26,711 matches
-
determina declanșarea fuziunii carbonului în miez odată ce steaua începe să se contracte din nou la sfârșitul etapei de fuziune a heliului. Miezurile acestor stele masive ajung să aibă mai multe straturi pe măsură ce se acumulează nuclee atomice din ce în ce mai grele în centru. Stratul cel mai exterior rămâne din hidrogen gazos și înconjoară un strat de hidrogen care continuă să fuzioneze transformându-se în heliu; sub acest strat se află un alt strat de heliu care se transformă în carbon, și așa mai departe
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
contracte din nou la sfârșitul etapei de fuziune a heliului. Miezurile acestor stele masive ajung să aibă mai multe straturi pe măsură ce se acumulează nuclee atomice din ce în ce mai grele în centru. Stratul cel mai exterior rămâne din hidrogen gazos și înconjoară un strat de hidrogen care continuă să fuzioneze transformându-se în heliu; sub acest strat se află un alt strat de heliu care se transformă în carbon, și așa mai departe, până la miez fiind mai multe straturi în care fuzionează elemente din ce în ce mai
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
masive ajung să aibă mai multe straturi pe măsură ce se acumulează nuclee atomice din ce în ce mai grele în centru. Stratul cel mai exterior rămâne din hidrogen gazos și înconjoară un strat de hidrogen care continuă să fuzioneze transformându-se în heliu; sub acest strat se află un alt strat de heliu care se transformă în carbon, și așa mai departe, până la miez fiind mai multe straturi în care fuzionează elemente din ce în ce mai grele. Pe parcursul evoluției unei stele atât de masive, ea trece prin mai multe
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
multe straturi pe măsură ce se acumulează nuclee atomice din ce în ce mai grele în centru. Stratul cel mai exterior rămâne din hidrogen gazos și înconjoară un strat de hidrogen care continuă să fuzioneze transformându-se în heliu; sub acest strat se află un alt strat de heliu care se transformă în carbon, și așa mai departe, până la miez fiind mai multe straturi în care fuzionează elemente din ce în ce mai grele. Pe parcursul evoluției unei stele atât de masive, ea trece prin mai multe etape în care fuziunea din
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
hidrogen gazos și înconjoară un strat de hidrogen care continuă să fuzioneze transformându-se în heliu; sub acest strat se află un alt strat de heliu care se transformă în carbon, și așa mai departe, până la miez fiind mai multe straturi în care fuzionează elemente din ce în ce mai grele. Pe parcursul evoluției unei stele atât de masive, ea trece prin mai multe etape în care fuziunea din miez încetează, și miezul se prăbușește până când presiunea și temperatura sa sunt suficiente pentru a declanșa următoarea
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
și de particule elementare denumite neutrini. Întrucât neutrinii interacționează rareori cu materia normală, ei pot ieși din miez, transportând energie și accelerând și mai mult prăbușirea, care are loc pe o durată de câteva milisecunde. Pe măsură ce miezul se detașează de stratele exterioare ale stelei, unii dintre acești neutrini sunt absorbiți de aceste straturi exterioare, declanșând supernova. La supernovele de tip II, prăbușirea este în cele din urmă oprită de interacțiunile de respingere neutron-neutron la nivel micro (intermediate de forța nucleară tare
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
normală, ei pot ieși din miez, transportând energie și accelerând și mai mult prăbușirea, care are loc pe o durată de câteva milisecunde. Pe măsură ce miezul se detașează de stratele exterioare ale stelei, unii dintre acești neutrini sunt absorbiți de aceste straturi exterioare, declanșând supernova. La supernovele de tip II, prăbușirea este în cele din urmă oprită de interacțiunile de respingere neutron-neutron la nivel micro (intermediate de forța nucleară tare), precum și de presiunea de degenerare a neutronilor, la o densitate comparabilă cu
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
formă a curbelor de lumină este cauzată, în cazul supernovelor de tip II-L, de degajarea a mare parte din învelișul de hidrogen al stelei originale. Faza de platou de la supernovele de tip II-P se datorează unei schimbări a opacității stratului exterior. Unda de șoc ionizează hidrogenul din stratul exterior—îndepărtând electronul din atomul de hidrogen—ceea ce are ca rezultat o creștere semnificativă a opacității. Aceasta împiedică fotonii din părțile interioare ale exploziei să mai iasă. După ce hidrogenul se răcește suficient
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
