29,295 matches
-
care am tulburat setea unui fum albăstrit de trecut. Ei, ce prin florile îmbătrânite, salvează gândul încremenit, în care voi continua să luminez prin această rană a stelei morbinde. ESENȚA DIVINITĂȚILOR ASTRALE Domnului avocat Gabi Buculeasa În glasul nopții, sufletul dorului împachetat în fulgi de stele îmi săruta în trecere liniștile imprevizibile ale înaltului. Și n-am știut de ce îmi plânge-n astre firmituri de iubire. Și n-am încercat să cunosc necunoașterea din sentimentul iubirii... Oare tu, El, sau visul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor de CEAȚĂ la fel de ARSĂ ÎN MEMORIA CORALILOR de unde o mare de doruri învinge în capcanele geroase ale întâmplărilor Dar și ciudățenia de chipuri albastre și de cuvinte albastre răstignite în amorțeala licorilor aglomerate-n extazuri mâloase de lumi. Și lumea e o CONTEMPLARE DE SPIRIT de lumini și infernale iubiri, iubiri separate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
CONCEPT SUFERIND, o lacrimă plânsă pe un obraz plâns de evadări în plapuma ucigătoare a norilor, ce mi-a fost firimițată de acea transparentă făptură de vers ce a murit în fâșia de sânge eternă, înainte de a da naștere unui DOR palpabil al iubirilor ETERNE. De aceia prietenia ploilor e cea mai firavă lumină din prima și ultima lumină a hazardului ce a stăpânit întunericul unui suflet neglijent în calea dragostei pământene. Dar pământul acceptă DUREREA DE TRUP, DUREREA DE SOARE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ultima lumină a hazardului ce a stăpânit întunericul unui suflet neglijent în calea dragostei pământene. Dar pământul acceptă DUREREA DE TRUP, DUREREA DE SOARE, DUREREA DE MARE, din SPUMA UNIVERSULUI DISTRUS. Undeva se plimbă prin ploaie iubirea, undeva mi-e dorul prea plâns, și diminețile sunt imposibile în chemările alintului stins. Mi-e atât de dor, să calc desculță prin ploaie, și mi-e atât de trist în SUFLETUL ALBASTRU DE SOR. ZDRENȚE DE UMBRE Soarele s-a ascuns în umbra
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Dar pământul acceptă DUREREA DE TRUP, DUREREA DE SOARE, DUREREA DE MARE, din SPUMA UNIVERSULUI DISTRUS. Undeva se plimbă prin ploaie iubirea, undeva mi-e dorul prea plâns, și diminețile sunt imposibile în chemările alintului stins. Mi-e atât de dor, să calc desculță prin ploaie, și mi-e atât de trist în SUFLETUL ALBASTRU DE SOR. ZDRENȚE DE UMBRE Soarele s-a ascuns în umbra haitelor de nori, Timpul mi-a adus la masa universului, iubirea imposibilă. Am trecut prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
El nu-mi mai răspunde, Și mi-a luat în adâncurile neînțelesului toată iubirea absolută. Oprește-mi Doamne, această trecere a nefirii și ferește-mă de moartea în care iubirea-mi plânge după un NOU ÎNCEPUT. Oprește Doamne toate distanțele dorului și fă mă să uit de toate destrămările UNIVERSULUI. Tu știi cel mai bine, cât de târziu îmi este prin CERUL DE VIS, unde roua de ani e o uitare de lume. Peste toate aceste rugăminți te rog, să-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
plete de ger. SOMNUL e un ASTRU pierdut printre gene și suferind în tăceri, Oprește Doamne Umbra ce mi se ridică la CER, o umbră flămândă de soare, O umbră flămândă-n mister. Culoarea, ce-mi razimă CETATEA ALBASTRĂ DE DOR, Din mine răcnește pământul, Mi-e foame, mi-e sete de-un SOR ce stă de strajă în lumea uitată, În lumea de CÂNTURI ÎNFRUNZITE, cu-n suflet durut din SERATĂ. Acolo e o LEGE ALBASTRĂ, O ALTA E CERUL
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mari confuzii și însetați de acele dureri oarbe. Numai resemnarea zorilor mi-a adus la masa tăcerilor, o cupă cutremurătoare de lacrimi. LACRIMI ARSE, după vecernii aglomerate ale sensului de bine și frumos, de adevăr și uitare de ZDRENȚE DE DORURI și lumi imposibile de petreceri tainice și ploi urlătoare și Eu ce va trebui să rămân prin aceste trecători de suflete robite infernului. Poate un Ochi al NOPȚILOR ASTRALE la capăt de vieți și limanuri, la capăt de Sori și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
VISAREA ȘI SUFLETUL ALBASTRU DE ZILE. UMBRA DESFRUNZITĂ A NOPȚILOR Ți-am sărutat umbra desfrunzită a nopților, și-am descoperit în Ea, numai lacrimi vii peste o lume imposibilă. Ți-am sărutat plecările invizibile în dragostea albă, și-n miezul dorului, am descoperit tainele ofilite de vremi. Nici noaptea nu ți-a hoinărit pe trupu-ți de AER, și nici vocile întunericului, nu ți-au ascultat fericirile forțate în deplânsul sarcastic al HAITELOR DE VIS. De ce vrei să dai mâna cu moartea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
