29,295 matches
-
tale ce-mi topește sângele flămând în care mi se mistuie vara tăcută a speranțelor mele. Va trebui să rămân un scrum pierdut între lacrimile stelelor și să simt cum mă alină cuvintele tale. Va trebui să auzi de acel dor sugrumat în întunericul poemului ce măsoară cu umbre țesute a căror putere nu se uită atâta cât ne mai rămâne ca timpul să facă minuni. O revelație suspendă pe alta și spațiile mi se deschid astfel încât rămân o adiere a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ca timpul să facă minuni. O revelație suspendă pe alta și spațiile mi se deschid astfel încât rămân o adiere a unui orb vindecat și sper să te găsesc zdrobind de pietre ecourile distanței ce-mi spun: Vino, Te așteptam... Ce dor mi-a fost de-o liniște albă a zorilor... LINIȘTEA SPRIJINITĂ DE TIMP Am locuit într-o cetate de vis, în care trupul tău odihnindu-se se prelungea peste întunericul apăsător al dorului. Căutam o lumină firavă să pot să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce-mi spun: Vino, Te așteptam... Ce dor mi-a fost de-o liniște albă a zorilor... LINIȘTEA SPRIJINITĂ DE TIMP Am locuit într-o cetate de vis, în care trupul tău odihnindu-se se prelungea peste întunericul apăsător al dorului. Căutam o lumină firavă să pot să sfarm plictiseala ce ar fi încercat să-mi păcătuiască. Spre jocul pierdut transversarea gândului ascundea divinitatea. În zgomotul policandrelor mi se spărgea teama de a nu mă simți cum mă dizolv în noapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un vers aprins, orice nesomn e o lacrimă amară pe un trup de noapte sfântă. Dacă viața e o trecătoare în pietrele ninse de veac, cui aș putea să închin toată iubirea în care mă cutremur cu fiecare adâncire de dor? Dacă-n tăceri am rămas să fiu sacrificată cu aceleași ipostaze, cui aș putea să închin această așteptare împărțită-n aglomerări fără răaspuns? Doar otrava clipelor e la fel de sinceră cu trecerea de la un anotimp la altul în căutare de vânt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
împărțită-n aglomerări fără răaspuns? Doar otrava clipelor e la fel de sinceră cu trecerea de la un anotimp la altul în căutare de vânt răvășit, Și mai doriți să-mi studiați aureola?! N-o să reușiți niciodată deoarece ea face parte din saturația dorului la capăt de linie unde mormântul nesomnului închide gurile patimilor ce s-au amestecat cu puterile lumilor îndoliate. AMESTEC DE SUFLETE S-a lăsat noapte în sufletul meu. Liniștea iubirilor e în căutare de lume. Stelele întârziate își dezvelesc trupurile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pipăie corola trupului în care secundele s-au oprit din mers și au început să se tăvălească prin mireasma zorilor, acolo unde sufletul meu rămâne stăpân. Prietenii mei m-au uitat într-o viață de vânturi. Ca o poveste de dor mă prefac în vălmășeala cunoașterii. Străzile orașului sunt vuiete de sensuri, ele au acele amestecuri de stări și dacă cineva ar dori nemurirea va trebui să înghită culorile anilor așa de ușor încât în ideea arderii să rămână un amestec
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
JOCUL DE DRAGOSTE Domnului Eugen Rășchitor Iubitule, mi-au obosit zilele așteptându-te. Atâtea clipe mi se destramă în răcelile șoaptelor... Dragostea mi se sfarmă în cioburile stelelor și-mi sângerează vertebrele visului, simt aerul cum mi aduce în timpul de dor imaginea chipului tău cu toată substanța lui transparentă. Brațele tale au alergat în uciderea propriului meu suflet, ceea ce nu se va putea întâmpla niciodată. Sfâșie prelung această despărțire încât camera-mi stingheră mi se transformă-n sicriul dorințelor cu danteluri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fac ordine tocmai astăzi când nici foame nu am și nici sete, căci ochii mei s-au jertfit în cinstea regăsirii noastre pe salcia pletoasă a deziluziilor. Dragul meu, de-aici încolo ce mă pot face când mi-e foarte dor de tine, Telepatic simt cum sunt curentată într-un vânt jilav al prelungirii spre tine... Ce-ai vrea să fac, atunci când m-aș putea înfometa cu oasele timpului, totul rămâne în seninătatea supusă mereu plăcerii de-a iubi cu sfințenie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
