26,380 matches
-
Angelescu"36 Scrisoarea aceasta a fost găsită ciuruită de gloanțe asupra trupului neînsuflețit al lui Iorga. Găurile de gloanțe care au sfîșiat hîrtia, deteriorînd textul, constituie într-o măsură mărturia postumă a sărăciei și incoruptibilității lui, calități rar întîlnite în atmosfera de corupție atotcuprinzătoare a înaltei societăți bucureștene care îi întorcea acum spatele "Dascălului națiunii". Familia Iorga locuia acum în mica lor vilă de la Sinaia. Dar, pe la sfîrșitul ultimei săptămîni a lui noiembrie, lucrurile au început să se pună în mișcare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
convenționale din vestul Europei. Orice demers judiciar care e consecința directă a unui război sau a unui conflict politic este politic. La procesele lui Pierre Laval sau Philippe Pétain În Franța, ori la cel al șefului poliției italiene, Pietro Caruso, atmosfera nu era deloc cea a unor proceduri judiciare oarecare. Reglarea de conturi, vărsarea de sânge, răzbunarea și calculul politic au jucat un rol crucial În toate procesele și epurările postbelice. Să reținem acest lucru când ne Îndreptăm atenția asupra represaliilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-adevăr trădători, colaboraționiști și fasciști: unul dintre aceștia, părintele Tiso, a fost spânzurat la 18 aprilie 1947. Dacă părintele Tiso și alții au avut parte de un proces corect - sau dacă un proces corect ar fi fost posibil În atmosfera vremii - rămâne o Întrebare legitimă. Dar soarta lor nu a fost nici mai rea, nici mai bună decât, să zicem, cea a lui Pierre Laval. Justiția cehoslovacă postbelică folosea noțiunea vagă și Îngrijorătoare de „crime Împotriva națiunii”, o metodă de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sale, L’Aventure incertaine: „Rezistența - scria el - ne-a transformat pe toți În contestatari În toate sensurile cuvântului, opuși În egală măsură oamenilor și sistemului”. Era firesc, după experiența rezistenței antifasciste, să refuzi Întoarcerea la erorile anilor ’30. De unde și atmosfera suspect de optimistă care a urmat eliberării. Deși totul În jur era distrus - de fapt, tocmai din această cauză -, ceva nou și mai bun se profila la orizont. „Nici unul dintre noi - scriau În noiembrie 1945 editorii revistei italiene Società - nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cel puțin zece ani de acum Încolo nu se Întrevede nici un război. De câteva săptămâni simt o schimbare subtilă În atitudinea sovieticilor: nu pot să o definesc, dar mă face să cred că războiul ar putea Începe fulgerător”. Aceasta e atmosfera În care Congresul american a promulgat legislația Planului Marshall, iar Aliații europeni au semnat Pactul de la Bruxelles, la 17 martie 1948. Acest pact, Însă, era un tratat tipic pe 50 de ani care angaja Marea Britanie, Franța și țările de Jos să „colaboreze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de „evaziune”, precum fanteziile romantice sau comediile „țăcănite” din anii ’30. Cele mai populare filme americane din anii ’40 aparțineau unui gen botezat ulterior de admiratorii de pe continent film noir. Pretextul era o dramă socială sau o poveste polițistă, dar atmosfera - și textura cinematografică - erau mult mai sumbre decât În producțiile americane din deceniile precedente. Filmele escapiste erau făcute acum de europeni: nemții făceau povești vaporoase de iubire În decorul de basm din Pădurea Neagră sau Alpii bavarezi, iar englezii, comedioare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deveni Buni cetățeni când vom fi mari și-ai libertății fii. Tonul didactic nu era reprezentativ - cel puțin nu În această formă evidentă - și va dispărea În doar câțiva ani. Dar cântecelul, cu aerul său naiv și demodat, surprinde Întocmai atmosfera acelor timpuri. Amuzamente populare precum columbofilia, cursele de ogari sau Întrecerile pe autostradă au atins În acea perioadă o culme a popularității, intrând apoi Într-un declin constant, accelerat spre sfârșitul anilor ’50. Aceste divertismente Își aveau originea În perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Încheiate În noua dispoziție de „detentă” din Europa, ilustrată de Summitul de la Geneva din iulie 1955 (primul după Potsdam) și de admiterea a 16 noi state membre În Națiunile Unite după zece ani de răceală Între Est și Vest. Dincolo de atmosfera prietenoasă În care s-au derulat dialogurile dintre Eisenhower, Hrușciov și Eden, cea mai importantă problemă rezolvată la Geneva a fost soarta a 10.000 de prizonieri de război germani, aflați Încă În URSS. Liderii sovietici au consimțit la repatrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care nu o mai Înțelege. Alison Îl mustră cu blândețe: „Tu suferi fiindcă totul s-a schimbat. Jimmy suferă fiindcă totul a rămas la fel. și nici unul dintre voi nu poate privi realitatea În față”. Poate că acest diagnostic al atmosferei instabile din Marea Britanie În momentul crizei Suezului nu era