26,442 matches
-
mai mic; sonda Venus Express a ajuns pe Venus după un zbor de 5 luni, comparativ cu 6 luni pentru sonda Mars Express. La apropierea minimă Venus se află la 40 milioane km distanță, în timp ce Marte la 55 milioanenbsp;km. Atmosfera planetei Venus este alcătuită în principal din bioxid de carbon, care curățat de acid sulfuric poate fi folosit pentru creșterea plantelor. Azotul și oxigenul sunt gaze mai ușoare ca bioxidul de carbon și pot fi folosite pentru a umple atmosfera
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
Atmosfera planetei Venus este alcătuită în principal din bioxid de carbon, care curățat de acid sulfuric poate fi folosit pentru creșterea plantelor. Azotul și oxigenul sunt gaze mai ușoare ca bioxidul de carbon și pot fi folosite pentru a umple atmosfera unor baloane mai ușoare ca aerul pentru atmosfera venusiană la o altitudine de aproximativ 50 km. La această altitudine, temperatura este la un nivel acceptabil de 75 °C (și 27 °C doar 5 km mai sus). Venus mai prezintă dificultăți
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
bioxid de carbon, care curățat de acid sulfuric poate fi folosit pentru creșterea plantelor. Azotul și oxigenul sunt gaze mai ușoare ca bioxidul de carbon și pot fi folosite pentru a umple atmosfera unor baloane mai ușoare ca aerul pentru atmosfera venusiană la o altitudine de aproximativ 50 km. La această altitudine, temperatura este la un nivel acceptabil de 75 °C (și 27 °C doar 5 km mai sus). Venus mai prezintă dificultăți importante privind colonizarea umană. Condițiile de la suprafața sunt
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
la altitudinea de 18 km. Sondele ulterioare: Venera 6 și Venera 7 au supraviețuit până la suprafață, dar nu transmis informații mai mult de o oră de la suprafață. În plus, apa sub orice formă este absentă aproape în totalitate de pe Venus. Atmosfera nu conține oxigen molecular și este alcătuită în principal din bioxid de carbon. Norii vizibili sunt alcătuiți din acid sulfuric coroziv și vapori de dioxid de sulf. Peste 20 de misiuni au fost trimise cu succes pe Venus din 1962
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
polară în jurul planetei între 2006 și 2014. O sondă japoneză, Akatsuki, a eșuat în operațiunea de orbitare a planetei Venus și va încerca din nou operațiunea în decembrie 2015. Au mai fost propuse misiuni cu cost redus pentru a explora atmosfera planetei, precum și zona de 50 km altitudine, unde presiunea și temperatura se află în parametri asemănători celor de la suprafața Pământului, zonă în prezent neexplorată. Unii au sugerat că ar fi posibilă colonizarea atmosferei, în loc de suprafața ostilă. Geoffrey A. Landis, membru
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
misiuni cu cost redus pentru a explora atmosfera planetei, precum și zona de 50 km altitudine, unde presiunea și temperatura se află în parametri asemănători celor de la suprafața Pământului, zonă în prezent neexplorată. Unii au sugerat că ar fi posibilă colonizarea atmosferei, în loc de suprafața ostilă. Geoffrey A. Landis, membru al laboratorului NASA - Glenn Research Center - a conchis că dificultățile percepute pentru o colonizare a planetei Venus constau din preconcepția că o asemenea colonie ar trebui să fie la suprafața planetei: Landis a
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
trebui să fie la suprafața planetei: Landis a propus construcția de habitate aerostatice, urmate de orașe plutitoare, bazate pe ideea că aerul respirabil de oameni (proporție 21:79 oxigen/azot) are aproximativ 60% din puterea de ridicare a heliului în atmosfera terestră. Practic, un balon plin cu aer respirabil s-ar putea susține singur în aer, împreună cu greutate suplimentară (cum ar fi o colonie). La o altitudine de 50 km deasupra suprafeței mediul este cel mai apropiat de cel al Pământului
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
greutate suplimentară (cum ar fi o colonie). La o altitudine de 50 km deasupra suprafeței mediul este cel mai apropiat de cel al Pământului din întregul sistem solar: presiune de 1 bar și o temperatură între 0 și 50°C. Atmosfera mai poate asigura protecție față de radiația cosmică, cu o masă de ecranare aproximativ egală cu cea a Pământului. Din cauza presiunii asemănătoare între interior și exteior, orice rupturi sau găuri vor produce un amestec treptat al gazelor din atmosferele diferite și
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
50°C. Atmosfera mai poate asigura protecție față de radiația cosmică, cu o masă de ecranare aproximativ egală cu cea a Pământului. Din cauza presiunii asemănătoare între interior și exteior, orice rupturi sau găuri vor produce un amestec treptat al gazelor din atmosferele diferite și nu o decompresie explozivă ca în cazul unui habitat spațial, lunar sau marțian, ceea ce oferă timp pentru a realiza reparații. În plus, oamenii nu vor avea nevoie de costume presurizate pentru a lucra în exterior, doar aer pentru
