28,530 matches
-
un politician de etnie ucraineană din Transnistria, care din 2011 este președinte al auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene. Din 2000 până în 2011 a fost deputat în Sovietul Suprem al RMN, iar din decembrie 2005 până în iulie 2009 fost președinte al Sovietului Suprem al RMN. Este unul dintre liderii Partidului „Reînnoirea” ("Obnovlenie"). s-a născut la data de 19 iunie 1968 în orașul Rîbnița, în familie de muncitori. După absolvirea Liceului nr. 2 din Rîbnița în anul 1985, a studiat un an la
Evgheni Șevciuk () [Corola-website/Science/307837_a_309166]
-
de politică externă și relații internaționale și fiind ales ca vicepreședinte al Parlamentului. În anul 2005, a fost reales ca deputat al raionului Rîbnița, iar mișcarea de opoziție Partidul Reînnoirii ("Obnovlenie") a obținut 31 de locuri din 43, în Sovietul Suprem. Ca urmare a acestei schimbări a raportului de forțe, la data de 28 decembrie 2005, Evgheni Shevciuk a fost ales în funcția de președinte al Parlamentului Republicii Moldovenești Nistrene. Profilul său biografic îl descrie ca un "tehnocrat social-democrat cu o
Evgheni Șevciuk () [Corola-website/Science/307837_a_309166]
-
decembrie 2011, unde a obținut 73,88 % din voturi. A doua zi Comisia Electorală Centrală a Transnistriei a validat rezultatele recunoscându-l drept nou președinte ales. Pe 30 decembrie el și-a preluat atribuțiile legale de președinte și de comandant suprem al forțelor armate transnistrene. Pe 18 iunie 2012 Evgheni Șevciuk a întrepirns o vizită de lucru la Moscova, unde s-a întâlnit cu Dmitri Rogozin. Evgheni Șevciuk, a declarat că în cazul în care Republica Moldova va parafa, la summit-ul
Evgheni Șevciuk () [Corola-website/Science/307837_a_309166]
-
septembrie 1990 a independenței Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Transnistrene. El a deținut apoi funcții de conducere în republica separatistă transnistreană, fiind unul dintre politicienii din Transnistria cu experiență importantă de activist comunist. Ales în noiembrie 1990 ca deputat în Sovietul Suprem al autoproclamatei Republici Moldovenești Transnistrene, Mărăcuță a fost ales la 30 ianuarie 1991 ca președinte al parlamentului republicii separatiste și reales în ianuarie 1996 și 2000. A candidat la alegerile prezidențiale din Transnistria din 1 decembrie 1991, obținând 31% din
Grigore Mărăcuță () [Corola-website/Science/307836_a_309165]
-
renunțe la funcția de președinte al parlamentului separatist. În decembrie 2005, a fost ales ca președinte al Parlamentului politicianul Evgheni Șevciuk, membru în Partidul Reînnoirii („Obnovlenie”). În decembrie 2005, deputatul a fost ales în funcția de reprezentant special al Sovietului Suprem pentru relații interparlamentare. Pentru merite în sprijinirea independenței republicii separatiste Transnistria, i-au fost conferite Ordinul Republicii, Ordinul de Onoare, Ordinul Sf. Serghei de Radonej, medaliile „Pentru dezvoltarea terenurilor necultivate”, „Pentru muncă susținută” și alte câteva distincții. A obținut titlurile
Grigore Mărăcuță () [Corola-website/Science/307836_a_309165]
-
Andrew Ketterley, Digory Kirke și Polly Plummer apar în "Nepotul Magicianului". Eustace Scrubb, un văr al fraților Pevensie, apare în "Voyage of the Dawn Trader" și "Scaunul de argint". Toți în afara lui Susan și a Unchiului Andrew apar în "Bătălia supremă". Mai sunt în jur de 12 oameni din lumea noastră (6 pirați și soțiile lor) care repopulează tărâmul nelocuit din Telmar și fondeaza rasa Telmarin. Cum Aslan spune în "Prințul Caspian", au găsit accidental într-o peșteră "una din prăpăstiile
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
deține a scrierii cheie", "cu grație și agerime extremă," "al cărui egal în cetate nu se cunoaște" "este don Luis de Góngora, pe care mă tem" "să nu îl perjudic prin laudele mele," "chiar de le-aș ridica la rang suprem.”"'
