27,540 matches
-
În aventurile sale pline de succes, Tintin a vizitat Congo, care era încă în proprietatea Belgiei, și acolo a râs mult pe seama stupidității negrilor și s-a distrat la vânătoare. A ucis cincisprezece antilope, a jupuit o maimuță ca să se îmbrace cu pielea ei, a făcut să explodeze un rinocer cu un cartuș de dinamită și a împușcat în gurile deschise o mulțime de crocodili. Tintin zicea că elefanții vorbesc franceza mult mai bine decât negrii. Pentru a lua cu el
22 MAI. TINTIN ȘI SĂLBATICII (FRAGMENT DIN ”FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295874_a_297203]
-
Maria Achim, 77 de ani, Cerat, Dolj) „Eram mititica, eram cu mama, 10 ani am avut. Și a luat cămașă de pe mine, m-a lăsat în pielea goală, într-o fustița ruptă. Și mi-a luat-o și s-au îmbrăcat pe ele în ea. Așa făceau rusoaicele. Dar erau miloase unele, ne dădeau mâncare, lapte mai mult.” (Ileana Ardelean, 78 de ani, Băilești, Dolj) [caption id="attachment 1879" align="aligncenter" width="600"] Ileana Ardelean. Credit foto: Triba Film[/caption] Între 12
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
a>, ne împușcau.” (Marcel Dumitru)</i></b> „Eram mititica, eram cu mama, 10 ani am avut. Și a luat cămașă de pe mine, m-a lăsat în pielea goală, într-o fustița ruptă. Și mi-a luat-o și s-au îmbrăcat pe ele în ea. Așa făceau rusoaicele. Dar erau miloase unele, ne dădeau mâncare, lapte mai mult.” (Ileana Ardelean) „Și mama când a murit, a murit uite așa [cu spatele sprijinit de perete]. Și eu eram aici și sugeam tata
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
mâncăm, nu se mai știa.” (Maria Achim) „Eram mititica, eram cu mama, 10 ani am avut. Și a luat cămașă de pe mine, m-a lăsat în pielea goală, într-o fustița ruptă. Și mi-a luat-o și s-au îmbrăcat pe ele în ea. Așa făceau rusoaicele. Dar erau miloase unele, ne dădeau mâncare, lapte mai mult.” (Ileana Ardelean) [caption id="attachment 1879" align="aligncenter" width="600"] Ileana Ardelean. Credit foto: Triba Film[/caption] Between the 12th and the 20th of
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
ne omorau rușii, ne împușcau.” (Marcel Dumitru) „Eram mititica, eram cu mama, 10 ani am avut. Și a luat cămașă de pe mine, m-a lăsat în pielea goală, într-o fustița ruptă. Și mi-a luat-o și s-au îmbrăcat pe ele în ea. Așa făceau rusoaicele. Dar erau miloase unele, ne dădeau mâncare, lapte mai mult.” (Ileana Ardelean) „Și mama când a murit, a murit uite așa [cu spatele sprijinit de perete]. Și eu eram aici și sugeam tata
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
nu mai suportă faptul că pedantul sau personaj era mai celebru decât el, si de la înălțimea Alpilor l-a aruncat pe Sherlock în prăpastie. Știrea s-a aflat imediat, când a apărut în revistă Ștrand. Atunci întreaga lume s-a îmbrăcat în doliu, revista și-a pierdut cititorii și scriitorul și-a pierdut prietenii. Învierea celui mai faimos dintre detectivi nu a întârziat mult. Conan Doyle nu a avut altă soluție decât să-l readucă la viață. Despre a doua moarte
26 MAI. SHERLOCK HOLMES A MURIT DE DOUĂ ORI (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295878_a_297207]
-
