26,912 matches
-
(sau D'Oria) (n. 30 noiembrie 1466 - d. 25 noiembrie 1560) a fost un om politic care a fost în fruntea Genovei din 1528 până în 1560 când a murit. Doria s-a născut la Oneglia dintr-o familie de vechi genovezi și a rămas orfan la o vârstă fragedă, după care a devenit un soldat de avere care a deservit mai
Andrea Doria () [Corola-website/Science/325057_a_326386]
-
III-lea era formată din Statul Papal, Sfântul Imperiu Roman, Spania, Republica Veneției și Cavalerii de Malta cu scopul de a înfrânge trufașa Semilună. Bătălia de la Preveza din 28 septembrie 1538, dintre Liga Sfântă condusă de și flota otomană în fruntea căreia se găsea Khair ad-Din a asigurat Imperiului Otoman dominația asupra Mării Mediterane până la bătălia de la Lepanto din 1571. A fost amiralul flotei trimise de aceași membrii a Ligii Sfânte să captureze Algerul în 1541 care s-a soldat cu
Andrea Doria () [Corola-website/Science/325057_a_326386]
-
cel Scurt l-a adoptat, luându-l sub protecție până la majorat. În 735-736, o boală l-a convins pe Liutprand să îl proclame pe nepotul său de frate Hildeprand în poziția de co-rege. În 736-737, Liutprand a trecut Alpii în fruntea unei armate pentru a-l sprijini pe Carol Martel în acțiunea de a-i alunga pe mauri din Aix-en-Provence și Arles. În 738, o pace care dura de multă vreme a fost încălcată prin răscoala ducelui Thrasimund al II-lea
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
preot. Beneficiind de superioritate numerică, condamnații i-au măcelărit pe soldați și pe locotenent. În viață rămăseseră doar cei doi temniceri, ofițerii din echipaj și doctorul. În privința lor s-a iscat o dispută în rândul condamnaților. Majoritatea foștilor deținuți în frunte cu Prendergast doreau să-i ucidă și pe aceștia pentru a scăpa de martori, dar un mic grup în care se aflau Armitage și Evans nu dorea să mai asiste la o crimă sângeroasă. În această situație, Prendergast le-a
Vasul „Gloria Scott” () [Corola-website/Science/325073_a_326402]
-
distrus toate ambițiile prezidențiale. Pulitzer, bântuit de "păcatele galbene", a întors "World" la rădăcinile sale cruciade în timp ce noul secol se ivea. Până în momentul morții sale în 1911, "World" a fost o publicație foarte respectată, și ar rămâne un ziar de frunte progresiv până la închiderea sa în 1931. Numele său a rezistat pe la Scripps-Howard New York World-Telegram, și apoi mai târziu la New York World-Telegram și Sun în 1950, și în cele din urmă a fost folosit de la New York World-Jurnalul-Tribune din septembrie 1966 până în
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
unei părți din Ducatul de Benevento către Papalitate. După ce Arechis a murit, Adelperga a continuat politica de intrigi, în special prin susținerea fratelui ei, Adalgis, aflat într-un prelungit exil la Constantinopol, atunci când acesta a revenit în sudul Italiei în fruntea unei armate, pentru a-și revendica tronul. Fiul Adelpergăi, Grimoald, moștenitor al ducatului, a revenit din captivitatea de la curtea francilor și, luând partea lui Carol cel Mare, l-a înfrânt pe propriul unchi Adalgis și pe bizantini. Încercând ulterior să
Adelperga () [Corola-website/Science/325102_a_326431]
-
polar ("Gavia arctica"), cufundar mic ("Gavia stellata"), șoim-de-iarnă ("Falco columbarius"), vânturel roșu ("Falco tinnunculus"), lișiță ("Fulica atra"), becațină comună ("Gallinago gallinago"), cocor ("Grus grus"), codalb ("Haliaeetus albicilla"), acvilă-porumbacă-mică ("Hieraaetus pennatus"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), codobatură galbenă ("Motacilla flava"), codobatura albă ("Motacilla alba"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), ploier auriu ("Pluvialis apricaria"), pescăriță mare ("Sterna caspia"), ciocîntors ("Recurvirostra avosetta"), fluierar de
Parcul Natural Cefa () [Corola-website/Science/325105_a_326434]
-
în vreun fel pe oricare supus al sultanului, indiferent de religie, în lipsa unei sentințe pronunțate de un cadiu și semnate de un judecător. Mahmud a creat un sistem de apel împotriva pedepselor, organizat într-o structură care îl avea în frunte pe însuși sultanul. Cam în această perioadă, Mahmud a început să participe în mod regulat la întâlnirile Divanului, implicându-se mai activ în treburile statului. Obiceiul conform căruia sultanul nu participa la adunările Divanului fusese introdus cu mult timp în
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
al Italiei și de împărat roman. În 893, Formosus l-a invitat pe Arnulf să vină la Trento pentru a-l detrona pe Guy și pentru a se încorona. În schimb, Arnulf l-a trimis pe fiul său, Zwentibold în fruntea unei armate pentru a se alătura lui Berengar de Friuli, regele depus, și a porni în marș către Trento. Orașul a fost înconjurat de cele două armate, însă se pare că Guy a reușit să îi mituiască pe unii conducători