concept... Această dorință e mult mai sublimă din ideea că trupul omului e prea frumos ca să fie prefăcut în cenușă. Pedestalul tuturor dăruirilor, ce nu mă lăsase să mor de-alungul unei nopți în care ramurile mi-au făcut lanț de doruri nuntite... Am rămas pe mai departe o bogăție de timp născând noi sensuri în univers... Iar cauzele acestui destin mi se potrivesc exact ca o frunză albă peste picioarele de lemn ale acestei vieți. Întotdeauna moartea m-a găsit în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
se robise în gânduri. Și toate numai pentru un asediu la capăt de vieți. Trecerea în nopțile mele albele nopți de iubire Ca o cetate închisă-n miezul crispat al munților sânge de stele prelins prin pletele tale descântec... Și dorul singur prin vânturile unei mări pustiite de vietățile somnambule. Și dorul prin covorul cald ce-ți sărută tălpile suspinând după setea de viață. Numai lacrimile, îmi scaldă-n zile trecerea unei neliniști ce-mi sună-n fiece secundă Ca un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
capăt de vieți. Trecerea în nopțile mele albele nopți de iubire Ca o cetate închisă-n miezul crispat al munților sânge de stele prelins prin pletele tale descântec... Și dorul singur prin vânturile unei mări pustiite de vietățile somnambule. Și dorul prin covorul cald ce-ți sărută tălpile suspinând după setea de viață. Numai lacrimile, îmi scaldă-n zile trecerea unei neliniști ce-mi sună-n fiece secundă Ca un van descompus de iluzii... Prin trupul înghețat de trecerea în neființa
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de ziuă în care credeam că m-am amăgit asemeni întâmplărilor derapante de la un timp la altul. Tu m-ai iubit întotdeauna dar nu ai avut puterea să mă ucizi până la ultima picătură pentru că la capătul celălalt al stropului exista dorul cumplit de ochii tăi, de glasul tău... în sfârșit de tine. Suferința îmi pare a fi uneori întuneric și ca un fulger inima mea se descompune... Mi se pare o explozie firească în lacrimile cerului. Ea mă schimbă, mă face
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pare o explozie firească în lacrimile cerului. Ea mă schimbă, mă face mai puternică în fața răstigniților ce îmi întind capcanele surghiunului. Numai o undă a unui vis mă urmărește în patul flămând de iluzii până când mi se face foame de dorurile albe lăsate sub umbrele teilor alături de cupolele destinului. Numai nopțile mi negre mă-nlănțuie-n furtuni și-n orice clipă eu cad în genunchi să pot să-ți cuprind sufletul în palmele mele... Și ochii în lacrimi - roua de lumini
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mine și Eu ... Și pentru prima dată soarta mi s-a decis că sunt până în cea din urmă clepsidră a timpului un visător muribund de iubire. 6 oct. 2008 BRAȚELE DURUTE DE TIMP d-lui actor Ovidiu Cuncea Mi-e dor de un aer ploios și plin cu zgomotele aglomerate ale retinei; Mi-e dor de ochii tăi răvășiți peste nesiguranța ferestrelor albe unde hoinăresc nebună să pot prinde în palme toată sălbăticia luminii... Mi-e dor de brațul tău omorât
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
până în cea din urmă clepsidră a timpului un visător muribund de iubire. 6 oct. 2008 BRAȚELE DURUTE DE TIMP d-lui actor Ovidiu Cuncea Mi-e dor de un aer ploios și plin cu zgomotele aglomerate ale retinei; Mi-e dor de ochii tăi răvășiți peste nesiguranța ferestrelor albe unde hoinăresc nebună să pot prinde în palme toată sălbăticia luminii... Mi-e dor de brațul tău omorât în distanțe de nori și vânturi albite de dragoste; Mi-e dor de o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ovidiu Cuncea Mi-e dor de un aer ploios și plin cu zgomotele aglomerate ale retinei; Mi-e dor de ochii tăi răvășiți peste nesiguranța ferestrelor albe unde hoinăresc nebună să pot prinde în palme toată sălbăticia luminii... Mi-e dor de brațul tău omorât în distanțe de nori și vânturi albite de dragoste; Mi-e dor de o simplă formulă a unui vis din toată teama de a nu ucide-n iubire toată simplitatea apropierii de un lăsat al zorilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Mi-e dor de ochii tăi răvășiți peste nesiguranța ferestrelor albe unde hoinăresc nebună să pot prinde în palme toată sălbăticia luminii... Mi-e dor de brațul tău omorât în distanțe de nori și vânturi albite de dragoste; Mi-e dor de o simplă formulă a unui vis din toată teama de a nu ucide-n iubire toată simplitatea apropierii de un lăsat al zorilor pe un țărm de lacrimi... Mi-e dor de un poem culcat pe genele lunii, acolo
