26,395 matches
-
a lipidelor, poate dura săptămâni și chiar luni; necesarul de calorii se menține crescut, mai mult decât normalul, dar mai puțin decât în faza catabolică. Gravitatea perturbărilor metabolice de stress depinde de severitatea injuriei. Persistența factorilor activatori, între care se numără durerea, sepsisul, hipovolemia, modificările gazelor sangvine și ale pH ului, scăderea nivelelor substraturilor nutritive (mai ale a glucozei),anxietatea, modificările temperaturii corporale, precum și apariția de noi factori activatori (complicații) pot determina menținerea fazei catabolice și apariția sindromului de disfuncție pluriviscerală
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1182]
-
problemele legate de descendență și aveau parte de o serie de rituri printre care se aflau și sacrificii sângeroase, umane (de copii) și animale. La Cartagina erau venerate și alte serii numeroase de figuri divine: printre cele mai populare se numărau Astartexe "Astarte", Melqartxe "Melqart" și Eshmunxe "Eshmun", prezenți mai ales În numele teofore. Printre alți zei de seamă figurează și Baalxe "Baal" Shamemxe "Baal Shamem", Sidxe "Sid" și Milkashtartxe "Milkashtart". O versiune oficială a panteonului cartaginez este transmisă de Polibius (VII
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar putea fi reprezentări ale divinităților. De asemenea, din epoca romană, cunoaștem un templu al lui Zeusxe "Zeus"-Ammonxe "Ammon", care nu este Însă legat de tradițiile religioase locale. Dacă, așa cum, de altfel, este probabil, profetul Baalam menționat În Vechiul Testament (Numeri 22-24) și În inscripția murală descoperită la Deir-Alla, era de origine amonită, atunci și zeul El ar putea intra În acest panteon; În același timp, Întregul context divinatoriu și oracular presupus de personaj constituie un exemplu prețios pentru practicile și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locale, care au impus alegeri câteodată nu pe deplin coerente cu panteonul desemnat de Homer și Hesiod, panteon care nu era, de altfel, limitat la doisprezece zei. Lângă cele șapte zeități canonice, care par să fi constituit nucleul stabil, se numărau Demetraxe "Demetra", Aresxe "Ares", Afroditaxe "Afrodita", Hefaistos și Hestiaxe "Hestia", dar pe friza de răsărit a Partenonului, construit În a doua jumătate a secolului al V-lea Î.Hr., Hestia este Înlocuită de Dionysosxe "Dionysos". Apoi, la Olimpia, Cronosxe "Cronos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Rhea" și chiar râul Alfeusxe "Alfeus" Îi Înlocuiesc pe Hefaistos, Demetra și Hestia. Dacă admitem apoi că zeitățile sculptate de Fidias pe soclul tronului lui Zeus de la Olimpia fac aluzie la cei „doisprezece zei”, În acest caz Între ele se numără și Charisxe "Charis", Herakles și Amphitritexe "Amphitrite", având-o, În plus, pe Afrodita ca de a treisprezecea zeitate (Pausanias, V, 11, 8). În sfârșit, un comentator târziu 1, amintindu-și de altarul celor „doisprezece zei” de pe malul asiatic al Bosforului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înainte de a intra În camera nupțială. Și Zeusxe "Zeus", și Heraxe "Hera" - care purtau epitetele de Teleiosxe "Teleios" și Teleiaxe "Teleia", expresie a completării, telos (Pollux, Onomasticon, 3, 38), pe care grecii o recunoșteau nunții și vieții de familie - se numărau printre zeitățile destinatare ale jertfelor dinainte de nuntă: Zeus, ca și garant al ordinii, iar Hera, Întrucât era ocrotitoarea sferei feminine În care tânăra se pregătea să intre și era garantă a cuplului. Nu lipsea nici Afroditaxe "Afrodita", care domina dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care un loc central Îl ocupă strămoșii eroizați și divinizarea capacității generative a lui pater familias, ca larii și geniile latine. Riturile matrimoniale, cele de trecere și religia strămoșilor, cu alte cuvinte straturile cele mai arhaice ale cultului, se numără, poate, printre principalii factori responsabili pentru un fenomen, pe cât de singular, pe atât de extins, de interferență religioasă Între ambientele etrusce și ambientele latine, falisce și umbriene, care a permis intrarea În panteonul etrusc a unui număr Însemnat de zeități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zilnică, morala, emotivitatea oamenilor era pătrunsă de concepțiile religioase. Despre clasele burgheze și intelectuale se pot spune puține lucruri și cu atât mai puține despre devoțiunea țăranului cinstit, ridicată chiar din antichitate la un model legendar. Licinius Crassus Mucianus Dives număra printre cele cinci lucruri mai Însemnate și mai bune pe care le avusese, mai Întâi bogăția și noblețea lui, apoi abilitatea ca orator și ca jurist și, În sfârșit, faptul că fusese pontifex maximus (Gellius, 1, 13, 10; Valerius Maximus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Rieti), din Sabina, și deci este predestinat pentru teologie deja prin originea lui: Într-adevăr, pentru