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
Gardă nr. I iar la 1 ianuarie 1816 primește comanda Batalionului de apărare din Stettin (Szczecin, azi în Polonia), iar în anul 1818 preia ca general maior comanda Brigadei de Infanterie, ca la data 1 mai 1820 să preia comanda supremă Divizie de Gardă nr. I și în anul 1825 devine general locotenent preluând comanda Corpului de Gardă prusac.In afară de activitățile militare ia parte și la treburile politice ale statului fiind folosit de tatăl ca sfetnic sau este trimis de
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
Hussein. Teama ca revoluția iraniană să nu se extindă și în Irak a condus la persecuții asupra populației majoritar șiite din Irak. În primul rând, arestări urmate de execuții ale membrilor partidului șiit al-Da’wa, interzis de autorități. Liderul spiritual suprem al șiiților irakieni, marele Ayatollah Băqer al-Șadr, a fost arestat în aprilie 1980 și executat în secret. Zeci de mii de șiiți, cu origine iraniană, dar care erau stabiliți de secole în centrele religioase Karbala și Najaf, au fost expulzați
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
baza loialității față de regimul islamic, un exemplu fiind comandantul trupelor de uscat, Sayyed ʿAli Širăzi, fost căpitan. De asemenea exista o oarece rivalitate între armata regulată și gărzile revoluționare, combinate de ayatollahul Khomeini în octombrie 1980. Chiar la nivelul conducerii supreme existau disensiuni, dat fiindcă șeful suprem al Consiliului Suprem de Apărare era președintele Abulhassan Bani Șadr, iar membrii consiliului erau clerici, precum ayatollahii Moḥammad Behešti și Akbar Hăšemi Rafsanjani. Conflictul dintre autoritățile civile și militare pe de o parte, și
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
exemplu fiind comandantul trupelor de uscat, Sayyed ʿAli Širăzi, fost căpitan. De asemenea exista o oarece rivalitate între armata regulată și gărzile revoluționare, combinate de ayatollahul Khomeini în octombrie 1980. Chiar la nivelul conducerii supreme existau disensiuni, dat fiindcă șeful suprem al Consiliului Suprem de Apărare era președintele Abulhassan Bani Șadr, iar membrii consiliului erau clerici, precum ayatollahii Moḥammad Behešti și Akbar Hăšemi Rafsanjani. Conflictul dintre autoritățile civile și militare pe de o parte, și cele religioase de cealaltă, vizau în
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
trupelor de uscat, Sayyed ʿAli Širăzi, fost căpitan. De asemenea exista o oarece rivalitate între armata regulată și gărzile revoluționare, combinate de ayatollahul Khomeini în octombrie 1980. Chiar la nivelul conducerii supreme existau disensiuni, dat fiindcă șeful suprem al Consiliului Suprem de Apărare era președintele Abulhassan Bani Șadr, iar membrii consiliului erau clerici, precum ayatollahii Moḥammad Behešti și Akbar Hăšemi Rafsanjani. Conflictul dintre autoritățile civile și militare pe de o parte, și cele religioase de cealaltă, vizau în special orientarea republicii
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
au încercuit diviziile iraniene, producându-le pierderi grele. Președintele Bani Șadr s-a opus de la bun început acestei ofensive, considerând că nu este încă momentul pentru un atac generalizat asupra irakienilor, în final trebuind să cedeze în fața clericilor din Consiliul Suprem de Apărare. Eșecul din prima fază a ofensivei iraniene a fost ulterior depășit, astfel încât în septembrie 1981, armata iraniană a lansat o serie de atacuri încununate de succes împotriva trupelor agresoare. Prima a împins armata irakiană pe malul de vest
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
în 1980. Unul din principalii artizani ai victoriei Iranului, Abulhassan Bani Șadr, va fi înlocuit la comanda armatei, ulterior fiind demis și din funcția de președinte. Lupta pentru putere dintre el și ayatollahul Moḥammad Behešti va fi tranșată de liderul suprem, ayatollahul Ruhollah Khomeini în favoarea ultimului, deoarece se temea de o lovitură de stat a partizanilor lui Bani Șadr. Din acel moment, conducerea supremă a statului dar și a războiului cu Irakul va fi exercitată exclusiv de lideri religioși. În iulie
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
funcția de președinte. Lupta pentru putere dintre el și ayatollahul Moḥammad Behešti va fi tranșată de liderul suprem, ayatollahul Ruhollah Khomeini în favoarea ultimului, deoarece se temea de o lovitură de stat a partizanilor lui Bani Șadr. Din acel moment, conducerea supremă a statului dar și a războiului cu Irakul va fi exercitată exclusiv de lideri religioși. În iulie 1982, liderii religioși iranieni au decis că războiul cu Irakul trebuie să continue, chiar dacă va fi nevoie de o invazie a Irakului. Decizia
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
că începând din 1980, efectivul armatei irakiene crescuse de la 200 000 la 475 000 de soldați. De asemenea, existau temeri asupra rezistenței ce va fi opusă de irakieni, care de această dată își apărau propriul teritoriu. Chiar la nivelul conducerii supreme părerile erau împărțite. Noul prim-ministru, Mir Ḥosayn Musawi, dar și președintele în funcție, ayatollahul Sayyed ʿAli Khamene’I, se opuneau invaziei Irakului, temându-se că armata iraniană nu va fi capabilă să obțină o victorie categorică împotriva Irakului, dar
