27,129 matches
-
de Gheorghe Tătărăscu (primul, al doilea și al treilea). A îndeplinit funcții de comandant de divizie în campaniile anilor 1916, 1917, și 1918. a fost fiul generalului Alexandru Angelescu (1850-1911) și nepotul generalului Gheorghe Angelescu, fost ministru de război. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Paul Angelescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de ofițer de stat major în Marele Stat Major, inspector de
Paul Angelescu () [Corola-website/Science/304961_a_306290]
-
și să aleagă cariera militară, în urma admiterii în anul 1882 la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București. La terminarea școlii militare se va căsători cu Elena Arapu, la 15 noiembrie 1886, devenită între timp profesoară de matematică, în urma absolvirii Universității din Iași (a fost prima femeie absolventă a acestei universități). Împreună au avut cinci copii: "Traian", viitor general de artilerie, "Romulus", deputat liberal, fost ofițer demisionat din armată la gradul de căpitan, "Aurelian", inginer, "Lucreția" - căsătorită cu profesorul universitar
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]
-
Mausoleul de la Mărășești. Pe placa tombală este înscrisă inscripția: „"Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaș făcând stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz și Cașin: «Pe aici nu se trece»"”. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Eremia Grigorescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie (comandant de subunitate în Regimentele 2, 6, 10, 11, 9 și 1 Artilerie, Director al Pulberăriei Armatei) sau în eșaloanele superioare ale
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]
-
în Uniunea Sovietică, iar frații săi - artiști ai teatrului liric din Brașov. De la vârsta de 18 ani a început să predea ca învățător la școala rurală din satul Păpăuți, Rezina. A făcut studii la Școala pedagogică din Orhei (1952-1955), după absolvirea cărora a fost numit în funcția de director al căminului cultural din satul Lipceni (raionul Rezina). Începând din anul 1957 a fost actor la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți, unde a debutat în spectacolul „Chirița în Iași” în rolul
Mihai Volontir () [Corola-website/Science/304959_a_306288]
-
1 decembrie 1884, Paris) a fost un general și om politic român. Născut la Huși, în 1837, a urmat cursurile Academiei Mihăilene din Iași. În anul 1858 este trimis în Franța pentru a urma cursurile Școlii Militare din Metz. După absolvire s-a întoars în țară, încadrând-se în armată, inițial cu gradul de sublocotenent de artilerie. A avansat în cariera militară, în 1864 fiind numit subdirector al "Stabilimentului de artilerie". A participat la Războiul de Independență al României (1877-1878), în calitate de
Nicolae Dabija (general) () [Corola-website/Science/304970_a_306299]
-
București - d. 12 noiembrie 1916, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit nominal (fără a o exercita efectiv) funcția de șef al Marelui Cartier General în prima parte a campaniei anului 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a participat la Războiul de Independență, comandând un pluton din Compania 3 Geniu. Ulterior a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de geniu, a Serviciului geniului din Corpul 2 Armată sau în Administrația
Vasile Zottu () [Corola-website/Science/304987_a_306316]
-
decembrie 1914, în comuna Liești din județul Tutova (astăzi în județul Galați). A urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1933-1935) și apoi a absolvit Școală Militară de Ofițeri Activi de Infanterie din Sibiu. După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost repartizat la Regimentul 10 Vânători din Tighina. În perioada campaniei militare de pe Frontul de Est, a îndeplinit funcția de comandant de companie la Regimentul 10 Dorobanți din Divizia 6 Infanterie, participând la eliberarea Chișinăului, a
Ion Tutoveanu () [Corola-website/Science/304992_a_306321]
-
Stat Major (1984), Colegiul Național de Apărare (1993), Cursul intensiv de cunoaștere a limbii engleze (1997), Cursul NATO pe probleme de apărare pentru generali de la Roma (1997). A obținut în anul 1995 titlul științific de Doctor în Științe Militare. După absolvirea Școlii de Ofițeri, a activat ca ofițer de artilerie, îndeplinind funcții de comandă cum ar fi: comandant de pluton la Brigada 17 Artilerie și la Centrul de Instrucție al Artileriei (1969-1971), comandant de divizion obuziere-tunuri și locțiitor al comandantului Brigăzii
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
1927, în municipiul Botoșani. A absolvit Liceului "August Treboniu Laurian" din orașul natal în 1945. În timpul războiului, împreună cu Spitalul Militar, la Oravița (Banat). În perioada septembrie 1945 - iunie 1947, a urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Artilerie din Pitești, la absolvirea cărora a fost înaintat, prin Decretul regal din 1 iulie 1947, la gradul de sublocotenent de artilerie. A îndeplinit apoi funcția de comandant de pluton și baterie artilerie (1947-1949). Este selectat să urmeze cursurile Academiei Militare de Artilerie și Rachete
