar românii deposedați de toate drepturile, fără apărare, loviți în demnitatea și destinele lor, după cuvântul asupritorilor „fără îndurare”. Mulți dintre credincioșii năpăstuiți care se zbăteau în neputința în care i-au împins evenimentele, porneau la drum, la părintele lor duhovnicesc să-și spună durerile și amarul. Aici toți erau primiți cu multă căldură sufletească de către bunul lor protopop, care, învăluindu-i în privirea lui caldă
PE URMELE MARTIRULUI AUREL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377029_a_378358]
-
cu o țepușe în inimă. Vampirul urlă îngrozitor, apoi în încăpere răsună un horcăit și sângele țâșni împroșcându-l din cap până-n picioare. În momentul următor, Sasu îi vârî în gură o făclie aprinsă înăbușindu-i urletul disperat. Vampirul se zbătu încercând să-l prindă măcar pe unul dintre ei, dar Arnăutu înfipse și mai adânc țepușa în pieptul său și în cele din urmă se prăbuși la podea. - Ce faci, Majestate!? Ai pierdut ceva pe jos? - întrebă în batjocură boier
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului creanga Ta firavă câteodată sunt haihui și mă simt al nimănui, plutesc prin cerul cu stele rumegând visele rebele, încurcând viața și timpul încercând să urc Olimpul, ca Sisif mă zbat să sui bolovanul nimănui, când ajung la jumătate, (ca să vedeți ce dreptate!) cad cu totu-n handicap și o iau iar de la cap, iar mă sui și iară cad, n-am cărare și n-am vad, parcă sunt o frunză
CREANGA TA FIRAVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377075_a_378404]
-
grijă de tine, ți-ar asigura cât de cât un venit și ai putea visa în voie la sensurile omului pe pământ. Iubirea nu există, fii și tu pragmatică măcar odată! O perioadă nu luase în calcul propunerea ei, se zbătuse să facă față capcanelor pe care viața i le întindea în mod constant. Pe când i se părea că o scotea cumva la liman, se prăbușea ca un parașutist căruia i se stricase mecanismul de deschidere al parașutei. Își privea prietenele
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
afirma Nae Ionescu, el confunda efectele cu cauzele. Sunt de acord cu acest lucru. Negustorii de idei, comercializatorii fenomenelor mistice apar după ce fenomenul spiritual s-a manifestat. Nu il declanșează, ci îl speculează. Ori, în cazul acela spiritul uman se zbătea să scape de sub oprimarea raționalismului cartezian, care domina de secole și care tăiase aripile sufletului. Marii mistici ai Răsăritului și cei din Apus au făcut totdeauna casă bună cu raționalismul adevărat, pentru că gândirea creștină nu este una absurdă. Rațiunea ne-
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > MOR PESCĂRUȘII Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Mor pescărușii A venit vremea când mor pescărușii, Triști, se zbat în ultimul zbor, Le fâlfâie aripile, răpușii, Cântându-și cântecul sfâșietor. Briza le suflă în aripi Și valul, un dans îmbătător, Marea le murmură varii, Solfegii răvășite de dor. Odihna-și găsesc pe o stâncă, Apusu-l privesc întristați, Marea
MOR PESCĂRUŞII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377863_a_379192]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > UN VERS DURUT... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului 27 Octombrie 2014 Zbătându-se ca peștele în plasă Un vers durut în pace nu mă lasă, Cel de lângă tine, câinele din cușcă, Nu știi niciodată primul când te mușcă, Nu știi niciodată „câinele” din câine, Pe-amândoi hrănindu-i din aceeași pâine; Mâna
UN VERS DURUT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377910_a_379239]
-
înțelegi durerile ce-ți port. O lacrimă lucește în regrete, Greșeala o cuprind în asfințit; Suspinele au înghețat secrete Și plâng azi clipa care te-a rănit. Tu să mă ierți că n-am știut a spune Dorința care se zbătea în gând, Privește-atunci când soarele apune Și vei vedea o lacrimă plecând. Tu să mă ierți că n-am știut a face Mai blând cuvântul ce te căuta; Privește luna când răsare-n pace Și voi simți, atunci, iertarea ta
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Două gânduri împletite rătăcesc în noapte Prin unghere amorțite și tainice șoapte. Pe obrazul diafan și umbrit de lună Pleoapa cade obosită pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind roiuri contradicții,pasiuni și patimi. Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare Atinge macul buzelor, suspinul să-l omoare. Când sideful frunții reci se sprijină pe stele
FEMEIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377949_a_379278]