Jorge, în orașul A Coruña din Galicia. Elisa și Marcela se iubeau pe ascuns. Pentru a-și normaliza situația matrimonială, cu nuntă, preot, acte și fotografii, au trebuit să inventeze un soț. Elisa s-a convertit în Mario, s-a îmbrăcat în haine bărbătești, și-a tăiat părul și a vorbit cu voce îngroșată. Mai apoi, când s-a aflat, ziarele din întreaga Spanie au protestat indignate în fața „acestui scandal dezgustător”, a acestei „imoralități nerușinate” și s-au folosit de această
9 IUNIE. SACRILEGIOASE. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295896_a_297225]
-
erau maidane pline de gunoaie, unde sclavii vărsau noaptea deșeurile stăpânilor. Mai tarziu, la începutul secolului douăzeci, marea a putut oferi condiții de scăldat îmbunătățite considerabil, dar doamnele și domnii erau clar despărțiți, după cum cereau regulile pudorii. Trebuia să te îmbraci ca să stai la plajă. Pe coastele care astăzi sunt o radiografie a nudității, bărbații intrau în apă acoperiți până mai jos de genunchi, iar femeile își ascundeau corpurile palide din cap până-n picioare, de frică să nu le transforme soarele
19 IULIE. PRIMUL TURIST PE PLAJELE DIN RÍO (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295940_a_297269]
-
câmpie dintre fluviul Galben și fluviul Yangtse, exista un oraș unde trăiau oameni care aveau aripi și își spuneau Miao. Astăzi, trăiesc aproape zece milioane de Miao în China. Vorbesc o limbă care nu a avut niciodată scriere, dar se îmbracă cu haine care povestesc despre măreția lor pierdută. Cu fire de mătase, își țes istoria originilor și exodului lor, nașterile și înmormântările, războaiele zeilor și pe ale oamenilor, și țes de-asemenea povestea monumentalului oraș care nu mai există: - Îl
4 AUGUST. HAINELE CARE POVESTESC (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295959_a_297288]
-
când o furtună a prins corabia, a ridicat-o până la cer și a aruncat-o pe lună. Pe lună, nimeni nu murea. Cei mai bătrâni dintre bătrâni se evaporau în aer. Lunienii mâncau fum și transpirau lapte. Cei bogați se îmbrăcau cu haine de cristal. Cei săraci nu purtau haine deloc. Bogații aveau mulți ochi, iar săracii unul singur sau niciunul. Lunienii vedeau într-o oglindă tot ce făceau pământenii. Astfel, pe tot parcursul vizitei, Lucian și marinarii săi primeau în
22 IULIE. CEALALTĂ LUNĂ (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295944_a_297273]
-
de neîntâlnit. Coțofanele îi ajută. Unindu-și aripile, ele aștern o punte în noaptea întâlnirii. Țesătoresele, cusătoresele și croitoresele din întreaga China se roagă să nu plouă. Dacă nu plouă, țesătoreasa Zin Nu pornește pe drum. Hainele cu care se îmbracă, și de care în curând se va dezbrăca, sunt opera măiestriei mâinilor sale. Dar dacă plouă, coțofenele nu ajung, pe cer nu se mai construiește puntea ce îi unește pe despărțiți și pe pământ nu se sărbătorește măiestria amorului și
3 AUGUST. IUBIȚII (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295958_a_297287]
-
mai servesc”. M-a ajutat mult șeful meu, mi-a cumpărat haine, că i-am zis că am fugit de acasă și că tot ce-i pe mine e tot șifonierul. M-au dus la Prisma la cumpărături, m-au îmbrăcat din cap până în picioare și până la urmă m-am ocupat de delegație în seara aia. În primele trei zile făceam naveta, stăteam la mătușa în Bragadiru, mergeam pe jos până la capătul lui 32, că n-aveam bani de maxi-taxi, și
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