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nori și vânturi albite de dragoste; Mi-e dor de o simplă formulă a unui vis din toată teama de a nu ucide-n iubire toată simplitatea apropierii de un lăsat al zorilor pe un țărm de lacrimi... Mi-e dor de un poem culcat pe genele lunii, acolo unde numai sufletul adoarme copleșit de sublimul speranțelor, acolo unde un timp născut de vămile dragostei îmi copleșise un dor nebun de patimi... Acolo unde ca o idilă vegheam un asfințit descompus
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de un lăsat al zorilor pe un țărm de lacrimi... Mi-e dor de un poem culcat pe genele lunii, acolo unde numai sufletul adoarme copleșit de sublimul speranțelor, acolo unde un timp născut de vămile dragostei îmi copleșise un dor nebun de patimi... Acolo unde ca o idilă vegheam un asfințit descompus de teama de a nu învinge până la urmă firimituri din balsamul tăcerii... Și ca un strigăt nebun mă despletesc să pot muri o singură dată în brațele durute
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
făcuți fără vedere și auzul omenirii. Nesperată destrămare sub ochii mei am putut vedea. Mam clătinat pe picioare și-n cele din urmă mi-am luat zborul. De aici îmi revăd orice mișcare. Am rămas în umbra milenară năucit de doruri lumești și poate de întâmplările din împreunarea cerului cu pământul. Doamne, și ce cărare de înger răstălmăcesc! Nimeni nu percepe de ce nu vreau să merg la uitarea ce doare întâi și apoi moare. De ce nu mai urc pe scara de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în taină timpul. Privirea uriașelor sunete înnebunite de respectul tristeții se prelungea în cuvintele poetului ca o nevinovăție a sufletului. FEREASTRA ÎNSINGURĂRILOR PLÂNSE domnului Eugen Râschitor În singurătatea iernii lacrima mea înseamnă iubire. Ochii nopților mi-aduc din seceta visului dorul de tine. Știu că n-o să ne mai vedem niciodată pentru că strigătul meu te-a uitat, pentru că așteptarea mea este înghețată în destinul ucis, pentru că genele tale sunt fulgi de himere. O, tu, ce rătăcești ca un vânt fără nici o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe care tu, cu fiecare zi încercai să-l dărâmi pentru a rămâne între noi fereastra însingurărilor plânse. Vaslui, 1993 NINSOAREA DE VIS Domnului prof. dr. univ. Victor Șabliovschi NINSOAREA DE VIS Sunt singură în fața nopții Și sufletu-mi arde, Dorul rămâne dor, îngerul meu rămâne un SOR, ce-mi șterge lacrima vie a iubirilor pierdute. Sunt singură în ninsoarea de vis, Cu dragostea prefăcută-n lumină, Cu brațele tremurânde-a speranță Și ncerc să te caut în floarea divină. Sunt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tu, cu fiecare zi încercai să-l dărâmi pentru a rămâne între noi fereastra însingurărilor plânse. Vaslui, 1993 NINSOAREA DE VIS Domnului prof. dr. univ. Victor Șabliovschi NINSOAREA DE VIS Sunt singură în fața nopții Și sufletu-mi arde, Dorul rămâne dor, îngerul meu rămâne un SOR, ce-mi șterge lacrima vie a iubirilor pierdute. Sunt singură în ninsoarea de vis, Cu dragostea prefăcută-n lumină, Cu brațele tremurânde-a speranță Și ncerc să te caut în floarea divină. Sunt singură prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în albastra vecie, Ce-mi respiră prin roua, rănilor vegetale Când arde pământul și-mi ninge a jale. De vei veni, te voi iubi iubire, Ca o noapte a tăcerilor prefăcută-n lumină Ca ziua ce-mi renaște corole de dor Ca un suflet al zărilor revărstat în decor, Și iarăși aprind gene de dragoste albă Pe amiezi desfrunzite, de tâmpla nuntită Și mi-e frig în iubire, ca o poveste calmă, Cum miri de zăpezi de amor se mprumută, II
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DE TĂCERE O disperare a nopții, mă duse în pustiuri, Și-n sufletu-mi de umbră, un vânt mă-ademenea Cu-n val al depărtării, cu grijă printre gânduri Din cimitire ALBE, o lacrimă-mi ardea. Și-o muzică de doruri prin Ochii tăi de vânt Mă ademeni în taină cu un decor răpus, De zorii ninși prin patul de versuri suferind Când viețile de AER, mi-au făcut așternut, Să pot privi furtuna, ce se risipește, Tu înger blond îmi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]