260,853 matches
-
2005, respectiv aprilie 2008, în cadrul fazei de lansare pe orbită, In-Orbit Validation (IOV), pentru a valida sistemul. Scopul lansării acestor sateliți a fost testarea condițiilor spatiale specifice în zona de lucru, ceasurile atomice ale sateliților și nivelul de radiații. În noiembrie 2009 s-a inaugurat o stație terestră lângă Kourou, Guiana. În decembrie 2010, miniștrii UE au votat la Bruxelles, ca sediul proiectului Galileo să fie la Praga, Republica Cehă. Primii doi sateliți din sistemul operațional au fost lansați la data
Galileo (sistem de navigație) () [Corola-website/Science/336874_a_338203]
-
un lansator Ariane 5 modificat, numit Ariane 5 ES, capabile de a plasa patru sateliți Galileo pe orbită cu fiecare lansare. Sateliții GSAT0210 și GSAT0211 au fost lansați la 24 mai 2016. Următorii patru sateliți sunt planificați pentru lansare în noiembrie 2016 cu un lansator Ariane 5 ES. Ceasurile sateliților sunt esențiale pentru performanțele de poziționare ale sistemului Galileo. Fiecare dintre cei 30 de sateliți din sistem, va avea la bord un ceas atomic cu rubidiu și un ceas maser cu
Galileo (sistem de navigație) () [Corola-website/Science/336874_a_338203]
-
Von Meran a fost distins cu titlul "Dr. phil honoris causa" de către Universitatea din Cernăuți. În ziua de 31 ianuarie 1917 contele a fost numit guvernator al Austriei Superioare (până în data de 30 octombrie a acelui an), iar de la 20 noiembrie 1917 până la 15 noiembrie 1918 a fost ultimul guvernator al landului Tirol. După sfârșitul războiului și prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, s-a retras din viața politică și a trăit împreună cu familia sa în palatul lui din Scena, în apropiere de Merano
Rudolf von Meran () [Corola-website/Science/336881_a_338210]
-
distins cu titlul "Dr. phil honoris causa" de către Universitatea din Cernăuți. În ziua de 31 ianuarie 1917 contele a fost numit guvernator al Austriei Superioare (până în data de 30 octombrie a acelui an), iar de la 20 noiembrie 1917 până la 15 noiembrie 1918 a fost ultimul guvernator al landului Tirol. După sfârșitul războiului și prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, s-a retras din viața politică și a trăit împreună cu familia sa în palatul lui din Scena, în apropiere de Merano.
Rudolf von Meran () [Corola-website/Science/336881_a_338210]
-
funcției de prefect de astăzi, în Ialomița și al Enencăi Varipati." Prin testament, Varipati a lăsat primăriei Slatina moșia Sârbii Măgura și locuri în hotarul satului Sprâncenata, precum și toate avuțiile sale din oraș. Documentul autentificat de Tribunalul Olt la 17 noiembrie 1866 este redat în totalitate în cartea lui George Poboran, «Istoria orașului Slatina». Cu toată averea mea nemișcătoare ce se compune din moșia Sârbi Măgura din județul Teleorman, de un loc înfundat ce este în hotarul moșii Sprâncenata, precum și casele
Ioan Varipati () [Corola-website/Science/336883_a_338212]
-
imens în întreaga lume, ajungând pe locul 1 în 15 țări, inclusiv Statele Unite ale americii și Marea Britanie. A câștigat, de asemenea, un Premiu Grammy pentru cea mai bună colaborare pop. Atunci a luat P!nk primul ei Grammy. În luna noiembrie a aceluiași an, ea a lansat albumul ei, Missundaztood. P!nk pornit în turneul ei Party Tour pentru a promova albumul. Ea a fost, de asemenea, act de deschidere pentru trupa 'N Sync în turneul lor turneu în 2002.
Missundaztood () [Corola-website/Science/336875_a_338204]
-
Cetățenia română este o instituție juridică a cărei naștere este legată de Codul Civil Cuza, promulgat la data de 4 decembrie 1864 prin Decretul nr. 1644 din 26 noiembrie 1864 și intrat în vigoare un an mai târziu. Până la acea data singura lege care face mențiune despre o astfel de instituție este Regulamentul Organic. În textul său regăsim echivalentele terminologice specifice perioadei, anume: împământenire și indighenat. Cuvântul ”cetățenie”, ca
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
la est și la vest. Iar ultimile două cutremure (din anul 1999) au confirmat aceste evaluări, vechile falii fiind „legate” de cea nouă, apărută în perimetrul menționat. Cele două mari seisme, de la Izmit-Kokaeli (din luna august) și Düzce-Bolu (din luna noiembrie), au fost destul de puternice, având magnitudini peste 7 grade pe scara Richter.
