260,853 matches
-
noul papă, Paul al II-lea, dar acesta din urmă s-a dovedit a fi un adversar la fel de hotărât. George și-a făcut dușmani în rândul nobililor din partidul papal, care s-a adunat la Zelená Hora (Grüneberg) în 28 noiembrie 1465 pentru a-și exprima nemulțumirile și a încheia o alianță împotriva regelui. Această alianță a fost susținută încă de la început de papa Paul al II-lea, iar la 23 decembrie 1466 papa l-a excomunicat pe George și a
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
Bătălia de la Târgu Jiu s-a desfășurat între între 3/16 noiembrie - 4/17 noiembrie 1916 și a avut ca rezultat învingerea forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, în împrejurimile orașului Târgu Jiu, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
Bătălia de la Târgu Jiu s-a desfășurat între între 3/16 noiembrie - 4/17 noiembrie 1916 și a avut ca rezultat învingerea forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, în împrejurimile orașului Târgu Jiu, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a desfășurat imediat
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
Infanterie. Pentru a distrage atenția părții române, Falkenhayn a ordonat, totodată, să se desfășoare „o activitate combativă pe toate șoselele la est de Surduc”, simultan cu alte măsuri de dezinformare, menite să distragă atenția de la Valea Jiului. Între 29 octombrie/11 noiembrie - 2/15 noiembrie 1916 s-a desfășurat A doua bătălie de pe Valea Jiului, care a avut ca rezultat străpungerea apărării forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, prin trecătorile Surduc și Vâlcan și ocuparea orașului Târgu Jiu. Comandant
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
distrage atenția părții române, Falkenhayn a ordonat, totodată, să se desfășoare „o activitate combativă pe toate șoselele la est de Surduc”, simultan cu alte măsuri de dezinformare, menite să distragă atenția de la Valea Jiului. Între 29 octombrie/11 noiembrie - 2/15 noiembrie 1916 s-a desfășurat A doua bătălie de pe Valea Jiului, care a avut ca rezultat străpungerea apărării forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, prin trecătorile Surduc și Vâlcan și ocuparea orașului Târgu Jiu. Comandant ai Armatei 1
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
(nume de război Leka; în sârbă chirilica: Александар Ранковић "Лека"; 28 noiembrie 1909 - 20 august 1983) a fost un lider comunist iugoslav de origine sârbă, considerat a fi al treilea cel mai puternic om din Iugoslavia după Iosip Broz Tito și Edvard Kardelj. Ranković a fost un susținător al Iugoslaviei centralizate și
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
(16 iulie 1773, Hudlice, aproape Beroun - 14 noiembrie 1847, Praga) a fost un poet și lingvist boem și o figură de frunte a Renașterii Naționale Cehe. Împreună cu Josef Dobrovský, el este considerat a fi creatorul limbii cehe moderne. A contribuit prin opera sa științifică la formarea linvisticii cehe
Josef Jungmann () [Corola-website/Science/335999_a_337328]
-
parte din organica Corpului I Armată. La intrarea în război, Divizia 11 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Ioan Muică. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Divizia 11 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Corpului I Armată, alături de Divizia 1 Infanterie și Divizia 2 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul de divizie Ioan
Divizia 11 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336012_a_337341]
-
(; , ; 10 ianuarie 1913 - 18 noiembrie 1991) a fost un om politic slovac, ce a îndeplinit funcțiile de secretar general al Partidului Comunist din Cehoslovacia (1969-1987) și de președinte al Cehoslovaciei (1975-1989). Perioada sa de conducere este cunoscută ca perioada de așa-zisă „Normalizare”, ce a
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
să înceapă în 1991. Mai târziu în același an, cu toate acestea, Husák a cedat postul de secretar general lui Miloš Jakeš, ca răspuns la dorința liderilor mai tineri (Jakeš și Ladislav Adamec) de a ajunge la putere. La 24 noiembrie 1989, întregul Prezidiu al Partidului Comunist, inclusiv Husák, a demisionat. Partidul a abandonat oficial puterea patru zile mai târziu. Husák a rămas în funcția de președinte al Cehoslovaciei până la 10 decembrie 1989, când a fost nevoit să numească primul guvern
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