Varro, sabini derivă din sebesthai - a venera (Varro, În Festus, s.v. Sabini). Explicația numelor și derivarea genetică a tradiției romane din cea greacă se numără printre principiile fundamentale ale gândirii lui Varro, a cărui viață se Întinde pe toată perioada republicii târzii. Teama că vechea lui Romă va cădea acum În uitare și că se vor stinge ultimele urme (vestigia) ale vechilor culte, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secțiunea avestică a Yasna conform cerințelor tradiției liturgice ulterioare lui Zoroastruxe "Zoroastru". În cadrul celor șaptezeci și două de capitole În care este Împărțită secțiunea, cele cinci G³th³ se Întind, după cum am menționat mai sus, pe șaptesprezece capitole, grupate diferit (prima numără șapte capitole, a doua, separată de prima prin cele șapte capitole ale Yasna Haptanh³iti, numără patru capitole; a treia, patru; a patra și a cincea, câte un capitol fiecare) Într-o ordine care a fost uneori considerată Întâmplătoare și nemotivată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și două de capitole În care este Împărțită secțiunea, cele cinci G³th³ se Întind, după cum am menționat mai sus, pe șaptesprezece capitole, grupate diferit (prima numără șapte capitole, a doua, separată de prima prin cele șapte capitole ale Yasna Haptanh³iti, numără patru capitole; a treia, patru; a patra și a cincea, câte un capitol fiecare) Într-o ordine care a fost uneori considerată Întâmplătoare și nemotivată de conținut, dar care, de fapt, ține cu siguranță de rațiuni metrice. Nefiind nici texte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestora trăiește În Asia: În India (82 000), Pakistan (5 000), Sri Lanka (500) și În Iran (25 000); alții În America și Europa: aproximativ 3 000 În Statele Unite, Canada, Anglia și Australia etc. (Boyce 1979, p. 226) -, actuala comunitate iraniană numără cam un sfert din totalul credincioșilor, deci aproximativ (evaluarea a fost făcută acum zece ani) 30 000 de persoane (Vitalone, 1985, p. 184). Comunitatea iraniană are o istorie În care au alternat perioadele de suferință atroce cu cele de relativă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
horoscoape. Existau și practici mai simple, cu caracter familiar, cum ar fi cea care amintește de obiceiul nostru de a rupe petalele unei flori: o femeie trasa la Întâmplare În cenușa din cămin câteva linii pe care mai apoi le număra; dacă era un număr par, prevestirea era favorabilă. Nu trebuie să ne surprindă că toate aceste practici private au supraviețuit chiar și după dispariția păgânismului. Existau Însă și rituri divinatorii cu caracter public, diverse și mult mai complexe, practicate de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ninive și să domnească acolo încă douăzeci de ani. Pierderea unei asemenea armate ar fi incitat imediat toate provinciile să se răzvrătească și să-și recâștige independența. Nu a fost așa. În fine, ne putem întreba cine a mers să numere cadavrele asiriene în tabăra lor? Cum putem explica intervenția îngerului Domnului în 2Rg 19,35? Întreaga povestire din 2Rg 18,17-19,37 (Is 36-37) descrie invazia asiriană cu un ton aparte pentru că vrea să „citească” evenimentele după criterii religioase. Conform
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
literare și științifice din țară și din străinătate. Dacă nu publică deloc literatură propriu-zisă, în schimb studiile de pedagogie, filosofie, estetică, istorie și istorie literară sunt bine reprezentate și au adesea o remarcabilă ținută academică. Printre colaboratorii revistei s-au numărat câțiva autori de prestigiu, ca Ion Pillat (Tradiție și modernism, Specificul românesc în lirica noastră modernă, Poezia pură la Eminescu), Tudor Vianu (eseul Artă și natură), istoricul literar D. Popovici și clasicistul D. M. Pippidi. Alți colaboratori: Ovidiu Papadima, Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285491_a_286820]
-
Balthasar până la teologii Răsăritului), poetica și chiar poietica. Paralel, este colaborator la Biroul de corespondență din Paris al postului de radio Europa Liberă. Printre emisiunile cele mai prizate ale comentatorului, alături de cronici la cărți de poezie și de critică, se numără „Povestea vorbei” și „Revista revistelor literare”. Jurnalistica rămâne preocuparea esențială a lui I. în timpul exilului. Așa cum va mărturisi ulterior, a fost una dintre modalitățile sale preferate de a se converti la România, după ce o părăsise. În mod sporadic, publicistul a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Eötvös Loránd”, ca profesor onorific, atât cursuri de filologie romanica, cât și de limbă și literatura română. Publicând încă de foarte tânăr (primele lucrări științifice îi apar în 1932, sub numele Göbl), G. a lăsat în urma lui o operă ce numără lucrări de valoare, caracterizate prin „rigoare științifică, o impresionantă informație, o rară forță de disociere și numeroase soluții originale” (Florica Dimitrescu). Și-a redactat articolele și studiile nu numai în limba maghiară, ci și în română, franceza, italiană, germană și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