Cutremurul de la Izmit () [Corola-website/Science/336887_a_338216]
-
a fost un ciclon tropical devastator, care a lovit Pakistanul de Est (în prezent Bangladesh) și Bengalul de Vest din India, în data de 13 noiembrie 1970. A fost cel mai distrugător ciclon tropical înregistrat vreodată și unul dintre cele mai mortale dezastre naturale ale timpurilor moderne. Până la 500.000 de persoane și-au pierdut viețile în timpul furtunii, în principal din cauza valurilor care au inundat insulele
Ciclonul Bhola () [Corola-website/Science/336895_a_338224]
-
fost cel de-al șaselea și cel mai puternic din sezonul ciclonic al anului 1970, în Oceanul Indian de Nord, atingând o forță echivalentă cu cea a unui uragan de Categoria 3. Ciclonul s-a format deasupra Golfului Bengal la 8 noiembrie și a călătorit spre nord, intensificându-se în tot acest timp. Și-a atins apogeul cu vânturi de 185 km/h la 12 noiembrie 1970, aterizând chiar în acea noapte pe coasta Pakistanului de Est. Furtuna a devastat multe dintre
Ciclonul Bhola () [Corola-website/Science/336895_a_338224]
-
cea a unui uragan de Categoria 3. Ciclonul s-a format deasupra Golfului Bengal la 8 noiembrie și a călătorit spre nord, intensificându-se în tot acest timp. Și-a atins apogeul cu vânturi de 185 km/h la 12 noiembrie 1970, aterizând chiar în acea noapte pe coasta Pakistanului de Est. Furtuna a devastat multe dintre insulele de coastă, anihilând sate și distrugând culturile agricole din regiune. Cel mai rău afectat a fost subdistrictul Thana, din Tazumuddin, unde peste 45
Ciclonul Bhola () [Corola-website/Science/336895_a_338224]
-
de intensitate minimă, cu foarte puține pierderi de vieți omenești și pagube materiale reduse. Foarte multă lume credea că și de această dată se va întâmpla același lucru. Valul uriaș a lovit pentru prima dată pe la miezul nopții de 12 noiembrie. El a fost urmat de rafale de vânt cu o viteză de peste 200 km/h care, combinate cu forța apei, au produs pagube uriașe, devastând complet zona de coastă și insulele din Delta Gangelui. Unii oameni au supraviețuit cățărându-se
Ciclonul Bhola () [Corola-website/Science/336895_a_338224]
-
Pe 11 noiembrie 2000, într-un tunel lung de 3 km din stațiunea austriacă Kaprun a luat foc instalația electrică de încălzire de la un vagon, s-au topit țevile de la instalația hidraulică, blocându-se ușile și trenul propriu-zis. Până la spargerea geamurilor care erau
Incendiul din Tunelul Kaprun () [Corola-website/Science/336900_a_338229]
-
ei. În această calitate, a intervenit decisiv în câteva dintre momentele critice ale acesteia, precum Bătălia de la Bahmaci sau Ocuparea stației Mariinsk de către Legiunea Cehoslovacă. De asemenea, în cadrul cooperării româno-cehoslovace a reorganizat și condus, cu succes, Legiunea Română din Siberia (noiembrie 1918 - mai 1920). Revenit în Cehoslovacia a suit treptele ierarhiei militare până la gradul de general de armată, fiind, însă, în 1937, pensionat forțat, ca efect atât al intrigilor, cât și al opțiunilor prosovietice ale politicii externe cehoslovace. Asemenea altor legionari
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
în Armata Austro-Ungară ca ofițer de rezervă în "Regimentul de Artilerie de cetate Nr. 3" din Nagykanizsa. De aici a fost trimis în Fortăreața Przemyśl, unde a preluat, mai întâi, comanda unei fortificații din "Fortul Nr. XI. „Duńkowiczki”" În luna noiembrie 1914, având gradul de locotenent major a fost numit la comanda podurilor "Fortului X" în timpul primului asediu al Przemyślului, ulterior, preluând, treptat, comanda întregului "Fort XI" (cu câteva zeci de guri de foc de artilerie grea), subordonat fiind "Brigăzii 93
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
a fost transferat la sediul comandamentului central al trupelor cehoslovace din Vladivostok, de unde a demisionat, pentru o nouă funcție de comandă, la data de 10 octombrie. Dovedit a fi un comandant excelent și știind limba franceză, a fost numit, în 25 noiembrie 1918, la Irkutsk, în funcția de comandant al Legiunii de voluntari transilvăneni și bucovineni din Siberia. În decurs de câteva luni, acesta a reușit să reorganizeze corpul de voluntari, astfel că acesta a fost folosit pentru paza unei porțiuni din
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
10 Infanterie" din Banská Bystrica, poziție pe care a preluat-o de la generalul francez Pierre-Victor Fournier, după care acesta a devenit comandant al regiunii militare cu sediul la Bratislava. În această calitate, Kadlec a condus, în perioada 27 octombrie - 5 noiembrie 1921, măsuri de mobilizare la granița cu Ungaria, după care a participat la un curs pentru ofițeri superiori la Versailles, susținut de Franța pentru armatele aliate. Promovat general clasa a V-a, în iunie 1921 , în 28 octombrie 1925 i-
