30,538 matches
-
că a sosit momentul să se revizuiască marxismul.Numele de care se asociază criza revizionistă este cel al unui important lider, ideolog, cel mai apropiat colaborator al lui Engels ,Eduard Bernstein. Bernstein a scris mai mult lucrări, cea mai importantă apărând în 1899, tradusă în mai multe limbi.La 1900, când apare cartea, evoluțiile anticipate de Marx nu s-au confirmat ca lupta de clasă. În Germania a avut loc o singură greva la Ruhr. Rată șomajului a fost aproape 2
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
Un prizonier de război este un soldat (infanterist, marinar, aviator sau din infanteria marină) care este închis de o putere inamică în timpul sau imediat după un conflict armat. Există legi internaționale care apără prizonierii de război de relele tratamente. Diferitele națiuni au atitudini diferite față de respectivele legi. Articolul al 4-lea al Convenției a III-a de la Geneva protejează personalul militar capturat, pe unii dintre luptători de gherilă și pe anumiți civili. Prevederile
Prizonier de război () [Corola-website/Science/300186_a_301515]
-
de identificae (dacă există). Statutul de prizonier de război nu este aplicabil necombantanților neînarmați capturați în timp de război. Ei sunt protejați de Convenția a IV-a de la Geneva, mai degrabă decât de cea de-a a treia, care-i apără pe militari. În principal, pentru a fi îndreptățit să fii prizonier de război, persoana capturată trebuie să se fi comportat conform legilor și obiceiurilor războiului, ca de exemplu să fie parte a unei structuri miltare organizate, să poarte uniformă militară
Prizonier de război () [Corola-website/Science/300186_a_301515]
-
găsi în versetele Gen:21:31, 26:23-24, Iosua 15:28 sau 1Sam 8:1-3, dar și în altele. Rămășițele acesteia se găsesc astăzi la 4 kilometri Nord-Est de orașul nou, situl arheologic fiind numit Tell As-Sa’b și apărând, începând cu anul 2005, pe lista obiectivelor UNESCO World Heritage. Așezarea a fost distrusă complet în anul 701 î.e.n. în invazia trupelor regelui asirian Sennacherib și reconstruită ulterior, doar ca să fie din nou distrusă în 587 î.e.n., atunci când babilonienii au
Beer Șeva () [Corola-website/Science/300203_a_301532]
-
din secolul al III-lea dinaintea erei creștine. Alături de Așdod și Eilat este unul din principalele porturi ale Israelului. În Haifa antică locuia o populație amestecată, evrei împreună cu alte popoare. În Evul Mediu, Haifa se prezenta ca un mic port, apărat din toate părțile. Haifa modernă a fost fondată în anul 1761, când domnitorul autonom arab al Galileei,Dahar Al-Omar, a distrus vechiul oraș și l-a reclădit în partea apropiată de mare. În secolul al XVIII-lea și al XIX
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
a reclădit în partea apropiată de mare. În secolul al XVIII-lea și al XIX-lea, orașul a căzut pradă piraților, fapt ce a cauzat clădirea a două mari forturi la intrarea în port. Cu timpul, forturile au fost distruse, apărând în prezent doar ca simbol al orașului. În secolul al XIX-lea, orașul a devenit mai mare și mai important și datorită contribuției comunității luterane a Templierilor germani. În secolul al XX-lea, aici a ajuns calea ferată ce pornea
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
conflicte pentru controlul unor arii suplimentare pe Carmel. În veacurile al XVIII-lea - al XIX-lea Haifa a fost adesea pradă atacurilor piraților. Din acest motiv guvernatorul otoman al orașului a decis construirea a două turnuri de pază, destinate a apăra portul din două părți. Turnurile au devenit un simbol al orașului și deși ele au fost distruse într-o epocă ulterioară, ele apar pe stema orașului Haifa. În anii 1830 ,sub stăpânirea lui Ibrahim pașa, fiul lui Mehmet Ali, au
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
Imperiului Otoman, a contribuit la accelerarea dezvoltării portului Haifa. În ajunul Primului Război Mondial trăiau la Haifa 20,000 locuitori, ea fiind al patrulea oraș ca mărime din Palestina. În cursul Primului Razboi Mondial turcii au postat la Haifa unități de artilerie pentru a apăra golful de o eventuală debarcare de trupe britanice inamice. Haifa a fost în cele din urma cucerită de britanici la 23 septembrie 1918. În continuare portul Haifa a servit ca punct de aprovizionare a armatei britanice care a înaintat spre
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
atunci decizia foarte controversată de a otrăvi pe toți soldații și prizonierii (vreo două mii de albanezi )]îmbolnăviți, ce nu puteau fi evacuați . În continuare, orașul s-a aflat sub controlul pașei de Akka, Ahmed Jazzar (albanez de origine, cel care apărase cu succes Akko de asediul lui Napoleon ), iar mai târziu a fost guvernat de Muhammad "Abu Nabut" Agha , albanez și el, care, vestit ca și Jazzar prin cruzime , s-a dovedit a fi un bun administrator - a refăcut numeroase cladiri