teribil de nuanțat, Însă el conținea o doză de adevăr. Privește Înapoi cu mânie a apărut pe marile ecrane acompaniat de o sumedenie de filme Într-o notă similară, cele mai multe bazate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Slovacia și mult mai izolați de restul societății. Majoritatea slovacilor erau săraci și lucrau la țară. Pentru ei, urbanizarea rapidă și industrializarea din primul deceniu postbelic au adus avantaje reale. Spre deosebire de cehi, ei nu erau deloc nemulțumiți de soarta lor. Atmosfera din regiunea slovacă s-a schimbat subit după 1960. Noua Constituție „socialistă” făcea și mai puține concesii inițiativei sau opiniei locale decât cea dinainte; puțina autonomie acordată Slovaciei În reconstrucția postbelică a țării a fost anulată. și mai palpabilă era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai multă lumină” a fost interpretată corect Într-un sens mai larg decât cel strict casnic. „Evenimentele de la Strahov”, cum au fost botezate mai târziu, au fost Înăbușite violent și eficace de poliție, dar ele au Încărcat și mai mult atmosfera momentului, sugerând că statul comunist nu era imun la dispoziția rebelă a studenților din Vest. Novotný, ca și Gomu³ka În Polonia, nu știa cum să răspundă acestor provocări. Privat de opțiunea antisemită, el i-a cerut ajutorul lui Brejnev pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Teama, amplu exprimată În anii ’70, că democrațiile europene au pierdut controlul propriului destin, izvora din surse multiple. În primul rând, exista o nervozitate acumulată sub impactul revoltelor iconoclaste din anii ’60: tot ceea ce păruse interesant și chiar palpitant În atmosfera optimistă de atunci părea acum să prevestească nesiguranță și anarhie. Exista apoi o anxietate mai concretă provocată de inflație și pierderea locurilor de muncă, În privința cărora guvernele păreau neputincioase. Faptul că liderii europeni păreau să fi pierdut controlul era În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu plăcere de la Început, muriseră 1.800 de oameni și un nord-irlandez din cinci avea o rudă rănită sau ucisă În luptă. Pe acest fundal, celelalte „patologii” din Europa anilor ’70 sunt Într-adevăr minore, deși ele au contribuit la atmosfera generală de disconfort. O „Brigadă Furioasă” ce acționa chipurile În numele șomerilor fără reprezentare politică a pus bombe la Londra În 1971. Inspirându-se din tacticile irlandeze, separatiștii francofoni din munții Jura elvețieni s-au răsculat În 1974 Împotriva includerii forțate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alți reprezentanți ai mișcării muncitorești tradiționale erau printre țintele predilecte ale rețelelor clandestine. Dar era și pentru că „anii de plumb” ai deceniului al șaptelea au amintit tuturor cât de fragile sunt, de fapt, democrațiile liberale - o lecție ocazional uitată În atmosfera euforică din anii ’60. Efectul net al anilor de pseudosubversiune revoluționară În inima Europei Occidentale nu a fost polarizarea societății, cum plănuiseră și așteptau teroriștii, ci faptul că politicienii de toate orientările au strâns rândurile undeva În centrul sigur al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai căutau să schimbe lumea; căutau doar o slujbă. Fascinației ambițiilor colective i-a urmat obsesia nevoilor personale. Într-o lume amenințătoare, devenise mai important să-ți aperi interesul personal decât să lupți pentru o cauză colectivă. Dar schimbarea de atmosferă era, fără Îndoială, și o reacție la abundența amețitoare a deceniului precedent. Europenii, care se Îmbătaseră În anii ’60 de explozia nemaivăzută de energie și originalitate În muzică, modă, cinema și arte plastice, aveau acum ocazia să cântărească În liniște
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parteneriat” greco-turc sub președinția arhiepiscopului Makarios: exilat cândva de Londra ca terorist armat și violent, el era acum respectabilul purtător de cuvânt al unor ambiții greco-cipriote „rezonabile”. Între timp, comunitățile greacă și turcă continuau să trăiască În proximitate, Într-o atmosferă de disconfort și suspiciune punctată de izbucniri sporadice de violență intercomunitară. Guvernele de la Atena și Ankara se erijau În protectoarele compatrioților lor, amenințând ocazional cu intervenția. Dar prudența (și presiunea internațională) le-au reținut, chiar și atunci când atacurile din 1963