cazul supernovelor de tip II-L, de degajarea a mare parte din învelișul de hidrogen al stelei originale. Faza de platou de la supernovele de tip II-P se datorează unei schimbări a opacității stratului exterior. Unda de șoc ionizează hidrogenul din stratul exterior—îndepărtând electronul din atomul de hidrogen—ceea ce are ca rezultat o creștere semnificativă a opacității. Aceasta împiedică fotonii din părțile interioare ale exploziei să mai iasă. După ce hidrogenul se răcește suficient de mult pentru a se recombina, stratul exterior
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
din stratul exterior—îndepărtând electronul din atomul de hidrogen—ceea ce are ca rezultat o creștere semnificativă a opacității. Aceasta împiedică fotonii din părțile interioare ale exploziei să mai iasă. După ce hidrogenul se răcește suficient de mult pentru a se recombina, stratul exterior devine transparent. Din supernovele de tip II cu trăsături neobișnuite în spectru, cele de tip IIn pot fi produse de interacțiunea materiei degajate cu materialul circumstelar. Supernovele de tip IIb sunt foarte probabil stele masive care și-au pierdut
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
materialul circumstelar. Supernovele de tip IIb sunt foarte probabil stele masive care și-au pierdut mare parte din învelișul de hidrogen (dar nu în întregime) din cauza gravitației unei stele-companion. Pe măsură ce materia eliminată de o supernovă de tip IIb se îndepărtează, stratul de hidrogen devine rapid mai transparent și încep să se vadă prin el straturile din profunzime. Există stele care sunt atât de mari încât colapsul miezului nu poate fi oprit. Presiunea de degenerare și interacțiunile de respingere neutron-neutron pot susține
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
pierdut mare parte din învelișul de hidrogen (dar nu în întregime) din cauza gravitației unei stele-companion. Pe măsură ce materia eliminată de o supernovă de tip IIb se îndepărtează, stratul de hidrogen devine rapid mai transparent și încep să se vadă prin el straturile din profunzime. Există stele care sunt atât de mari încât colapsul miezului nu poate fi oprit. Presiunea de degenerare și interacțiunile de respingere neutron-neutron pot susține doar o stea neutronică a cărei masă nu depășește limita Tolman-Oppenheimer-Volkoff de aproximativ 4
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
(engl.: Ross Șea) este o mare periferica situată Oceanul Antarctic lângă Antarctida, mai precis între landul Victoria și landul Marie-Byrd. Circa jumătate din suprafața ei 500.000 km² este tot timpul anului acoperită cu un strat gros de gheață. Denumirea mării a fost dată după numele celui care a descoperit-o în anul 1841, exploratorul englez James Clark Ross (1800-1862). La vest de se află insula Ross cu Mount Erebus (3.794 m) un vulcan activ
Marea Ross () [Corola-website/Science/317509_a_318838]
-
Mihail Kogalniceanu și Costache Negruzzi, tipărită în chirilică la Iași, în 1841. Genul este întâlnit în emisfera nordică, între 25° și 60° latitudine, în climat foarte diferit: tropical, mediteraneean, temperat sau continental. Trufele cresc preponderent în pădure, în sol, sub straturi groase de frunze moarte, la o adâncime cuprinsă între 5-40 cm, dar pot fi găsite și până la 50 cm adâncime. Preferă solurile argiloase și calcaroase, în general în pantă, de tip neutru sau alcalin cu stratul gros de humus, unde
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
pădure, în sol, sub straturi groase de frunze moarte, la o adâncime cuprinsă între 5-40 cm, dar pot fi găsite și până la 50 cm adâncime. Preferă solurile argiloase și calcaroase, în general în pantă, de tip neutru sau alcalin cu stratul gros de humus, unde sunt puține plante de adâncime, iar copacii se găsesc la distanță unul față de celălalt. Într-o ierarhie a importanței arborilor gazdă, cei mai frecvenți sunt diferitele specii de stejari, carpenul, fagul, bradul negru, precum și diferite specii
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
Ardeal. Are o culoare care imită marmura, un miros foarte puternic și poate ajunge la o greutate de 650 g. Se găsește uneori și la suprafața pământului. Perioada optimă de recoltare este iunie-octombrie. Este numită și trufa pescărească, apare în straturile de nisip depuse de Dunăre pe lângă salcâmul alb. Variază între mărimea unei nuci și a unui măr, cu formă neregulată, globulară, suprafață netedă, uneori crăpată. Culoarea inițială albă se transformă în galben ocru la maturitate. Are un miros puternic de
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