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
Rehovot calea ferata și s-a clădit o gară, ceea ce ajutat la comercializarea produselor agricole din localitate în întreaga țară și prin portul Jaffa în străinătate. În 1923 agricultorii s-au organizat într un comitet care era destinat să le apere drepturile în fața celorlalți locuitori.În 1933 a luat ființă o fabrică de sucuri de fructe Yafura. Relațiile cu vecinii arabi au fost uneori tensionate, ca de pildă cu satul Zarnuga și cu tribul beduin Satariye care a atacat localitatea având
Rehovot () [Corola-website/Science/300221_a_301550]
-
de-al Doilea Război Mondial, unii locuitori sași din Boz au fost recrutați în trupe germane pentru a merge pe frontul din Rusia. La plecare, ei au scris pe trenul care urma să îi ducă pe front următorul avertisment: "Stalin, apără-ți mustața! Vin bozenii!" Ca urmare a acordului cu URSS, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial statul român a permis deportarea în lagăre de muncă a propriilor cetățeni de etnie germană, ca reparații de război. Din satul Boz
Boz, Alba () [Corola-website/Science/300232_a_301561]
-
și-au adus din nou tributul lor de sânge, eroii neamului al căror nume este înscris pe monumentul din centrul satului, fiind mărturie pentru jertfa sîncelenilor. După cel de-al doilea război mondial, întreaga înfățișare a satului s-a schimbat, apărând case noi, asemănătoare cu cele de la oraș. Unele din ulițele satului au fost aliniate și pietruite. În anul 1963 s-a introdus curentul electric, iar în 1994 gazul metan astfel încât condițiile de viață ale locuitorilor sunt comparabile astăzi cu cele
Sâncel, Alba () [Corola-website/Science/300272_a_301601]
-
suprafață de aproape 400 hectare). Cumpărarea doar parțială a proprietăților din zona de exploatare creează greutăți serioase companiei RMGC deoarece aprobarea proiectului și implicit activitatea de exploatare nu poate începe fără acceptul tuturor proprietarilor de teren, ale căror drepturi sunt apărate atât de legislația românească cât și de cea europeană. În cazul unor aprobări abuzive din partea instituțiilor statului român („la limita legii”) există riscul antrenării statului român în litigii interminabile, cu costuri ridicate (ce pot fi imputabile persoanelor vinovate sau suportate
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
spre Cămpia de Vest căt și spre Valea Mureșului, a jucat de-a lungul secolelor un rol important în evoluția așezării comunei Păuliș. Amplasata chiar la intrarea în defileul Mureșului, această cetate a fost construită ca o fortificație menită să apere două căi de acces spre nord-vestul țării, atât pe Valea Mureșului cât și pe Valea Cladovei. Descoperirile facute în nivelul al III- lea al zidului de fortificație atestă o locuire a acestei cetăți și între secolele XI-XV fiind un sit
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
septembrie 1944, de către elevii școlii de ofițeri din Radna, fapta comemorată de Monumentul de la Păuliș. "Pe aci nu se trece" "Monument dedicat eroismului elevilor și ofițerilor români din școlile militare care și-au dăruit viața pentru libertatea și independența patriei, apărând granițele de vest ale țării, în zilele imediat următoare actului de la 23 august 1944 când România întoarce armele împotriva naziștilor. Aceștia primesc ordinul să întârzie retragerea trupelor germane sau să moară făcând asta..." Ulterior în perioada comunistă zona a fost
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
Gârbova și Aiud. Între aceste localități, se află ruinele unei biserici de piatră de la sfârșitul sec.al XIII-lea, unde la 1334, este amintit ca slujind preotul Simion. Astăzi Tinodul este o localitate dispărută, Cetatea Geoagiului avea o poziție strategică apărată de zona muntoasă a Munților Trascăului, cu posibilitate de acces direct doar dinspre valea Stremțului, prin Teiuș, sau Cetea sau din N-V pe valea Gârbovelor dinspre loc. Gârbova de Jos, Gârbova de Sus, Gârbovița, Geomal. Câtă vreme aceste drumuri
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
aranjat o bibliotecă în localul din sat (nu știu exact aici despre ce local e vorba) cu o cameră pentru citit. Din 1936 nici comună noastră, ca și celelalte comune din Banat cu populație germană, nu a putut să se apere de influență partidului nazist. Așa denumirea de comunitate a primit un alt nume și anume acela de grup. Secolul 20 a adus multor sagani și perioade de trai foarte bune, dar și multă durere și suferința. Așa a avut sagu