oficială a regimului, pe care-l crease. Într-o încercare disperată de a-și reabilita imaginea înainte de primele alegeri libere din ultimii 44 de ani, Partidul Comunist l-a exclus în februarie 1990. El a murit, aproape uitat, în 18 noiembrie 1991. Există încă unele întrebări despre responsabilitatea morală a lui Husák pentru ultimele două decenii de administrație comunistă din Cehoslovacia. După prăbușirea regimului, Husák a continuat să susțină că el a încercat doar să reducă urmările invaziei sovietice și a
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
de Carvatia") ca reformator al Bisericii și scriitor. În 1458, Republica a semnat un tratat cu Imperiul Otoman, prin care s-a angajat să plătească tribut sultanului, pe care urma să-l trimită la Constantinopol în fiecare an până la 1 noiembrie cu un sol. În 1481, când orașul a trecut sub „protecție” otomană, el urma să plătească un tribut de 12.500 de ducați. În toate celelalte domenii însă, Ragusa era practic independentă. Putea avea relații cu puteri străine și încheia
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
de Nord, crescând solitar, câteodată fasciculat, în pădure de foioase sau conifere pe trunchiuri și ramuri în putrefacție de fag și stejar respectiv molid, câteodată și pe sol, pe mici fragmente de lemn, de la deal la munte, din aprilie până în noiembrie. Această specie a fost descrisă și redenumită deseori de diferiți micologi. Dar numai doi taxoni s-au menținut: Unul este "Pluteus atricapillus", descris în 1786 de micologul german August Batsch în lucrarea sa "Elenchus Fungorum" cu numele de gen "Agaricus
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]
-
parte din organica Corpului III Armată. La intrarea în război, Divizia 13 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Alexandru Socec. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Divizia 13 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Armatei 1, alături de Corpul I Armată și Divizia 12 Infanterie. Armata 1 era comandată de generalul de divizie Ioan Culcer.<br
Divizia 13 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336019_a_337348]
-
Sondershausen s-a stins și principatele Schwarzburg (Schwarzburg-Sondershausen și Schwarzburg-Rudolstadt) s-a unit sub Prințul Günther Victor de Schwarzburg-Rudolstadt. Prin urmare, Prințul Sizzo a devenit moștenitor prezumptiv al celor două principate. Șansele la sucesiune totuși au luat sfârșit la 22 noiembrie 1918, când Prințul Günther a abdicat în urma Revoluției Germane care a detronat toate monarhiile germane. După moartea Prințului Günther la 16 aprilie 1925, Prințul Sizzo i-a succedat la șefia Casei de Schwarzburg. După mai puțin de un an, Prințul
Sizzo, Prinț de Schwarzburg () [Corola-website/Science/336031_a_337360]
-
a oferit funcția de președinte, dar el a refuzat în favoarea lui Ignacy Mościcki. Piłsudski a rămas, cu toate acestea, cel mai influent om politic din Polonia și a devenit conducătorul de facto al țării până la moartea sa în 1935. În noiembrie 1925 guvernul condus de Władysław Grabski a fost înlocuit de guvernul lui Aleksander Skrzyński, care a obținut sprijinul mișcării Democrația Națională și al Partidului Socialist Polonez ("PPS"). Generalul Lucjan Żeligowski a devenit noul ministru de război în guvern. Cu toate
Lovitura de stat din mai 1926 () [Corola-website/Science/336035_a_337364]
-
intrarea în război, Divizia 17 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Constantin Teodorescu. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în două perioade: între 14/27 august 1916 - 24 august/6 septembrie 1916 și 1/13 noiembrie 1916 - 20 decembrie 1916/3 ianuarie 1917. Divizia 17 Infanterie nu era prevăzută a se înființa la mobilizare. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Marele Cartier General a decis ca trupele aflate în capul de pod Turtucaia să fie
Divizia 17 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336041_a_337370]
-
a diviziei era următoarea:<br> După înfrângerea din Bătălia de la Turtucaia, Divizia 17 Infanterie a fost capturată iar personalul făcut prizonier. Marele Cartier General a decis desființarea ei la 24 august/6 septembrie 1916. Divizia a fost reînființată 1/13 noiembrie 1916 - sub comanda colonelului Constantin Neculcea, funcționând până la 20 decembrie 1916/3 ianuarie 1917, când a fost deființată definitiv. În perioada noiembrie-decembrie 1916, divizia a avut următoarea ordine de bătaie: Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 17 Infanterie a avut următorii