GERURI Domnul meu din acea noapte tristă, când cineva mi-a distrus iubirea, Eu am rămas cu o rază de lună plânsă căutându-te. Dat tu mi-ai lipsit, ai stat în universul tău de idee, cu cifre exacte de dor, cunoscând prin ele cea mai frumoasă femeie. Domnul meu, îmi vine să alerg prin toamna pierdută de har, prin inimi de soare, prin serile de vis, când din AER, nu rămâne decât sensibilul chip de fior. Și-atunci tu cel
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o nouă cunoaștere a CĂUTĂRILOR, când și ele rămân ființe vii în GLASUL nopților de GERURI. ZIDURI UMBROASE DE SORI (celei ce se vinde) Cine mi-a furat iubirea și mi-a ascuns-o după soare, Cine mi-a furat dorul și mi l-a îngropat în SUBSOLURILE DE LUNĂ. Cine mi-a furat inima celui iubit și a aruncat-o după stelele unui CER DE DURERI GRĂITOARE. Dar cine mi-a așezat pe tâmpla nopților cei mai frumoși visători ai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Cine să fie în jumătățile nopților și ele DEAVALMA într-un REGESC ȚINUT DE TOAMNĂ FlĂMÂNDĂ, când ploaia bate-n ZIDURI UMBROASE DE SORI, când ploaia-mi sărută timpul și mă lasă curată n fața prejudecăților milenare. Un AER DE DOR, împărțit în DISTANȚE STELARE, cu plete de nori, prin înserate chemări, unde se poate concepe o LUMINĂ DIVINĂ, pentru nemărginiri de visuri înghețate, ce zac în spărturi de univers și TRUPURI VEGETALE. Cine decât tu, CEA FĂRĂ NUME din lumea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vântul și El însingurat ce-mi plânge plecarea prin ORAȘE DE CER. Numai Hazardul DURERII îmi alină înstrăinarea, De neamul ce mă pierde prin tăcutele zări. Și El, mă întreabă, de ce am venit să mă-nchin, în vecernia serii, unde dorul de mama și tata mă doare-n plecări. Când rugăciunea sfântă, rămâne în suflet și-mi este atât de târziu în gândul despărțirilor, de tot ce mi-a fost sfânt. Dar cine să-mi înțeleagă durerea, cine să-mi înțeleagă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
frig în care moartea nu vine decât din partea cerului. Tu mă bănuiești cosmică în inima lui Dumnezeu și în stabila vinovăție unde dinspre tine murisem din Eu-l meu doar pentru cele două universuri, unde picioarele mele sunt firimițate de doruri. Acum când echilibrul timpului îmi vorbește despre moartea aceea începe să mi se facă dor de tine... Și cât de frumos mai muream de parcă gândurile au înghețat de mult și mă simt străină în orașul acesta, și el străin în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lui Dumnezeu și în stabila vinovăție unde dinspre tine murisem din Eu-l meu doar pentru cele două universuri, unde picioarele mele sunt firimițate de doruri. Acum când echilibrul timpului îmi vorbește despre moartea aceea începe să mi se facă dor de tine... Și cât de frumos mai muream de parcă gândurile au înghețat de mult și mă simt străină în orașul acesta, și el străin în toate răsuflările nopților. Acum iubitule, mi se face dorul de lucrurile ce dintotdeauna îmi spuneau
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aceea începe să mi se facă dor de tine... Și cât de frumos mai muream de parcă gândurile au înghețat de mult și mă simt străină în orașul acesta, și el străin în toate răsuflările nopților. Acum iubitule, mi se face dorul de lucrurile ce dintotdeauna îmi spuneau ceva parcă mă chemau înapoi fără să știe nimeni. nici Dumnezeul meu când în camera tăcută mai ardea candela despărțirii noastre. Numai lacrimile timpului îmi mai șterge suferințele din această poveste a secolului în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din vremelniciile nașterii. Nimeni nu vrea să mă recunoască deoarece am o aureolă de veac și-n părul meu e prinsă coroana de stele, astfel dezbrăcată de timp, desculță prin împărăția iubirilor, fără armele victimelor dețin acea privire pustiitoare a dorului. Aproape de marginea sufletului voi închina lumina absolutului și-ți voi lăsa suficient timp ca să-mi umpli haosul cu singurătatea noastră. Când vei vedea acea mirifică sete a distanțelor vei aduna toate orașele de nouri și-mi vei pecetlui trupul cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