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
doar aer pentru a respira și o protecție față de acid, sau în unele cazuri, protecție termică. O propunere alternativă ar fi un dom cu două regiuni, una umplută cu un gaz ușor, cum ar fi hidrogenul sau heliul (procurabil din atmosferă) pentru a permite o densitate mai mare a habitatului. Ar fi mai ușoară, prin urmare, echiparea și dezechiparea de costume necesare pentru lucrul în exterior. Ar fi mai ușor, deasemenea, lucru în exterior în costume nepresurizate. În partea de sus
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
care înconjoară planeta odată la 4 zile terestre, fenomen numit „supra-rotație”. Colonii care ar pluti în această regiune ar avea o durată a zilei mult mai mică decât durata zilei de pe planetă dacă ar rămâne neancorate și în mișcare cu atmosfera. Mișcarea liberă în vânt ar reduce și stresul structural pentru colonie. Venus a fost subiectul unui număr mai mare de propuneri de terraformare. Propunerile se învârt în jurul nevoii de a reduce sau de a converti atmosfera densă, de a reduce
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
și în mișcare cu atmosfera. Mișcarea liberă în vânt ar reduce și stresul structural pentru colonie. Venus a fost subiectul unui număr mai mare de propuneri de terraformare. Propunerile se învârt în jurul nevoii de a reduce sau de a converti atmosfera densă, de a reduce temperatura de 450°C (770 K) a suprafeței și de a stabili un ciclu zi-noapte mai apropiat de cel al Pământului. Multe propuneri presupun folosirea unei „umbrele solare” sau a unui sistem de oglinzi care să
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
o lume accesibilă pentru cursele cu mașini. Dezvoltatorii au dorit și să se îndepărteze de cadrul mafiei italiene și să reprezinte o altă parte a situațiilor ce implică mafia. O altă metodă de a crea un ton special și o atmosferă în joc a fost folosirea melodiilor licențiate. Haden Blackman a anunțat că "Mafia III" va include "o tonă de melodii grozave" din anii '60. Rapper-ul american Ice Cube a colaborat cu DJ Shadow la compunerea piesei "Nobody Wants to
Mafia III () [Corola-website/Science/334654_a_335983]
-
dimensiuni între 1cm și 25cm și că în medie un satelit este distrus în fiecare an. Cele mai utilizate orbite pentru vehicule umane sau robotice sunt orbitele joase, care se află într-un interval de altitudine în care frecarea cu atmosfera reziduală tinde să mențină zona liberă de obiecte. Coliziunile petrecute la aceste altitudini sunt o problemă mai mică deoarece direcțiile în care zboară fragmentele rezultate și energia specifică mai mică a obiectelor tinde să rezulte în orbite care intersectează Pământul
Sindromul Kessler () [Corola-website/Science/334673_a_336002]
-
tinde să mențină zona liberă de obiecte. Coliziunile petrecute la aceste altitudini sunt o problemă mai mică deoarece direcțiile în care zboară fragmentele rezultate și energia specifică mai mică a obiectelor tinde să rezulte în orbite care intersectează Pământul sau atmosfera (la o altitudine mai joasă), de unde sunt deorbitate în timp mult mai scurt. Degradarea orbitală este mult mai lentă la altitudinile unde nu este semnificativă frecarea cu atmosferă. Degradarea se mai poate petrece în urma acțiunii perturbațiilor lunare sau a vântului
Sindromul Kessler () [Corola-website/Science/334673_a_336002]
-
mică a obiectelor tinde să rezulte în orbite care intersectează Pământul sau atmosfera (la o altitudine mai joasă), de unde sunt deorbitate în timp mult mai scurt. Degradarea orbitală este mult mai lentă la altitudinile unde nu este semnificativă frecarea cu atmosferă. Degradarea se mai poate petrece în urma acțiunii perturbațiilor lunare sau a vântului solar, dar aceste acțiuni pot dura mii de ani pentru altitudini foarte înalte. are o latură insidioasă datorită unui și a unui feedback exploziv în care impactele dintre
Sindromul Kessler () [Corola-website/Science/334673_a_336002]
-
orbită joasă o barieră imposibil de trecut pentru vehiculele spațiale. Proiectanții unui nou vehicul sau satelit sunt obligați frecvent să demonstreze că acestea pot fi dezafectate în siguranță la sfârșitul duratei operaționale, de exemplu prin sisteme de reintrare controlată în atmosferă, sau de urcare a vehiculelor într-o „orbită cimitir”, la o altitudine superioară. Pentru a obține o licență pentru servicii de telecomunicații în Statele Unite, toți operatorii de sateliți geostaționari cu sateliți lansați, începând cu 18 martie 2002, s-au angajat
Sindromul Kessler () [Corola-website/Science/334673_a_336002]
-