Divizia 17 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336041_a_337370]
-
funcție în perioadele 13 iunie 1893-aprilie 1895 (deși din septembrie 1893 doar cu numele; adjunctul său Dimitrije Katić i-a ținut locul) și 12 iulie 1897-29 iunie 1898, și încă o dată ca primar al Belgradului pentru perioada 22 ianuarie - 25 noiembrie 1897. După ce nu a acceptat cu înțelepciune să ia conducerea guvernului, imediat după întoarcerea să din exil, Nikola Pašić a devenit prim-ministru pentru prima dată în 23 februarie 1891. Cu toate acestea, ex-regele Milan a revenit în Șerbia în
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
permită deschiderea sesiunii extraordinare, iar Pašić a demisionat din funcția de prim-ministru la 22 august 1892. În timpul mandatului său, el a fost, de asemenea, ministru de externe începând de la 2 aprilie 1892 și ministru interimar al finanțelor de la 3 noiembrie 1891. După ce regele Alexandru s-a declarat major înainte de vreme și a demis regenta, l-a desemnat pe radicalul moderat Lazăr Dokić pentru a forma un guvern. Deși a primit aprobarea unor membri ai Partidului Radical pentru a participa în
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
lui Pašić de a corecta frontierele de la Postojna și Idrija au fost subminate tot de regentul Alexandru care a preferat să aibă „relații bune” cu Italia. Partidul Radical s-a plasat pe locul al doilea în alegerile organizate la 28 noiembrie 1920, având doar un loc de deputat mai puțin decât Partidul Democrat Iugoslav (obținând 91 și, respectiv, 92 din cele 419 locuri). Cu toate acestea, Pašić a reușit să formeze o coaliție și a devenit din nou prim-ministru la
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
luând alte măsuri de fraudare a alegerilor pentru a menține opoziția, formată în principal din autonomiști croați, în minoritate în Parlamentul Iugoslav. Pašić a rămas prim-ministru până la 8 aprilie 1926, cu o scurtă pauză de la 27 iulie la 6 noiembrie 1924, când guvernul a fost condus de Ljuba Davidović. După ce a renunțat temporar la postul său în favoarea colegului de partid Nikola Uzunović, regele Alexandru a refuzat să-l repună în drepturi pe Pašić, folosind ca pretext scandalurile produse de Râde
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
De asemenea are multe lucrări în colecții particulare din: România, Germania, Olanda, Franța, Italia, U.S.A., Canada, Japonia, Ungaria, e.t.c. Diana Câmpan - Gând românesc nr. 5 (11) - 2009 Claudiu Groza - Clujeanul - martie 2008 Roxana Pasculescu Radio România cultural - noiembrie 2007 Tatiana Rădulescu - Contemporanul, octombrie 2003 Veronica Gherasim - Cotidianul - august 2003 Dragoș Ciobanu - Națiunea - august 2003 Gabrielle Pahrbach - Siegener Zeitung - decembrie 2000 Wolfgang Thiel-Die Wittgensteiner Zeitung - decembrie 2000 Daniel Popescu - ROMPRES - aprilie 1999 Gabrielle Pahrbach - Siegener Zeitung - decembrie 2000 Wolfgang
Ianza Cristian Sergiu () [Corola-website/Science/336040_a_337369]
-
polimeri, prin divizia să de petrochimie, si de robineți industriali, prin activitățile Rominserv Valves Iaifo Zalău. KMG Internațional derulează, de asemenea, în parteneriat cu Agenția Națională de Presă AGERPRES, proiectul editorial intitulat "160 de ani de rafinare", în perioada 22 noiembrie - 16 decembrie. În urmă cu 160 de ani, rafinăria de la Râfov de lângă Ploiești, prima rafinărie din lume, procesa pentru prima dată țiței. În cadrul proiectului vor fi difuzate materiale jurnalistice și documentare care vor aborda, printre altele, subiecte privind istoricul rafinării
KMG International și Rompetrol aniversează Ziua Națională a României by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103895_a_105187]
-
de altă parte, ministrul Energiei, Victor Grigorescu, declara că proiectul realizării reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă se va regăsi în strategia energetică a României, întrucât în acest proiect s-a investit deja peste un miliard de euro. Pe 9 noiembrie 2015, reprezentanții Nuclearelectrica și China General Nuclear Power Corporation (CGN) au semnat Memorandumul de Înțelegere privind dezvoltarea, construcția, operarea și dezafectarea unităților 3 și 4 ale centralei nuclearo-electrice Cernavodă. Fondul Proprietatea, administrat de Franklin Templeton Investments Lansat în decembrie 2005
Reactoarele 3 și 4, ”interzise” de Fondul Proprietatea. Lovitură nucleară pentru Nuclearelectrica by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/103908_a_105200]