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
-lea și numit administrator al Saxoniei. După excomunicarea împăratului de către papa Grigore al VII-lea din 1076, Otto a încercat să medieze între Henric și saxoni la Trebur, însă când negocierile au eșuat, el s-a pus din nou în fruntea acestora din urmă. El și-a dat apoi consimțământul pentru alegerea contelui Rudolf de Rheinfelden ca rege al romanilor, atunci când restituirea Bavariei îi fusese asigurată, și prin îndemânare și abilitate militară a provocat mai multe înfrângeri forțelor imperiale ale lui
Otto de Nordheim () [Corola-website/Science/325203_a_326532]
-
mulțumească aceluiași învățător, din partea sa, ” pentru împlinirea datoriei”. (Nicolae Andrei, Gheorghe Pârnuță - Istoria învățământului din Oltenia, vol. II,Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981, pag.181-182). În anul 1909, la Obislavul, a funcționat ca învățător I.N. Dumitrașcu, unul dintre folcloriștii de frunte ai țării (Ibidem, pag. 330), iar în anul școlar 1908-1909, la Grădiștea. ( Datcu, Iordan - Dicționarul etnologilor români - Vol. I, Editura Saeculum I.O., București, 1998) În anul școlar 1912-1913, a fost învățător la Grădiștea și Iosif Andreescu, mai târziu Prefect
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Marea Neagră și Valea Dunării. Potrivit firmanului dat de către sultan dreptul de administrare al acestei linii era dat constructorului pe o perioadă de 99 de ani, dar statul român a răscumpărat acest drept după Războiul Ruso-Turc (1877-1878). În 1860, venind în fruntea guvernului, Mihail Kogălniceanu pune problema căilor ferate, spunând că dacă se va construi o cale ferată în Țara Românească, curând și Moldova ar putea face același lucru „"adresându-se țării-soră de peste Milcov unde va găsi specialiști și ateliere"”. Mihail Kogălniceanu
TranSportul feroviar în România () [Corola-website/Science/325317_a_326646]
-
1926). Meritul deosebit al Reuniunii Femeilor Române de la Brașov a fost convocarea congresului de unificare a asociațiilor de femei din Austro-Ungaria, la Brașov, pe 3 - 5 iunie 1913, unde s-a constituit Uniunea generală a femeilor române din Ungaria în frunte cu Maria Baiulescu, publicistă, scriitoare, colaboratoare la revistele feministe din România și la Gazeta Transilvaniei, Familia, Tribuna, e.t.c. Delegatele Reuniunii Femeilor Române de la Brașov au luat parte, împreună cu delegatele a peste 60 de reuniuni de femei din Transilvania
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
școlarii nevoiași, inițiativă extinsă pe tot teritoriul țării de Spiru Haret, ministrul Instrucțiunii Publice (Suplimentul Buletinului Ligii). Mai multe organizații de femei au aderat la Liga Femeilor de la Iași, iar la București s-a constituit o secție a Ligii în frunte cu Elena Găvănescu (ianuarie 1895). 3. Societatea Doamnelor Române din Bucovina a fost constituită la Cernăuți în 1894, în frunte cu Eufrosina Petrino-Armis, Elena Popovici Logothetti, Sofia Ștefanovici, Victoria Stircea, Maria Grigorcea, Ștefania Hurmuzachi, Agripina Onciul ș.a. Aflată sub direcția
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
de femei au aderat la Liga Femeilor de la Iași, iar la București s-a constituit o secție a Ligii în frunte cu Elena Găvănescu (ianuarie 1895). 3. Societatea Doamnelor Române din Bucovina a fost constituită la Cernăuți în 1894, în frunte cu Eufrosina Petrino-Armis, Elena Popovici Logothetti, Sofia Ștefanovici, Victoria Stircea, Maria Grigorcea, Ștefania Hurmuzachi, Agripina Onciul ș.a. Aflată sub direcția și îndrumarea Societății pentru literatura și cultura română din Bucovina, Societatea Doamnelor urmărea să îmbine lupta pentru emanciparea lor cu
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
de solidaritate între toate manifestările activităților feminine și feministe din România Mare” ; “a lucra la îmbunătățirea condițiilor juridice, economice și morale ale femeii” și “a face cunoscută activitatea femeilor române în străinătate” . Consiliul era condus de un Comitet Executiv, în frunte cu Calypso C. Botez (președintă), Alexandrina Gr. Cantacuzino și Zoe Râmniceanu (vice-președinte), Cornelia Emilian, Ella Negruzzi, Elena Odobescu, Ecaterina Cerchez ș.a. CNFR a avut mai multe filiale pe întregul teritoriu național și peste 30 de organizații asociate (Rapport du Conseil
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