demonstrată de numerele omagiale consacrate clasicilor, de evocarea sistematică a unor scriitori din prima jumătate a veacului al XX-lea și de restituirea unor texte inedite ale acestora. Contribuțiile istorico-literare și exegetice nu sunt deloc puține și între ele se numără cele ale lui Vladimir Streinu (Sadoveanu, 7/1966), Al. Piru (Viața lui Vasile Alecsandri), Mihai Drăgan (Programul critic al lui Ibrăileanu), I. Constantinescu (comentarii eminesciene la rubrica „Confluențe”), Ion Rotaru (fragmente din O istorie a literaturii române). Tot o expresie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
exilului („Gârboviți de mers și de-așteptare,/ Gândul ni-i cu spini și ciumăfăi,/ Hăulind a dor din zare-n zare,/ Ca demult, când am pornit, flăcăi,/ Cu icoana țării-n chiotoare...”). Eul liric se complace adesea în ipostaza pastorală, numărându-și zilele ca pe mioare și viețuind în singurătățile crestei, doar cu imaginile de acasă, derulate cândva, în alt anotimp, în preajma femeii iubite și cu dorul secătuitor după copii. Toiagul marchează drumul știut al întoarcerii, al coborârii din veac, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
sugerat chiar determinarea concentrației sale serice ca biomarker serologic cu rol potențial în diagnosticul diferențial dintre CP și pancreatita cronică [198]. Se avansează două supoziții față de această constatare neșteptată, având în vedere că printre factorii de risc ai CP se numără obezitatea și rezistența la insulină:creșterea nivelului adiponectinei circulante în CP ar fi un mecanism compensator față de procesul inflamator sistemic și cașexia indusă de boala neoplazică, sau existența unei rezistențe la adiponectină, datorită unei subreglări a receptorilor adiponectinei sau a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
de-al doilea deceniu și la începutul celui de-al treilea deceniu de viață, Eminescu s-a îmbolnăvit grav, mai ales din cauza încordării marilor eforturi depuse. A murit la vîrsta de treizeci și nouă de ani. Printre scrierile lui se numără peste trei sute de articole politice publicate în "Timpul", în care ataca regimul politic și realitățile pseudooccidentalizării. A atacat politicianismul, care, după părerea lui, "printr-o mașină politică nemiloasă a plătit salarii mizerabile pentru slujbe birocratice, creînd un proletariat al condeiului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe săptămînă, lunar, pentru ca apoi, după cîțiva ani, să-și înceteze apariția. Toate propovăduiau crezul sămănătorist. În timpul celui de al patruzecilea jubileu din 1906 al domniei lui Carol I, Bucureștiul scînteia în fața multor oaspeți români și străini, printre care se număra și Karl Lueger, primarul antisemit și antimaghiar al Vienei 175. S-au adunat la București și mulți români ardeleni și bucovineni. Ce se ascundea în spatele acestei fațade avea să devină limpede odată cu Răscoala țărănească din februarie 1907. Țăranii români continuau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
șocați; nu erau încă obișnuiți cu interesele meschine de partid și cu politicianismul de la București, dar aveau să se învețe. De partea ungară, toți intelectualii au fost mobilizați ca să facă parte din delegația la Conferința de Pace. Printre aceștia se numărau contele Pál Teleki, marele geograf, contele Albert Apponyi, un excelent diplomat, vorbitor al mai multor limbi străine, și, în primul rînd, istoricul Sándor Dománovszky. Iorga era la înălțimea lor ca erudiție și, mai ales, era un luptător. Iorga fusese cel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Poporul român, care îi alesese pe național-țărăniști cu o majoritate de 78% din voturi catastrofală pentru celelalte partide, era din nou decepționat. Așa cum spunea Iorga, în ochii poporului, guvernul este întotdeauna vinovat, iar opoziția constituie salvarea... Zilele democrației române erau numărate. Carol s-a întors cu un avion pentru că voia să evite eventualele dificultăți la trecerea graniței. Maniu ar fi putut ordona arestarea lui Carol. Ceea ce l-a oprit s-o facă era acordul încheiat cu Carol, care fusese de acord
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și pe cît posibil eliminat din literatura română. Acestora nu li se acorda acces liber la sufletul românesc în măsura în care acest lucru depindea de Iorga. Critica literară era cea mai puțin constructivă dintre multiplele lui activități. E. Lovinescu (care nu se număra printre prietenii lui Iorga) avea dreptate scoțînd în evidență faptul că "D-l Iorga, înzestrat din belșug cu talent și avînd cele mai bune intenții, a devenit (în ciuda tuturor acestora) cel mai serios obstacol în calea evoluției firești a literaturii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]