28,739 matches
-
pasiv și supus. Așa cum spunea autorul, intenția sa a fost de a dota soldatul finlandez cu un creier, articol care îi lipsea cu desăvârșire până atunci — o aluzie la "Povestirile sublocotenentului Stål" scrisă de Johan Runeberg, care îi descrie pe soldații finlandezi ca având inimi mari, dar modești intelectual. Deși bazat pe experiența de război a autorului, veteran al Războiului de Continuare, este o operă de ficțiune. Romanul nu are propriu-zis un personaj principal ( de fapt începe și se sfârșește cu
Soldatul necunoscut (roman) () [Corola-website/Science/321566_a_322895]
-
în care diferiți indivizi reacționează când sunt expuși la ororile războiului. Este povestea unei companii de mitraliere, care, neobișnuit pentru Finlanda acelui timp, este constituită din oameni recrutați din toate părțile țării (în mod normal unitățile finlandeze erau constituite din soldați provenind din aceeași regiune). Soldații provin din medii sociale foarte diferite și fiecare are felul lui propriu de a reacționa la încercările la care sunt supuși, dar în general par să fie suficient de relaxați încât să trateze războiul ca
Soldatul necunoscut (roman) () [Corola-website/Science/321566_a_322895]
-
când sunt expuși la ororile războiului. Este povestea unei companii de mitraliere, care, neobișnuit pentru Finlanda acelui timp, este constituită din oameni recrutați din toate părțile țării (în mod normal unitățile finlandeze erau constituite din soldați provenind din aceeași regiune). Soldații provin din medii sociale foarte diferite și fiecare are felul lui propriu de a reacționa la încercările la care sunt supuși, dar în general par să fie suficient de relaxați încât să trateze războiul ca pe o slujbă ca oricare
Soldatul necunoscut (roman) () [Corola-website/Science/321566_a_322895]
-
ar putea traduce ca "băieți buni" sau poate "oameni cumsecade, de-ai noștri". Cât despre cei trei ofițeri ai companiei, unul este arogant și un fanatic al disciplinei, altul idealist și mai târziu deziluzionat, dar totdeauna viteaz și atașat de soldații săi, al treilea calm și prietenos. Linna excelează în a descrie personaje foarte diferite, lași sau eroi, precum Kariluoto, cel provenit din pătura de sus a societății,idealist și cam naiv la început, Koskela, om cu picioarele pe pământ, Lehto
Soldatul necunoscut (roman) () [Corola-website/Science/321566_a_322895]
-
le tempereze întrucâtva. Alți critici au recunoscut imediat valoarea operei, iar publicul finlandez a adoptat cartea. Este una din cele mai populare și mai bine vândute cărți în Finlanda. Consensul general este că această carte este un vibrant omagiu adus soldatului finlandez in al doilea război mondial, antirăzboinică fără a fi defetistă. Romanul împărtășește câteva scene și un personaj principal Vilho Koskela cu trilogia "Sub Steaua nordului" ("Täällä Pohjantähden alla").
Soldatul necunoscut (roman) () [Corola-website/Science/321566_a_322895]
-
Sir Arthur Currie, comandantul corpului canadian în timpul războiului), etc. Romanul a popularizat o serie de concepte și inovații militare, unele dintre ele constituind o sursă de inspirație pentru cercetări reale. Cel mai remarcabil îl reprezintă exoscheletul care îi protejează pe soldați, folosit de infanteria mobilă. Aceste costume de luptă sunt controlate de mișcările celor care le poartă, dar sporesc vizibil puterea soldaților, viteza, greutatea maximă pe care o pot transporta, săriturile și, în plus, oferă vedere în infraroșu, radar și auz
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
ele constituind o sursă de inspirație pentru cercetări reale. Cel mai remarcabil îl reprezintă exoscheletul care îi protejează pe soldați, folosit de infanteria mobilă. Aceste costume de luptă sunt controlate de mișcările celor care le poartă, dar sporesc vizibil puterea soldaților, viteza, greutatea maximă pe care o pot transporta, săriturile și, în plus, oferă vedere în infraroșu, radar și auz amplificat, echipament de comunicație, medical și hărți tactice. Un alt concept nou adus de carte este acela de "infanterie spațială", infanteriștii
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
Lord Sandwich" și a trimis-o pe mare, deși era din ce în ce mai uzată, pentru cel puțin un transport comercial la Arhanghelsk, în Rusia. Spre sfârșitul lui 1775, Amiralitatea i-a cerut lui Mather să-i ofere una din nave pentru transportul soldaților în America de Nord în scopul de a învinge milițiile coloniale în timpul Războiului American de Independență. Mather s-a oferit să returneze vechea navă "Lord Sandwich" serviciului militar, dar ea se afla într-o stare de deteriorare atât de avansată încât a
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