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
de pluton și baterie artilerie (1947-1949). Este selectat să urmeze cursurile Academiei Militare de Artilerie și Rachete a URSS-ului de la Moscova (1949-1954), absolvind ca șef de promoție. În anul 1963, această diplomă i-a fost echivalată cu diploma de absolvire a Academiei Militare Generale, Facultatea Arme și Servicii, Secția Artilerie, din cadrul Ministerului Forțelor Armate ale României. În timpul facultății, în anul 1950 a fost înaintat la gradul de căpitan. A urmat ulterior și cursurile Academiei "Ștefan Gheorghiu" din București. Revenit în
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
Militare Generale, Facultatea Arme și Servicii, Secția Artilerie, din cadrul Ministerului Forțelor Armate ale României. În timpul facultății, în anul 1950 a fost înaintat la gradul de căpitan. A urmat ulterior și cursurile Academiei "Ștefan Gheorghiu" din București. Revenit în România după absolvirea Academiei Militare din URSS, este numit ca locțiitor de comandant de brigadă de artilerie la Galați și apoi comandant al Brigăzii 26 Aruncătoare de la Roman (septembrie 1954). În decembrie 1955 este înaintat la gradul de colonel și numit șef al
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
Mihai Chițac a fost învinuit și generalul Gușă - dar în cazul său procesul n-a putut avea loc ca urmare a decesului. s-a născut la data de 17 aprilie 1940, în satul Spătaru din comuna Costești (județul Buzău). După absolvirea Liceului "B.P. Hasdeu" din Buzău, a urmat Școala Militară de Ofițeri Activi de Tancuri și Auto de la Pitești (1957-1960), absolvită ca șef de promoție. După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost avansat la 22 august 1960 la gradul de locotenent
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
data de 17 aprilie 1940, în satul Spătaru din comuna Costești (județul Buzău). După absolvirea Liceului "B.P. Hasdeu" din Buzău, a urmat Școala Militară de Ofițeri Activi de Tancuri și Auto de la Pitești (1957-1960), absolvită ca șef de promoție. După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost avansat la 22 august 1960 la gradul de locotenent în cadrele active ale Forțelor Armate. A îndeplinit funcțiile de comandant al Plutonului 2 tancuri din Compania a 4-a a Regimentului 68 Tancuri și Autotunuri
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
licență în 1922. În timpul facultății își continuă cariera jurnalistică colaborând ocazional la diverse publicații. În 1920, este contactat de Garabet Ibrăileanu să devină colaborator la revista Viața Românească unde a publicat, până în 1923 articole și cronici de politică externă După absolvirea facultății, se angajează ca redactor la ziarul Adevărul, ocupându-se cu prioritate de știrile externe și publicând articole referitoare la situația internațională. Pe lângă aceasta, în perioada 1924 - 1926 publică, în calitate de director, seria a doua a revistei Cuvântul Liber. Dintre colaboratorii
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
Herța cu România. Mircea Druc s-a născut la data de 25 iulie 1941, în satul Pociumbăuți, comuna Zăicani din județul Bălți (astăzi în raionul Rîșcani), într-o familie de țărani, părinții săi fiind Gheorghe Druc și Ileana Ciubară. După absolvirea studiilor elementare și medii la Pociumbăuți, Zăicani și Zăbriceni (Edineț), a lucrat o scurtă perioadă ca tractorist în Kazahstan. A studiat la Facultatea de istorie și filologie a Universității de Stat din Chișinău (1957-1960), apoi la Facultatea de Filologie, secția
Mircea Druc () [Corola-website/Science/305055_a_306384]
-
A studiat la Facultatea de istorie și filologie a Universității de Stat din Chișinău (1957-1960), apoi la Facultatea de Filologie, secția limbi romanice (limba și literatura spaniolă, limba franceză și limba portugheză) din cadrul Universității de Stat din Leningrad (1960-1964). După absolvirea Facultății în anul 1964, a lucrat ca referent, translator și dispecer la Aeroportul Internațional "Șeremetievo" din Moscova. Urmează apoi studii de doctorat în economie la Institutul Americii Latine al Academiei de Științe din URSS de la Moscova (1967-1970), cu teza de
Mircea Druc () [Corola-website/Science/305055_a_306384]
-
din Republica Moldova, fost ministru al apărării al Republicii Moldova între anii 2004-2007 și fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1998 și 2004. s-a născut la data de 8 noiembrie 1958 în satul Dumitreni din raionul Florești, RSS Moldovenească, URSS. După absolvirea studiilor medii, este angajat în anul 1975 ca muncitor la Fabrica de fermentare a tutunului din orașul Florești. Apoi, în perioada 1976-1978, își satisface serviciul militar obligatoriu în cadrul Armatei Uniunii Sovietice. Între anii 1978-1983, a studiat la Facultatea de Drept