mai îmi cerea bani. Erau mulți băieți în curtea aia, că avea multe anexe, și ei mă ajutau tot timpul, și eu îi ajutam, când aveau ceva de spălat, le spălam eu, că lucrau la BGS și trebuia să se îmbrace în uniformă, le călcam, iar ei îmi făceau rost de lemne. De câte ori luau salariul, îmi cumpărau tot ce aveam eu nevoie pentru fată, toată lumea o iubea pe fată, ziceai că e copilul lor. Și Marian începuse să o ia razna
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
murea lîngă tine ca un mormînt plin cu flori. căutai crucea și mîinile ei îți pliveau pleoapele în care creșteau femeile altor vise, nici nu se uita la ele, făcea tumbe, nu era arlechin, nici umbra ei nu era colorată, îmbrăcată în petice, era veselă ca și ea, eram trist ca și mine, se înțelege, nu venea de nicăieri, nicăieri se ducea și-ți lăsa sufletul vîndut, trupul crucificat în toate zările, puteai crede că în urma ei rămîneau cîteva pete de
Străina by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/14439_a_15764]
-
povestit de o piatră albă ce i-ai adus-o de la mare înnegrită de cît a ținut-o în mînă întrebîndu-se dacă să se culce sau nu cu tine atunci i-a sunat mobilul a țîșnit din pat s-a îmbrăcat și a plecat să-și țină orele * * * te mîngîie cu nesfîrșită gingășie zîmbește enigmatic mișcîndu-se leneș în lumina caldă a dimineții ca și cum ar înota în miere (acum explorez o nouă dimensiune a sexualității mele te gust îmi place să-ți
POEZIE by Romulus Bucur () [Corola-website/Imaginative/14085_a_15410]
-
Un râu de îngeri urcă-n ceruri Și altul coboară tot de acolo De parcă Domnul a deschis Fereastră asemănătoare Corabiei lui Noe, prin care Zărea cerul Un freamăt întru Glorie, e Plină de îngeri scara Tu ești înger și atât, Îmbrac cămașa ta Îți aduni aripile în jurul Brațelor mele Îți cobori pleoapele peste Ochii mei Încăpem amândoi În același corp Când ai să te întorci La scara lui Iacob Pe globii ochilor mei vor clipi Pleoapele altui înger Cu numele Înger
ARGO Navis by Ioana Diaconescu () [Corola-website/Imaginative/14899_a_16224]
-
să-și tragă sufletul, văzură că cineva se uita la ei cu niște ochi înlăcrimați de timiditate. Un omuleț grăsuț, cu plete cărunte, linse pe creștet și adunate la spate într-o codiță, cu un smoc simpatic de barbișon și îmbrăcat într-o cămașă largă înflorată. Ce vroia ăsta de la ei. Păi să meargă cu el, copii, am niște mobilă de cărat... Plătesc bine. Îl măsurară mahmuri, parcă-l știau de undeva, de la televizor parcă semăna cu un conte sau marchiz
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
ești chiar Mintea - neputincioasă în fața iraționalității femeii din mine pe care o voi asmuți să te înfrunte (: și numai imaginîndu-și că e iubită, o să-ți taie ghearele!). tu nu ești creatoare. ești dizainera sterilă și rasă în cap care ne-mbracă pe toți ca pentru nuntă. copilul din mine ți se va pune în cale, cu creta desenînd pe asfalt oameni zburînd, păsări cu trup de femei, case ultramarin cu ochi și cu gură. uniune decăzută, ordură înfloritoare, nisip umblător, resemnează
Poezii by Mariana Codruț () [Corola-website/Imaginative/16315_a_17640]
-
vede ca prin ceață , îi fac tot felul de semne disperate implorându-l să-l evite pe netrebnicul de lângă el e bai de intră-n cârdășie cu-o asemenea făptură, nu-i decât masca vie a dezamăgirii ce-o să-i îmbrace chipul peste vreo cincizeci de ani de pribegie prin lumea vie a închipuirii e un joc anapoda de trist și nu-i deloc luat în seamă de conștiința lui clipocitoare îi dau târcoale și șapte pitici, chiar foarte mici, dar