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
prea direct, precum și cu un puternic grad de independență, "„nu mergea întotdeauna în direcția dorită”". Ca efect, a fost omis la ocuparea locului de comandant militar regional după moartea prematură a generalului Václav Kopal și a fost numit, la 15 noiembrie 1935, comandant al armatei terestre din districtul militar Brno, funcție pe care a deținut-o până în 1937 și în care s-a dovedit a fi excelent. Cu toate acestea, însă, asupra sa s-au exercitat presiuni pentru a pleca din
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
1961, fiind înmormântat în Cimitirul central din Brno. Văduva sa, din cauza sărăciei, a fost nevoită să vândă lucrurile rămase ei după succesiune, până chiar și ordinele și decorațiile care supraviețuiseră. După momentul Revoluției de catifea a fost reabilitat post-mortem, în noiembrie 1989, fiindu-i redat gradul de general și decorațiile. O stradă din Brno-Řečkovice a primit numele său, iar muzeul din orașul său natal deține câteva portrete ale sale. Kadlec a descris bătălia de la Mariinsk într-un manuscris pe care a
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
înceapă pregătirile pentru a proteja populația, avertizând că „ce-i mai rău ar putea urma de-abia acum”, dar, cum zilele treceau și nu se întâmpla nimic dezastruos, interesul față de subiect a început să pălească. În după-amiaza zilei de 13 noiembrie, puțin după ora trei, Nevado del Ruiz a explodat cu violență, revărsând bucăți de zgură și cenușă asupra orașului Armero. Totuși, locuitorii erau liniștiți, datorită unui mesaj al primarului difuzat la radio și mesajele rostite de preot la sistemul de
Tragedia de la Armero () [Corola-website/Science/336903_a_338232]
-
timp, cetățenii din , mulți ajutați de , s-au mutat în Kansas pentru a-l face stat liber și au colonizat orașe ca , Topeka și . Se zvonea în Sud că mii de Nordici au ajuns în Kansas. Crezând aceste zvonuri, în noiembrie 1854, mii de susținători înarmați ai sclaviei, cunoscuți sub numele de „huligani de frontieră” (Border Ruffians) sau „yankei din Sud” (southern yankee), cea mai mare parte din Missouri, au venit în masă în teritoriul Kansas și au influențat votul la
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
venetici. La 30 martie 1855, în teritoriul Kansas s-au ținut alegeri pentru primul Legislativ Teritorial. Această legislatură urma să aibă rolul crucial de a decide dacă teritoriul Kansas va permite sau nu sclavia. Așa cum se întâmplase la alegerile din noiembrie 1854, „huligani de frontieră” din Missouri au trecut din nou în teritoriu să voteze, și delegații pro-sclavie au câștigat 37 din cele 39 de locuri - și Samuel D. Houston din comitatul Riley au fost singurii aboliționiști aleși. Datorită suspiciunilor de
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
un mesaj adresat Congresului la 24 ianuarie 1856, președintele Pierce a declarat guvernul "Free State" de la Topeka insurgent pentru atitudinea sa împotriva oficialilor teritoriali pro-sclavie. În octombrie 1855, a venit în teritoriul Kansas pentru a lupta împotriva sclaviei. Pe 21 noiembrie 1855, a izbucnit așa-numitul „” atunci când un free-stater pe nume Charles Dow a fost împușcat de un colonist pro-sclavie. Războiul s-a soldat cu un mort, atunci când free-staterul Thomas Barber a fost împușcat și ucis în apropiere de pe 6 decembrie
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
include 41 de comitate, dintre care 29 sunt în estul Kansasului și 12 în vestul statului Missouri. Chestiunea „Bleeding Kansas” este redată dramatic în "Wildwood Boys" (William Morrow, New York, 2000), un al lui Bloody Bill Anderson de . Episodul din 8 noiembrie 2014, din "Hell on Wheels", intitulat „Bleeding Kansas”, a descris uciderea unei familii de albi pentru că deținea sclavi, care au fost apoi eliberați, în numele religiei. Alte mențiuni au apărut în:
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
Târg moldovenesc din 1890", este un roman scris de Mihail Sadoveanu și publicat în 1933 de către Editură Adevĕrul din București. Acțiunea românului are loc într-un târg moldovenesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Românul a fost ecranizat în filmul "Noiembrie, ultimul bal" (1989), regizat de Dan Pita după un scenariu scris de Șerban Velescu în colaborare cu regizorul. Românul "" este împărțit în 11 capitole numerotate cu cifre române și fără titluri. Românul a fost publicat pentru prima oara în 1933
Locul unde nu s-a întâmplat nimic () [Corola-website/Science/336907_a_338236]