britanice în decembrie 1776. Acolo, ea a fost reținută în port și folosită intermitent drept navă-închisoare sub pavilion britanic. Sfârșitul lui "Endeavour" a venit în august 1778, când ocupația britanică a Newportului era amenințată de o flotă ce transporta soldați francezi veniți pentru a susține Armata Continentală. Comandantul britanic, căpitanul John Brisbane, a hotărât să blocheze portul Newport scufundând vasele de prisos aflate în preajmă. Între 3 și 6 august, o flotă de fregate și nave de transport ale Marinei
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
repetat, de economisire a regelui Ioram lui Israel de la ambuscade planificate de Benhadad (2 Regi 6:8-23), în ordonarea bătrânii de a închide ușa împotriva mesager regelui nerecunoscătoare lui Israel (2 Regi 6:25-32), în bewildering cu o orbire ciudat soldații regelui sirian (2 Regi 6:13-23), în a face float de fier pentru a ameliora jenă de la un fiu al unui Profetul (2 Regi 6:1-7), cu încredere în estimarea de zbor bruscă a inamicului o După plecarea lui Ilie
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
unor autobuze vopsite integral în alb, cu excepția însemnului Crucii Roșii și a steagului suedez de pe părțile laterale și frontală, pentru a se evita doborârea lor de către aliați. Misiunea consta din 308 persoane—în jur de 20 de doctori și restul soldați, 36 de autobuze, 19 camioane, 7 mașini, 7 motociclete, un camion remorcă, o bucătărie de campanie, toate aprovizionate pentru întregul transport cu alimente și benzină, căci aprovizionarea în Germania nu era permisă. Printre cele 21.000 persoane salvate în cursul
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
erau legate cu o curea de cotul stâng și ținute de mâner.Principala armă a hopliților era o lance folosită la împuns., care avea o lungime de aproximativ 2,45 metri. O armă secundară era, de obicei o spadă scurtă. Soldații luptau în formație compactă, fiecare stând unul lângă altul și lăsând partea dreaptă descoperită, pentru ca aceasta să fie protejată cel puțin de scutul soldatului vecin. Falanga grecească a apărut pentru prima oară în Grecia, posibil în secolul VIII î.H.
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
o lungime de aproximativ 2,45 metri. O armă secundară era, de obicei o spadă scurtă. Soldații luptau în formație compactă, fiecare stând unul lângă altul și lăsând partea dreaptă descoperită, pentru ca aceasta să fie protejată cel puțin de scutul soldatului vecin. Falanga grecească a apărut pentru prima oară în Grecia, posibil în secolul VIII î.H., deși există multe controverse. Chiar dacă coiful, scutul și armura ofereau o protecție foarte bună, luptele corp la corp erau foarte periculoase, mai ales dacă
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
falangă victorioasă suferea în medie cinci procente pierdere, în special în primele rânduri.Luptele fiind foarte dure, falangele aveau în rare cazuri mai puțin de opt rânduri, deși existau cazuri în care puteau să fie chiar și patruzeci de rânduri. Soldații din rândul doi, îi puteau străpunge pe dușmani, pe deasupra umerilor soldaților din primul rând. Restul soldaților din celelalte rânduri nu puteau participa la luptă. Hopliții erau oameni destul de înstăriți, deoarece își permiteau să cumpere echipament scump.Adoptarea falangei de către romani
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
primele rânduri.Luptele fiind foarte dure, falangele aveau în rare cazuri mai puțin de opt rânduri, deși existau cazuri în care puteau să fie chiar și patruzeci de rânduri. Soldații din rândul doi, îi puteau străpunge pe dușmani, pe deasupra umerilor soldaților din primul rând. Restul soldaților din celelalte rânduri nu puteau participa la luptă. Hopliții erau oameni destul de înstăriți, deoarece își permiteau să cumpere echipament scump.Adoptarea falangei de către romani nu a dus la o abandonare a modurilor mai vechi de
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
dure, falangele aveau în rare cazuri mai puțin de opt rânduri, deși existau cazuri în care puteau să fie chiar și patruzeci de rânduri. Soldații din rândul doi, îi puteau străpunge pe dușmani, pe deasupra umerilor soldaților din primul rând. Restul soldaților din celelalte rânduri nu puteau participa la luptă. Hopliții erau oameni destul de înstăriți, deoarece își permiteau să cumpere echipament scump.Adoptarea falangei de către romani nu a dus la o abandonare a modurilor mai vechi de luptă. Gărzile de corp ale
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
vârstă. Această organizare a mers, probabil, mână în mână cu adoptarea tacticii hopliților, deși unii istorici consideră altceva. O dată ce a apărut noua formațiune de luptă a fost nevoie de un nou echipament: clipeus(scut rotund) și sabia. Diferențele între echipamentul soldaților din clasele I-III( probabil și IV) sunt prea mici, pentru a fi semnificative. Până ce galii nu i-au pus pe romani în situația de a-și modifica formația și armele, este cert că samniții au făcut-o. Primul război