din nord. Insula Sumbawa este flancată atât la nord cât și la sud de scoarța oceanică. Rata de convergență este de 7,8 cm/an. Se estimează că Tambora s-a format în urmă cu 57.000 ani. Depunerile din straturile sale s-au scurs din camera magmatică mare din interiorul muntelui. Acest proces geologic, prin care Golful Saleh, prăbușit în caldera camerei cu magmă drenată, a apărut pentru prima dată ca un bazin mare, în urmă cu aproximativ 25.000
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
frecvent lavă, care curge pe o pantă abruptă. De la erupția din 1815, porțiunea de mai jos conține secvențe intercalate de depozite de materiale de lavă și materiale piroclastice. Curgerile de lavă de 1-4 m grosime constituie aproximativ 40% din grosimea straturilor. Grosimea straturilor de zgură a fost produsă de fragmentarea fluxurilor de lavă. În secțiunea superioară, lava este amestecată cu zgură, tuf și curgeri piroclastice. Există cel puțin douăzeci de conuri „parazitare”. Unele dintre ele au nume: „Tahe” (877 m), „Molo
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
care curge pe o pantă abruptă. De la erupția din 1815, porțiunea de mai jos conține secvențe intercalate de depozite de materiale de lavă și materiale piroclastice. Curgerile de lavă de 1-4 m grosime constituie aproximativ 40% din grosimea straturilor. Grosimea straturilor de zgură a fost produsă de fragmentarea fluxurilor de lavă. În secțiunea superioară, lava este amestecată cu zgură, tuf și curgeri piroclastice. Există cel puțin douăzeci de conuri „parazitare”. Unele dintre ele au nume: „Tahe” (877 m), „Molo” (602 m
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
a fost prima persoană care a urcat pe pisc după erupție, pe când acesta din urmă era încă acoperit de fum. Când Zollinger urca, picioarele sale s-au scufundat de mai multe ori printr-o crustă superficială subțire formată dintr-un strat cald de praf similar sulfului. O parte din vegetație s-a reinstalat și câțiva copaci au fost observați pe versantul inferior. O pădure de casuarina a fost observată la 2.200-2.550 m. Mai multe pajiști de "imperata cylindrica" au
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
ziduri. Lucrările efectuate în acei ani au avut ca scop consolidarea edificiului: s-au reparat pereții și acoperișul, s-au descoperit ocnițele de pe peretele nordic care fuseseră zidite și s-au amplasat turle noi. Cu acest prilej s-au îndepărtat straturile succesive de tencuială din secolul al XIX-lea, descoperindu-se la partea superioară a monumentului o parte din fresca originară, fragmentul recuperat prezentând o deosebită valoare prin vechimea sa și prin mărimea suprafeței. Fragmentele izolate de frescă reprezintă elemente vegetale
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
Sumatra acum aproximativ 73.000 de ani în urmă. Erupția, ce a acoperit unele regiuni din India cu 3-6 metri de cenușă, a acoperit foarte probabil și insulele Nicobar și Andaman, situate mult mai aproape de conul de emisie a cenușii, straturile de cenușă sufocând viața și practic repornind biodiversitea insulelor de la zero. Datorită diferitelor migrații umane de-a lungul istoriei umane, exemplele de efect de fondator sunt frecvente în diferite populații, în locuri și momente diferite. Populația fondatoare efectivă a Quebecului
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
1979 și a avut ca urmări uciderea tuturor celor 257 de persoane aflate la bord. Air New Zealand a întrerupt serviciul după accident. În timpul verii din Antarctida, topirea zăpezii de pe flancurile Muntelui Erebus aduce continuu resturile de la accident la suprafața stratului de zăpadă; acestea sunt perfect vizibile din aer.
Muntele Erebus () [Corola-website/Science/321892_a_323221]
-
aproximativ 10% din cazuri, în jurul leziunilor se dezvoltă eczeme. Acestea pot fi uneori complicate de infecții bacteriene secundare. În unele cazuri, secțiunea cu gropițe poate sângera o dată sau de două ori. Infecția virală este limitată la o zonă localizată pe stratul cel mai de sus al epidermei. Odată ce capul de leziune conținând virusul a fost distrus, infecția dispare. Miezul central ceros conține virusul. În cadrul unui proces numit autoinoculare, virusul se poate răspândi în zonele de piele vecine. Copiii sunt deosebit de sensibili
Molluscum contagiosum () [Corola-website/Science/321901_a_323230]
-
din leziuni au fost rezolvate cu un singur tratament. Laserul cu impulsuri cu coloranți este rapid și eficient, dar costul său îl face mai puțin accesibil decât alte opțiuni. Substanțele chimice astringente aplicate pe suprafața leziunilor molluscum pentru a distruge straturi succesive ale pielii includ: acidul tricloracetic, rășină Podophyllin, hidroxid de potasiu, și cantarida. Un studiu din 2004 a demonstrat reduceri de peste 90% ale numărului de leziuni la 9 din 16 copii tratați o dată pe zi timp de 21 de zile
Molluscum contagiosum () [Corola-website/Science/321901_a_323230]