cu puterea de mai mulți megawatt care ar putea deorbita : partea de gunoi atinsă de laser se va evapora (ablaționa) ușor și asta creează o forță în direcția opusă care schimbă excentricitatea orbitei fragmentului, care poate produce reintrarea acestuia în atmosferă. este un satelit mare inactiv, cu o masă de 8211kg aflat în derivă pe o orbită de 785km, altitudine la care densitatea de este cea mai mare: se prognoează că aproximativ 2 obiecte catalogate se vor apropia la 200m de
Sindromul Kessler () [Corola-website/Science/334673_a_336002]
-
primit corectura în șpalturi, aproape că nu-mi venea să-mi cred ochilor. Povestirea se depăna fără rupturi și fără repetiții și dovedea o unitate stilistică pe care puține din cărțile mele o aveau. Ce mă încânta mai mult: reușisem «atmosfera fantastică» pe care o voiam, fără nimic «ocult», nici «simbolic» și fără rezonanță folclorică, inevitabilă ca o fatalitate în literatura fantastică românească. «Șarpele» era scris așa cum îi «văzusem» începutul: o povestire cu personaje banale, venite să «petreacă» la o mănăstire
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
-ul arhaic sugerează o stare magică care va influența destinul personajelor principale. Autorul folosește modalități narative ca ambiguitatea, suspansul, onirismul sau interferarea planurilor real și supranatural pentru a crea senzația de straniu, accentuată și de finalul deschis. Spre deosebire de alte scrieri, atmosfera fantastică din „Șarpele” se revelează pe parcurs, locul acțiunii dobândind în ochii cititorilor o dimensiune necunoscută până atunci. Acțiunea începe în modul cel mai banal, pentru ca pe parcurs straniul să izbucnească cu violență în cotidian, la fel ca în nuvela
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
soțul ei a murit, la vârsta de 20 de ani. Anna Amalia a devenit regentă pentru fiul ei minor, Karl August. A încredințat educația celor doi fii unor mari gânditori precum Wieland, Goetz sau Knebel; băieții au crescut într-o atmosferă liberală și umanistă. În timpul minoratului fiului ei ea a administrat treburile în ducat cu o notabilă prudență, consolidând și ameliorând resursele în ciuda tulburărilor din timpul Războiului de Șapte Ani. În 1775, când fiul ei a devenit major, ea s-a
Anna Amalia de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/334741_a_336070]
-
să relaxeze omul modern în zilele libere de la sfârșit de săptămână; aceste îndeletniciri sunt mult mai plăcute și mai sănătoase deoarece se desfășoară în mijlocul naturii, spre deosebire de plimbările mondene de pe străzile poluate ale orașelor sau de jocurile de societate realizate în atmosfera îmbâcsită de fum de țigară din cluburile orășenești. Într-o prefață intitulată „Despre această țară și despre vânat și pescuit” datată 1 octombrie 1936 și care făcea parte din volumul "Istorisiri de vânătoare" (Ed. Cugetarea, București, 1937), prozatorul scria astfel
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
astronomia, dar începe să se extindă și în alte domenii (fuziune, medical, telecomunicații). A început să se folosească în oftalmologie, pentru producerea unor imagini foarte precise ale retinei. Când optica adaptativă este folosită pentru corectarea deformărilor lente introduse nu de atmosferă, ci de însuși instrumentul optic - ca efect al vântului, al dilatării materialelor, al gravității - se vorbește despre optica activă. Astăzi cercetarea este foarte activă în acest domeniu, îndeosebi în privința opticii adaptative pe oglindă lichidă. Tehnologia oglinzilor lichide a cunoscut recent
Optică adaptativă () [Corola-website/Science/334773_a_336102]
-
o caracteristică a radiației luminoase numite front de undă sau fază. Într-adevăr, o stea, presupusă punctuală pe cerul vizibil, emite lumină frontului de undă sferic care, la scara Pământului (steaua fiind considerată la infinit) este plan înainte de a traversa atmosfera. Atmosfera este sediul deplasărilor aerului (vânt) care crează heterogenități de temperatură și deci de indice optic. Acestea sunt în mod esențial proporționale cu cele de ale temperaturilor - vezi modelul Gladstone-Dale. Drumul optic pe care îl parcurge o rază fiind definit
Optică adaptativă () [Corola-website/Science/334773_a_336102]
-
caracteristică a radiației luminoase numite front de undă sau fază. Într-adevăr, o stea, presupusă punctuală pe cerul vizibil, emite lumină frontului de undă sferic care, la scara Pământului (steaua fiind considerată la infinit) este plan înainte de a traversa atmosfera. Atmosfera este sediul deplasărilor aerului (vânt) care crează heterogenități de temperatură și deci de indice optic. Acestea sunt în mod esențial proporționale cu cele de ale temperaturilor - vezi modelul Gladstone-Dale. Drumul optic pe care îl parcurge o rază fiind definit ca
Optică adaptativă () [Corola-website/Science/334773_a_336102]