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
anul 146 î.H. Relatările sale despre echipamentul militar roman s-au bazat, probabil, pe propriile observații. În timpul lui Polybius, armata romană era o miliție temporară, iar în "census" erau înregistrați cetățenii suficient de înstăriți pentru a putea fi recrutați. Soldații nu erau obligați să lupte mai mult de 16 campanii, timp de peste 16 ani. Senatul decidea numărul oștenilor de mobilizat și unde anume să fie trimiși. Armatele erau conduse de "magistrați" aleși pentru un an. Senatul putea să le prelungească
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
obișnuită era formată din 4.200 de pedeștri și 300 călăreți. Bărbații cei mai bogați formau unitățile "equites" și erau împărțiți în zece "turmae" comandate de trei "decurioni". Deși Polybius nu face o descriere a unităților "equites", este probabil că soldații din cavaleria romană luptau în formație strânsă și aveau în dotare lance, spadă, coif, platoșă și un scut circular. Soldații pedeștri ai legiunii aveau rosturi diferite, însă nu doar în funcție de avere, ci și de vârstă. Cetățenii săraci care dispuneau însă
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
împărțiți în zece "turmae" comandate de trei "decurioni". Deși Polybius nu face o descriere a unităților "equites", este probabil că soldații din cavaleria romană luptau în formație strânsă și aveau în dotare lance, spadă, coif, platoșă și un scut circular. Soldații pedeștri ai legiunii aveau rosturi diferite, însă nu doar în funcție de avere, ci și de vârstă. Cetățenii săraci care dispuneau însă de bani suficienți pentru a fi recrutabili alcătuiau formațiunile de "velites" sau cavaleria ușoară, alături de soldații prea tineri ca să lupte
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
și un scut circular. Soldații pedeștri ai legiunii aveau rosturi diferite, însă nu doar în funcție de avere, ci și de vârstă. Cetățenii săraci care dispuneau însă de bani suficienți pentru a fi recrutabili alcătuiau formațiunile de "velites" sau cavaleria ușoară, alături de soldații prea tineri ca să lupte în prima linie. Fiecare velites era echipat cu scut rotund, sulițe ușoare și spadă (cel puțin de la mijlocul secolului II î.H.). Unii dintre velites purtau coifuri. Aceștia erau în număr de 1.200, deși nu
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
vârstă de între 20 și 40 de ani. Al treilea șir era format din "triarii", cei mai bătrâni și mai experimentați. Fiecare șir era împărțit în zece "manipule". Astfel, un manipul de hastati sau principes era format din 120 de soldați, iar un manipul de triarii avea un efectiv 60 de oameni. În scopuri administrative, manipulul era împărțit în două centurii conduse de un centurion, sprijinit de un "optio" (locțiitor), un "signifier" (purtătorul stindardului) și un "tesserarius" (comandantul gărzii). Alte unități
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
tot timpul formată din exact 4200 de infanteriști și 300 de cavaleriști. În timpul campaniilor, din cauza morții pe câmpul de luptă sau bolilor, evident, armata se micșora. De asemenea, în situații dificile, Senatul putea mobiliza legiuni de 5000, până la 6000 de soldați. Equites și hastati, erau aleși dintr-un număr restrâns de oameni, de aceea, atunci când erau formate legiuni mai mari, soldații erau împărțiți în mod egal între hastati, principes și velites. Pe câmpul de luptă soldații, erau sprijiniți de către un contingent
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
sau bolilor, evident, armata se micșora. De asemenea, în situații dificile, Senatul putea mobiliza legiuni de 5000, până la 6000 de soldați. Equites și hastati, erau aleși dintr-un număr restrâns de oameni, de aceea, atunci când erau formate legiuni mai mari, soldații erau împărțiți în mod egal între hastati, principes și velites. Pe câmpul de luptă soldații, erau sprijiniți de către un contingent aproximativ la fel de mare de aliați, numit ala, care era recrutat în special din popoare latine. O ala, avea de obicei
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
de 5000, până la 6000 de soldați. Equites și hastati, erau aleși dintr-un număr restrâns de oameni, de aceea, atunci când erau formate legiuni mai mari, soldații erau împărțiți în mod egal între hastati, principes și velites. Pe câmpul de luptă soldații, erau sprijiniți de către un contingent aproximativ la fel de mare de aliați, numit ala, care era recrutat în special din popoare latine. O ala, avea de obicei, tot atâția infanteriști cât o legiune, însă de trei ori mai mulți cavaleriști. Nu se
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]