Valeriu Pleșca () [Corola-website/Science/305058_a_306387]
-
ca muncitor la Fabrica de fermentare a tutunului din orașul Florești. Apoi, în perioada 1976-1978, își satisface serviciul militar obligatoriu în cadrul Armatei Uniunii Sovietice. Între anii 1978-1983, a studiat la Facultatea de Drept din cadrul Universității de Stat din Moldova. După absolvirea Facultății, în perioada anilor 1983-1986 își începe activitatea în câmpul muncii în calitate de funcționar al Ministerului Asistenței Sociale. Între anii 1986-1991 activează în organele Procuraturii din sectorul Ciocana (municipiul Chișinău). Din anul 1991, desfășoară activitate de antreprenoriat. În paralel, în perioada
Valeriu Pleșca () [Corola-website/Science/305058_a_306387]
-
în vestita mănăstire benedictină de la Einsiedeln, unde la 12 octombrie 1876 a devenit novice și a primit numele Raymund. În același timp, și-a continuat studiile la școala mănăstirească. A fost sfințit preot la 5 septembrie 1886 la Einsiedeln. După absolvire a activat ca profesor de matematică, chimie și fizică la abația benedictină de la Einsiedeln (Elveția) și după doar doi ani, la vârsta de 27 ani, a publicat lucrarea "Manual de trigonometrie pentru uzul liceelor", o carte care a găsit o
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
data de 31 octombrie 1955, în satul Apșa de Mijloc din regiunea Transcarpatică (astăzi în Ucraina). A absolvit în anul 1977 Institutul Politehnic "Serghei Lazo" din orașul Chișinău, specialitatea economia și organizarea industriei produselor alimentare, obținând calificarea de inginer-economist. După absolvirea Institutului Politehnic, este angajat în calitate de lucrător de gradul 5 la Fabrica de Fermentare a Tutunului din orașul Fălești, activând mai apoi ca șef al secției de planificare a acestei întreprinderi în perioada 1977-1986. În anul 1986 este angajat prin transfer
Mihail Pop () [Corola-website/Science/305103_a_306432]
-
1,43% (27 pers.) - ucraineni; 0.21% (4 pers.) - ruși; 0,05% (1 pers.) - polonezi, 0.05% - alte etnii. În Iezărenii Vechi copii își efectuează studiile la un gimnaziu. În prezent, gimnaziul este frecventat de circa 300 de elevi. După absolvirea celor 9 clase, elevii pleacă la liceile din satele învecinate sau din Sângerei. Gimnaziul a fost renovat și dat în exploatare la 30 ianuarie 2001, fiind investiți circa 500 mii $. Renovarea se datorează Asociației tinerilor și Asociației părinților și educatorilor
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
moară și o oloiniță, o piață, o școală medie cu clase liceale, o biserică ortodoxă, un cămin cultural, 2 biblioteci, un ambulatoriu, o grădiniță. Din Cobani vine renumitul medic-psihiatru Alexandru Nacu (n. 11 aug. 1927), doctor în știință, care după absolvirea Institului de Medicină din Chișinău a lucrat medic-șef la spitalul din Balatina, iar din 1952 - profesor la catedra de psihologie și psihiatrie a Universității de Medicină și Farmacie. Cobani e baștină regizorului de teatru Titus Jucov. S-a născut
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
colaborat activ cu ziarul „Cuvânt Moldovenesc” și revista „Viața Basarabiei”, el este autorul volumelor de nuvele „Pe scara vieții” (1919), „Dureri și nădejde” (1937) și a devenit profesor cu renume la Facultatea de Medicină din Iași. Nicanor Crocos (1890-1977), după absolvirea școlii primare din sat își continuă studiile la Chișinău, apoi studiază la universitate în Rusia. În anii sec. XX a activat în calitate de secretar la Ministerul de Interne al României. Andrei Munteanu (s-a născut în 1939 ) a absolvit școala medie
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
specializările învățător și educatoare, iar în 1970 clasele de liceu teoretic și cele de gimnaziu V-VIII sunt mutate la Colegiul C.D. Loga, împreună cu profesorii care predau la aceste clase. Clasele postliceale și-au încetat existența după 2 ani. După absolvirea primelor 5 promoții, durata de școlarizare se diminuează la 4 ani. Chiar în anul 1978, își încheie studiile două promoții cu 5 și cu 4 ani. Începând din 1975, accesul în clasa a XI-a era condiționat de promovarea examenului
Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara () [Corola-website/Science/305982_a_307311]
-
hidrolog doar până în 1973, fiind pe rând șef de șantier, inginer coordonator la Investiții și inginer hidrolog la uzină. În același an, deși fusese reintegrat în societate și avea o situație materială bună, Eginald Schlattner a reluat studiile teologice. După absolvirea acestora, din anul 1978, a fost până la pensionare pastor luteran în satul Roșia din județul Sibiu. Credincioșii parohiei sale s-au împuținat an de an, emigrând în Germania, însă pastorul Schlattner a rămas la Roșia. De asemenea, a lucrat ca
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]