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În timp ce Greciei i-au trebuit mai puțin de șase ani), timp În care imaginea publică a Franței În Peninsula Iberică s-a degradat semnificativ: În 1983, când se Încheiaseră două treimi din negocierile de aderare, care se desfășurau Într-o atmosferă tensionată, numai 39% dintre spanioli aveau o părere „favorabilă” despre Franța - un debut de rău augur pentru viitorul lor comun. Aderarea țărilor din sud nu Însemna doar o nouă mărire a subvențiilor comunitare pentru fermierii francezi. Spania, Portugalia și Grecia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunii Scriitorilor din Cehoslovacia În iunie 1967, le recomanda colegilor săi o strategie „ca și cum” similară. Ar trebui, spunea el, „să ne purtăm ca și cum am fi cetățeni... să ținem discursuri ca și cum am fi adulți, independenți din punct de vedere legal”. În atmosfera optimistă a anilor ’60, Vaculík putea spera Încă la toleranță și flexibilitate din partea celor aflați la putere. Când Michnik și Havel au invocat argumente similare, circumstanțele se schimbaseră. Ideea nu mai era să dai sfaturi guvernului despre cum ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Gorbaciov, nevoia urgentă de transparență din partea autorităților i-a fost revelată de evenimentele din 26 aprilie 1986. În acea zi, la ora 01.23 a explodat unul dintre cele patru reactoare uriașe ale centralei nucleare de la Cernobîl (Ucraina), eliberând În atmosferă 120 milioane de curie de material radioactiv: de 100 de ori mai mult decât radiația emisă la Hiroshima și Nagasaki Împreună. Norul radioactiv rezultat a fost dus de vânt spre nord-vest, În Europa Occidentală și Scandinavia, ajungând până În țara Galilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poziție ale Cartei 77 de-a lungul deceniului precedent. Însă tonul Programului reflecta cu acuratețe starea de spirit a mulțimii În zilele euforice din noiembrie: În același timp pragmatică, idealistă și teribil de ambițioasă. La Praga și În restul țării, atmosfera era mult mai optimistă decât În cazul „tranzițiilor” din alte țări comuniste, efect al ritmului accelerat al evenimentelor 25. La o săptămână după reprimarea sângeroasă a manifestației studențești, conducerea partidului demisionase. O săptămână mai târziu, Forumul Cetățenesc și Opinia Publică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
orânduire criminală. Atunci, cum putea fi cineva pedepsit retroactiv pentru că se conformase legilor comuniste sau slujise statul comunist? Pe deasupra, unii dintre cei care au cerut primii - și chiar cu vehemență - răzbunarea Împotriva tiraniei comuniste aveau ei Înșiși simpatii dubioase: În atmosfera confuză de la Înceutul anilor ’90, anticomunismul se confunda adesea cu o anumită nostalgie pentru regimurile dărâmate de comuniști. Condamnarea comunismului era greu de separat de reabilitarea predecesorilor fasciști. Mulți oameni rezonabili au admis că linia trebuia trasă după epoca stalinistă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parlament. Însă, cum preocupările sale păreau să reflecte (conform sondajelor de opinie) neliniști generalizate, dreapta conservatoare a reușit să-l Împingă pe Tony Blair spre Înăsprirea măsurilor, și așa nu prea generoase, față de potențialii imigranți și refugiați. Este revelator pentru atmosfera vremii faptul că un guvern al noilor laburiști, care dețineau o covârșitoare majoritate parlamentară și 11 milioane de simpatizanți la alegerile din 2001, a fost șantajat să răspundă astfel la propaganda unei clici neofasciste care putea aduna doar 48.000
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apărut o țară incapabilă să se conecteze la propriul trecut altfel decât prin ironia involuntară a tăgăduirii sau prin intermediul unei „moșteniri” sterilizate, abstracte. Tăgăduirea e ilustrată grăitor de nesiguranța unor vechi instituții de Învățământ precum Oxford și Cambridge, obligate, În atmosfera de oportunism egalitar a regimului Blair, să insiste că sunt „antielitiste”, sau de Înjosirea grotescă a unor instituții culturale precum Victoria and Albert Museum din Londra, care În anii ’90 a ajuns să se promoveze „haios” În formule de genul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bill Clinton Între stânga și dreapta. Blair se bucura de circumstanțe deosebit de avantajoase. În Marea Britanie, Margaret Thatcher mutase obiectivele politice mult spre dreapta, În timp ce predecesorii lui Blair la conducerea laburiștilor făcuseră multe eforturi ca să distrugă vechea stângă din partid. În atmosfera postthatcheristă, Blair nu trebuia decât să vorbească despre necesitatea corectei distribuții a serviciilor publice pentru a fi un progresist și un „european” plauzibil. Concomitent, prin admirația hipermediatizată pentru sectorul privat și pentru reformele care favorizau un mediu economic propice afacerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-o excursie cu școala; nu poate să meargă În localități Îndepărtate, preferă orașele mari chiar și celor mijlocii și este În pericol dacă iese la plimbare după căderea nopții. Trebuie să fii un erou ca să trăiești Într-o asemenea atmosferă după șase ani de chin”. După Înfrângerea Germaniei, mulți evrei din estul Europei au aplicat În continuare strategiile de supraviețuire din timpul războiului: și-au ascuns identitatea față de colegi, vecini și chiar propriii copii, integrându-se cum puteau mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]