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-website/Imaginative/2539_a_3864]
-
deja greoi ca un urs siberian, cu ochi de lapislazuli lichid) l-au îngropat, în celălalt an. Patru luni peste, atât s-au scurs, din augustul macedonean până în negrul decembrie dâmbovițean. 2. Când mă-ntorc în Bucovina strămoșilor mei, îmbrac, de obicei, costumul tatălui, mă duc în locul lui, ca-ntr-un ritual, la Herța și-n vis la Ciudei; el nu a mai vrut să-și revadă locurile copilăriei, pierduta livadă, Turla bisericii, casele de pe deal. Străzile vechi, din Cernăuți
Costumul negru by Adrian Popescu () [Corola-website/Imaginative/4706_a_6031]
-
-i ca soda de rufe, când nu mai găsești odăile casei unde au murit toți, unde-s șoproanele și clăile? Unde zmeura, agrișele-n tufe, podelele albe, dulapurile sub chei, veranda și tufe de strugurei, unchii mei poligloți? S-au îmbrăcat în armuri, în costume negre toți. 3. Copil, scuturam fericit dudul, cădeau viermi de argint, floare cerească, frunzele erau pentru alți viermi să se ghiftuiască. Vecinii noștri citeau seara Talmudul, vecinele bunicii îmi îmbiau pasca. Isus cu inima de raze
Costumul negru by Adrian Popescu () [Corola-website/Imaginative/4706_a_6031]
-
porumb din desăgile cailor. în deșertul cu manuscrise. pe malul sudic al deltei. numărau grăunții mătăniilor. călcând pe morminte proaspăt scrise cu fălcile plugurilor. * erau în țara lânii. într-o dimineață rece. cu păsări brumate, zgribulite printre cocenii de porumb. îmbrăcați în cojoace de pene. trecând prin stații de lână. în pământ acoperit cu zăpadă de lână. iar vântul rupea din genele de lână ale morților. doar bătrânul mai da cărți de pomană pentru casa părintească. * corabia ca un mic oraș
MUNTELE VIU by Paul Aretzu () [Corola-website/Imaginative/5328_a_6653]
-
ucidă. Rostește fraza aceea friguroasî lasă chipul să-ți curgă printre degete pe haine și mori. Trimite-mi o floare de fum de pe Lună și mori. Scrie pe fereastră că m-ai asasinat și mori. Tușește cu inocența copilului frumos îmbrăcat apoi mori. Mângâie-te cu amintirea mea de bolnav psihic și mori. întinde mâna să-ți fie sărutată de cadavru și mori. Visează cum suferă cireșul înflorit și mori. Trezește-mă. Nu vei fi niciodată frumoasă ca ochii mei deschiși
Poezie by Claudiu Soare () [Corola-website/Imaginative/7615_a_8940]
-
piramidele de piatră și foc la vedere și din stelele locuite de oamenii viitorului au venit poeții pe care nimeni de pe pămînt nu-i cunoaște și au scris versurile din care mi s-au țesut hainele în care-am fost îmbrăcat și din pietrele pe care vreodată le-am atins a țîșnit aur și pavate cu aur au rămas pentru totdeauna toate drumurile pe care cîndva am trecut am fost cel mai bun dintre semenii mei și am murit cu speranța
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-website/Imaginative/8884_a_10209]
-
obișnuință: câinele a murit și s-a îngropat singur ne întindem pe-un petec abrupt de liniște mușcate de-un roșu țipător te miros și se gudură-n palmele abuliei ce ține locul acestei dimineți (pentru cât timp?) urâtul se-mbracă cu mine mă poartă peste tot murdar și sălbatic oriunde aș săpa să-l caut îl găsesc - la rădăcina iederei de pe casă până departe peste livadă în orăcăitul ca o ceață al broaștelor mere putrezite schelălăie la lună urma trupului
Poezie by Daniela Popa () [Corola-website/Imaginative/8957_a_10282]