e acea cruce de vise ce-ți așteaptă cunoașterea descompusă a dragostei. AMORȚEALA DE MARMURĂ A TĂCERILOR Am aprins noaptea cu lumina ochilor tăi și am simțit cum îngerii mi-au vegheat somnul Am pavat nourii iubirilor cu stele de dor și-n inima mea locuiau florile liniștilor albe. Umbrele nebune îmi separau carnea de vânturi prin acele colțuri zgomotoase unde nu se odihnea decât cealaltă lume ce avea dimensiunea dintre viață și moarte abătută spre viziunile Dorului. Gândul delirului se
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu stele de dor și-n inima mea locuiau florile liniștilor albe. Umbrele nebune îmi separau carnea de vânturi prin acele colțuri zgomotoase unde nu se odihnea decât cealaltă lume ce avea dimensiunea dintre viață și moarte abătută spre viziunile Dorului. Gândul delirului se întorcea în trecutul trupului unde mai zăcea amorțeala de marmoră a TĂCERILOR. Nerăbdătorii sângelui s-au amestecat cu vocile EULUI și mi-au ieșit în întâmpinarea sensului. Cu emoția pierdută în glas am spus pentru prima dată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și ar închide orice închizătoare de strigăt, dar el e la fel de fragil și de SFÂNT în vocile inconfundabile ale nopților. Poate într-o înnoptare de vămi să-mi descânte nesomnurile și să le amestece cu acea răsuflare de vremi. Numai dorul mai poate prin sărutul luminii să-mi paralizeze voința aici la capăt de noapte prea SFÂNTĂ. APROPIEREA DIVINĂ Până când să aștept depărtarea ce poartă prin ceruri dragostea? Până când să aștept iubirea ce pietruiește-n firimiturile de suflet muzica înnoptărilor? Până când
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
poartă prin ceruri dragostea? Până când să aștept iubirea ce pietruiește-n firimiturile de suflet muzica înnoptărilor? Până când apropierile vinovate se aprind în acel întuneric din trup de iubire sfioasă? Până când sărutul tău din lacrimi de umbră, prin haine albastre de dor răstălmăcește-n fiori de săruturi păcat al dorului lungit în zorii numelui tău? O, Tu, iubitule, născocește un vers să mă lupt în idee ca o nebună învăluind misterele vrăjite din ploile verilor. O, tu, iubitule, din brațele tale aș
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce pietruiește-n firimiturile de suflet muzica înnoptărilor? Până când apropierile vinovate se aprind în acel întuneric din trup de iubire sfioasă? Până când sărutul tău din lacrimi de umbră, prin haine albastre de dor răstălmăcește-n fiori de săruturi păcat al dorului lungit în zorii numelui tău? O, Tu, iubitule, născocește un vers să mă lupt în idee ca o nebună învăluind misterele vrăjite din ploile verilor. O, tu, iubitule, din brațele tale aș zăvorî uimitoare cuvinte și ți le-aș așeza
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
încercat să-mi pălmuiască numele, fii înțelept și bun și nu te grăbi măcar o singură dată, ascultă la rădăcinile visului pe sufletul pământului ce-ți dăruiește viața de dincolo vis, unde nu poate trăi decât împărăteasa așteptărilor prin mrejele dorului ce ți-a distrus toate îngemănările nopților. O, tu, iubitule, din glasul norilor ce-mi stăpânește ființa, în cele din urmă, fii tu, cel ce mi dăruiește, nemângâierea la capăt de mireasmă târzie unde poate Dumnezeu îți va binecuvânta această
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ți-am ascultat gândul mi-am aruncat trupul cu tot cu orele timide ce au trecut prin sentimentele mele lăsându-mi mândria lor sprijinită ca niște temelii mișcătoare ale templului. Din ochii mei se nășteau una câte una emoțiile albe încălzite în dorul meu de tine ce a rămas mai puternic în moartea mea planetară. Tu stăteai pe-un nor de pustiuri și cerul negru de singurătate îmi răsfiră cuvintele atârnate dintr-o stea tăcută peste plecata tăcere a regăsirilor noastre... Orele ne
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o stea tăcută peste plecata tăcere a regăsirilor noastre... Orele ne țineau împietriți, pe jumătate prefăcuți în aer pentru a nu se vedea toamna târzie a neșanselor noastre. Durerile trezite din sunetul amintirilor vibrau pe rând în glezna tenebrelor unde dorul de viață se vrea decapitat ca un vis în care mai pot să mă sprijin înaintea ultimei nopți. Cu înfrigurare îmi îngenunchiam sentimentele ca pe niște faceri invizibile în care încercam să discern arderea din ce în ce mai profundă a pământului nostru unde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]