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
nu s-a întâmplat, la fel cum după doi ani, Khomeini spera ca populația din zona de graniță să se revolte contra lui Saddam Hussein, ceea ce iară nu s-a întâmplat. Cu toate acestea, iranienii au sprijinit formarea unui Consiliu Suprem al Revoluției Islamice în Irak, dominat de șiiți, cu sediul la Teheran și condus de Moḥammad Băqer al-Ḥakim. Se pare că pentru șiiții de pe ambele părți ale graniței, naționalitatea a primat asupra identității religioase. A contat de asemenea și divizarea
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
fost de a satura avangarda forțelor iraniene prin bombardamente de artilerie cu cianuri și gaze neuro-paralizante, în timp ce bombardierele lansau în adâncimea frontului rachete cu gaz muștar, extrem de persistent, pentru a tăia retragerea soldaților iranieni. Presat de aceste pierderi grele, Conducătorul Suprem al Iranului, Ayatollahul Khomeini a numit în fruntea forțelor armate un cleric, Ali Akbar Hashemi Rafsanjani. Acesta a ordonat un contra-atac prin surprindere asupra trupelor irakiene, care a și fost declanșat în 13 iunie 1988. Extrem de bine coordonat, atacul a
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
1982 că SUA “nu-și pot permite să lase Irakul să piardă războiul cu Iranul“, cu această ocazie fiind emisă și o directivă privind securitatea națională.(National Security Decision Directive) Presat de toate aceste amenințări, în 14 iulie 1988, Comandantul Suprem al Armatei, Ali Akbar Hashemi Rafsanjani, l-a convins pe Khomeini să accepte rezoluția Națiunilor Unite de încetare a focului. Printre alte argumente a fost creșterea bugetului alocat armatei, inflația în creștere, 40-50%(1987), creșterea șomajului, 28,6%(1986), posibilitatea
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
la momentul respectiv, prevăzând revenirea la granițele dinainte de război. Chestiunile neprecizate urmau să fie negociate ulterior cu Irakul. În 20 iulie 1988, Iranul a acceptat termenii Rezoluției 598, declarându-și disponibilitatea de încetare a focului. Într-o alocuțiune radiodifuzată, Conducătorul Suprem, Ayatollahul Ruhollah Khomeini, a dat glas nemulțumirii și dezgustului de a fi fost obligat să ia o astfel de decizie: "“Fericiți sunt cei ce au plecat pe calea martirilor. Fericiți cei ce și-au pierdut viețile în acest iureș de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Secretarul General al Partidului Islamic Republican, Ayatollahul Seyyed Mohammad Hosseini Beheshti, autorul constituției islamice, împreună cu alți 70 de înalți membri ai partidului. În 30 august, a fost asasinat președintele Iranului, Mohammad-Ali Rajai, împreună cu primul ministru, Mohammad-Javad Bahonar. Chiar actualul Lider Suprem al Iranului, ayatollahul Ali Hosseini Khamenei, a scăpat ca prin minune dintr-un atentat, rămânând cu brațul drept paralizat. Guvernul a răspuns printr-o campanie de execuții a celor suspectați că au participat la organizarea asasinatelor și activităților subversive contra
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
atâtea locuri și în atâtea variante, încât nici măcar nu s-a putut încă stabili când și unde a apărut pentru prima dată. Istoricii sunt de părere că toată această istorie a fost lansată pentru a lua în derâdere pe Liderul Suprem, ayatollahul Ruhollah Khomeini și regimul său teocratic. Altă chestiune certă este că în ciuda cercetărilor efectuate de istorici, a tuturor dezmințirilor, toate aceste istorii continuă să se dezvolte și să se amplifice. Pe zi ce trece, alte și alte orori ale
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
filmat, care îl deranjau; a doua partidă a fost pierdută de challenger prin neprezentare; ținând seama că la scor egal campionul en titre își păstra titlul, handicapul era deja enorm, dar a fost surmontat. În preliminariile acestui campionat pentru coroana supremă, Boby Fischer i-a învins mai întâi pe Mark Taimanov cu 6-0 apoi pe Bent Larsen tot cu 6-0 scoruri nemaiîntâlnite în istoria modernă a șahului și în finala candidaților la învins pe Tigran Petrosian (6,5 - 2,5). După
Bobby Fischer () [Corola-website/Science/307914_a_309243]
-
austerității vieții nu-i urmează solemnitatea ritualurilor morții”, “mirele pleacă din nuntă în moarte” etc. Parcurgând studiile lui Valentin Marica, prin reiterarea insistentă a eminescianului „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”, ești înclinat să crezi că, până la urmă, valoarea supremă a vieții este moartea. Deși își intitulează simplu și lapidar cartea „Studii de istorie literară”, prin rigoare, subtilitate, rafinament, Valentin Marica își menține sobrietatea și distincția, onestitatea într-un exponențial academic.
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
este următorul: În baza unui decret imperial, cu acordul Curții de la Viena, în conformitate cu Divanul și cutumele etnice ale rromilor din România și diaspora, formând un popor mondial cu un total de 78 de milioane de rromi, s-a acordat funcția supremă de rege internațional domniei sale, majestății Stănescu Badea Ilie din orașul Costești-România". Imediat dupa citirea “decretului” și sfințirea coroanei, preoții i-au așezat pe cap lui Ilie Badea Stănescu o coroană din aur bătută cu nestemate, care cântărește peste un kilogram
Ilie Badea Stănescu () [Corola-website/Science/307943_a_309272]