descătușânu-și lanțurile pe Câmpia Libertății. Maria Rosetti va fi alături de soțul ei în anii grei ai exilului, apoi, după revenirea în țară, va susține mișcarea pentru unirea Principatelor Române. În timpul războiului de independență (1877 - 1878), ea se va afla în fruntea Comitetului de femei din București care aduna ajutoare pentru front șui pentru familiile celor mobilizați; din inițiativa ei, au fost înființate două spitale pentru soldații răniți, unul la Craiova și altul la Turnu-Măgurele. Între anii 1865 - 1866 a apărut la
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
emanciparea femeii presupunea înlăturarea domiației capitalului și a proprietății private (Robirea femeii și emanciparea ei, Azi totu-i marfă, etc). Radicalismul feminist al Sofiei Nădejde va evolua spre un liberalism democrat, mai ales datorită legăturilor sale cu gruparea poporaniștilor, în frunte cu C. Stere de la Evenimentul literar (Iași, 1893 - 1894), revistă aflată sub conducerea ei. După ce, împreună cu alți intelectuali, Sofia Nădejde va părăsi mișcarea socialistă (momentul așa-zisei “trădări a generoșilor”, 1899 - 1900), se va consacra, în primul rând, literaturii beletristice
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
(n. 24 octombrie 1965) este primarul comunei Dănciulești din Județul Gorj, din partea Partidului Social Democrat (PSD). Ion Andonescu se află în fruntea primăriei Dănciulești deja de două mandate. , primarul comunei Dănciulești, este mulțumit în mare parte de modul în care s-a dezvoltat comuna pe care o conduce de când este primar, dar își dorește să realizeze mai mult pentru ca cetățenii să fie
Ion Andronescu () [Corola-website/Science/324528_a_325857]
-
veterinar), primarul Andronescu are grijă în ziua de azi de animalele vecinilor săi, dar și de ale sale. Primarul spune că astfel își mai rotunjește veniturile. El are doi copii împreună cu soția sa, Maria Andronescu. Ion Andonescu se află în fruntea primăriei Dănciulești deja de două mandate. În turul 1 al alegerilor locale din Dănciulești, Andronescu a terminat cu 36,68%, în timp ce Emilian Andrei de la PNL a terminat cu 37,93 procente. Alți candidați au fost Ion Popescu de la Partidul Conservator
Ion Andronescu () [Corola-website/Science/324528_a_325857]
-
divizia lui Gibbon în spatele flancului său drept. Ei au înaintat inițial paralel cu râul, apoi au virat spre dreapta pentru a fi cu fața la drumul Richmond, unde au început să fie atacați de focul de anfiladă al Virginia Horse Artillery în frunte cu maiorul John Pelham. Pelham a început cu două tunuri—un Napoleon neghintuit cu proiectile de 6 kg și un Blakely—ghintuit, dar a continuat doar cu unul după ce al doilea a fost avariat de artileria inamică. "Jeb" Stuart a
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Lane în flanc. Imediat în spate, Brigade 3 (gen. brig. Feger Jackson) a virat spre stânga și a lovit flancul lui Archer. Brigada 2 (col. Albert L. Magilton) a venit să-i susțină și s-a amestecat printre brigăzile din frunte. Pe măsură ce spațiul se lărgea datorită presiunii de pe flancuri, mii de oameni ai lui Meade au ajuns pe creastă și s-au întâlnit cu brigada lui Gregg. Mulți dintre acești confederați își depozitaseră armele în timp ce se ascundeau te artileria unionistă și
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
cu un pieptene des. Nici o găină n-ar scăpa de pe câmpul ăsta când tragem spre el.” Ceața s-a ridicat de pe oraș pe la 10 a.m. iar Sumner a dat ordinul de înaintare o oră mai târziu. Brigada lui French în frunte cu gen. brig. Nathan Kimball a început să se deplaseze pe la prânz. Ei au înaintat încet prin tirul greu de artilerie, au trecut canalul în coloane peste podurile înguste și s-au așezat în linie, cu baionetele fixe, în spatele protecției
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
-se, a exclamat: „O Doamne, ce păcat! Vin flăcăii lui Meagher.” Dar McMillan a ordonat soldaților: „Dați-le acum, flăcăi! Acum e vremea! Dați-le!” Ultima brigadă a lui Hancock a fost condusă de gen. brig. John C. Caldwell. În fruntea celor două regimente de pe stânga, col. Nelson A. Miles i-a sugerat lui to Caldwell că practica marșului în formație, întrerupt de focuri de armă și reîncărcări, făcea din soldații unioniști ținte ușoare, și că o șarjă concertată la baionetă
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
ceva ce nu făcuseră nici Burnside, nici Sumner, ambii rămânând la est de râu pe durata asalturilor nereușite) și a revenit la cartierul general al lui Burnside să-l sfătuiască să renunțe la atac. Gen. brig. Daniel Butterfield, aflat în fruntea Corpului V al lui Hooker, așteptându-l pe Hooker să revină de la ședința cu Burnside, a trimis divizia condusă de gen. brig. Charles Griffin să-i acopere pe oamenii lui Sturgis. În acest moment, divizia confederată a gen.-mr. George
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]