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
repaus, timp de 40-50ms, ceea ce constituie postpotențialul pozitiv(sau posthiperpolarizare). Trecerea ionilor de Na+ prin membrana se face pasiv și este dependentă exclusiv de gradientul de concentrație. În concluzie "geneză impulsurilor nervoase nu consumă energie." Când membrana este stimulată subliminal, neapărând acea diferența de 15mV, nu se produce un potențial de acțiune dar crește sensibilitatea membranei, ceea ce rezultă într-un potențial local. 1.^ Barnett MW, Larkman PM (June 2007). "The action potențial". Pract Neurol 7 (3): 192-7. PMID 17515599. http://pn
Potențial de acțiune () [Corola-website/Science/301525_a_302854]
-
1087 cu pecenegii a recunoscut noua situație creată la Dunărea de Jos de statul peceneg. Această formațiune statală a ajuns în jurul anului 1087 sub dominația pecenegului "Tzelgu" ("Celgu"? sau Salgo) și s-a aliat cu regele ungur detronat Solomon ("Salamon"), apărând astfel o coaliție antibizantină destul de puternică. În unele documente, hanul Kutesk este menționat ca fiind căpetenia pecenegilor din Moldova în secolul al XI-lea, deși unii istorici îl consideră ca fiind cuman. Unii atribuie pecenegilor, dar există controverse în acest
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
de tunuri. Francezii dispun de treisprezece nave, una cu 120 de tunuri, trei cu 80 de tunuri, nouă cu 74 de tunuri și patru fregate. Francezii au o poziție bună, sunt ancorați în apropierea unei linii de bancuri, crezându-se apărați astfel de un atac dinspre port. Nu se așteaptă să fie atacați până a doua zi. Dar Nelson ordonă navelor sale să avanseze. Căpitanul Thomas Foley, descoperă un decalaj între bancurile de nisip și navele franceze și, la bordul lui
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
respectivă, deoarece femeile scriitoare nu aveau succes la public la fel ca bărbații. Până în perioada modernă, în care a trăit și a scris Virginia Woolf, ele au resimțit efectele acestor prejudecăți. Un alt factor a fost dorința de a-și apăra viața privată departe de atenția publică și de a preveni scandalurile care urmau să apară dacă va ieși la iveală relația sa cu George Henry Lewes, care era căsătorit pe atunci. [1] Mary Anne Evans a fost al treilea copil
George Eliot () [Corola-website/Science/301521_a_302850]
-
tacticile războiului fulger nu au mai putut fi aplicate, și problemele conexe ce au apărut inerent (rată redusă de înlocuire a personalului și armamentului, probleme de alimentare cu combustibili, etc.) au făcut ca ideea de blitzkrieg să devină greu de apărat, și și mai dificil de folosit ca tactică viitoare. Forța militară a wehrmachtului se baza mai degrabă pe tactici studiate în prealabil și mai puțin pe tactici bazate pe ordine directe date în cursul bătăliei, la care se adăugau întotdeauna
Wehrmacht () [Corola-website/Science/301540_a_302869]
-
880. Vikingii scandinavi numiți "varegi" de către bizantini, au combinat pirateria cu negustoria și au început să străbată căile navigabile dinspre Marea Baltică către Marea Neagră și Marea Caspică. Slavii așezați de-a lungul acestor râuri îi angajau deseori pe varegi să-i apere. Conform primelor cronici kievene, un vareg numit Rurik a devenit prinț al Novgorodului pe la anul 860, mai înainte ca succesorii să se mute către sud și să-și extindă autoritatea asupra Kievului. Până la sfârșitul secolului al IX-lea, prinții varegi
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
cele din urmă. Petru și-a reorganizat forma de guvernământ după ultimele modele occidentale, transformând Rusia într-un stat absolutist. El a înlocuit Duma "boierilor" (consiliul nobililor) cu un Senat format din nouă membri. S-a trecut la reforma administrativă, apărând noi provincii și districte. Petru a dat ca sarcină noului numit Senat colectarea taxelor și impozitelor. În timpul domniei sale, sumele colectate la bugetul statului au crescut de trei ori. Ca parte a reformelor, Biserica Ortodoxă Rusă a fost incorporată parțial în
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
țarului. La sfârșitul deceniului al optulea al secolului al XIX-lea, Rusia și Imperiul Otoman s-au înfruntat în Balcani. Din 1875 până în 1877, criza balcanică s-a acutizat prin izbucnirea revoltelor antiotomane în diversele națiuni slave din zonă, rebeliuni apărate de Rusia și înăbușite cu duritate de Imperiul Otoman. Naționalismul rusesc a devenit un factor hotărâtor pentru sprijinirea luptei de eliberare națională a balcanicilor creștini-ortodocși de sub jugul otoman, Bulgaria și Serbia ajungând să se bucure de un statut de protectorate
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]