26,883 matches
-
ar fi fost obligate să lupte la limita lor de operare. Britanicii nu credeau că avioanele rapide de vânătoare puteau să se angajeze în lupte aeriene. Efectele forței centrifuge asupra corpului uman puteau, în accepțiunea tacticienilor britanici, să împiedice implicarea avioanelor de vânătoare în luptele aeriene unu-la-unu. Principala amenințare la aderesa avioanelor proprii de vânătoare era considerată a fi focul încrucișat al mitralierelor de pe bombardiere. Înainte de război, eficiența focului încrucișat al mitralierelor de pe bombardiere fusese supraevaluată de comandanții aviației militare britanice
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Britanicii nu credeau că avioanele rapide de vânătoare puteau să se angajeze în lupte aeriene. Efectele forței centrifuge asupra corpului uman puteau, în accepțiunea tacticienilor britanici, să împiedice implicarea avioanelor de vânătoare în luptele aeriene unu-la-unu. Principala amenințare la aderesa avioanelor proprii de vânătoare era considerată a fi focul încrucișat al mitralierelor de pe bombardiere. Înainte de război, eficiența focului încrucișat al mitralierelor de pe bombardiere fusese supraevaluată de comandanții aviației militare britanice. Această miopie a avut un impact negativ asupra eficacității tactice a
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
tactice a RAF Fighter Command până în vara anului 1940. Hugh Dowding, comandantul Fighter Command, și planificatorii săi militari au luat în considerat bombardierele germane singura amenințare și au definit sisteme și tactici de luptă rigide, care foloseau formații fixe de avioane de luptă cu front strâns pentru lupta împotriva bombardierelor. Datorită faptului că focul încrucișat al bombardierelor era considerat extrem de periculos, piloții de vânătoare fuseseră antrenați să deschidă la rândul lor focul la distanță mare de țintă de 300-400 m și
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fără să se apropie prea mult. Aceste tactici folosite de-a lungul a mai multor ani, s-au dovedit total ineficiente în condițiile luptelor aeriene din anul 1940 de pe cerul insulelor britanice. Aceste tactici nu erau potrivite pentru lupta dintre avioanele de vânătoare. Constrânși să zboare în formații strânse, piloții RAF erau mai preocupați să își păstreze pozițiile fără să intre în coliziune cu colegii săi decât să fie atenți la manevrele inamicului. Aceste tactici îi făcea vulnerabili la atacurile surpriză
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
vânătoare. Constrânși să zboare în formații strânse, piloții RAF erau mai preocupați să își păstreze pozițiile fără să intre în coliziune cu colegii săi decât să fie atenți la manevrele inamicului. Aceste tactici îi făcea vulnerabili la atacurile surpriză ale avioanelor de vânătoare germane Bf 109 și Bf 110. Chiar și atunci când avioanele de vânătoare britanice interceptau bombardierele germane fără să fie ele însele interceptate, haosul luptelor aeriene moderne făcea imposibilă atacurile concentrate ale formațiilor rigide. Piloții erau obligați să țină
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
să își păstreze pozițiile fără să intre în coliziune cu colegii săi decât să fie atenți la manevrele inamicului. Aceste tactici îi făcea vulnerabili la atacurile surpriză ale avioanelor de vânătoare germane Bf 109 și Bf 110. Chiar și atunci când avioanele de vânătoare britanice interceptau bombardierele germane fără să fie ele însele interceptate, haosul luptelor aeriene moderne făcea imposibilă atacurile concentrate ale formațiilor rigide. Piloții erau obligați să țină prea mult seama de capacitățile defensive ale bombardierelor. Atacurile vânătorilor începeau și
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
distrugerile produse bombardierelor erau minore. Aceste greșeli tactice au devenit evidente în timpul luptelor din Belgia și Franța. În plus, pregătirea făcută în grabă a unor piloți a dus la apariția unor greutăți în învățarea de tactici noi, schimbate radical. Tacticile avioanelor de vânătoare germane erau mai flexibile. În timpul Războiului Civil Spaniol, Werner Mölders a conceptul un nou sistem de tactici pentru aviația de vânătoare. Prima schimbare a vizat folosirea unui număr mare de Bf 109 în misiuni de vânătoare liberă deasupra
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
tactici pentru aviația de vânătoare. Prima schimbare a vizat folosirea unui număr mare de Bf 109 în misiuni de vânătoare liberă deasupra câmpului de luptă. În locul formației standard V, folosită de numeroase forțe aeriene ale vremii, germanii și-au grupat avioanele de vânătoare în "Rotte" - grup de două avioane în care un pilot conducea formația, iar un al doilea îl secunda la aproximativ 200 m în lateral. Zborul în această formație permitea celor doi să își acopere reciproc unghiurile moarte. Când
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
vizat folosirea unui număr mare de Bf 109 în misiuni de vânătoare liberă deasupra câmpului de luptă. În locul formației standard V, folosită de numeroase forțe aeriene ale vremii, germanii și-au grupat avioanele de vânătoare în "Rotte" - grup de două avioane în care un pilot conducea formația, iar un al doilea îl secunda la aproximativ 200 m în lateral. Zborul în această formație permitea celor doi să își acopere reciproc unghiurile moarte. Când un un inamic ataca pe unul dintre membrii
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
și „ochii și urechile” sale - un sistem complex care obținea informații și le livra în mod eficient „dinților” (aviația de vânătoare). În vara anului 1940, rețeaua de radare locale de-a lungul țărmului Angliei și Scoției era capabilă să urmărească avioanele care se apropiau dinspre Europa continentală, cu excepția celor care zburau la altitudini foarte joase. Altitudinea cea mai propice pentru detectare era cea de 20.000 de picioare (6 km). Avioanele care zburau la această altitudine puteau fi detectate de la peste
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a lungul țărmului Angliei și Scoției era capabilă să urmărească avioanele care se apropiau dinspre Europa continentală, cu excepția celor care zburau la altitudini foarte joase. Altitudinea cea mai propice pentru detectare era cea de 20.000 de picioare (6 km). Avioanele care zburau la această altitudine puteau fi detectate de la peste 100 mile depărtare (160 km). Identificarea era ajutată de sistemul IFF (Identification Friend or Foe) care distingea avioanele germane de cele britanice prin intermediul unui semnal radar specific. Tehnologia radar a
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
propice pentru detectare era cea de 20.000 de picioare (6 km). Avioanele care zburau la această altitudine puteau fi detectate de la peste 100 mile depărtare (160 km). Identificarea era ajutată de sistemul IFF (Identification Friend or Foe) care distingea avioanele germane de cele britanice prin intermediul unui semnal radar specific. Tehnologia radar a acelor vremuri nu asigura o identificare fără greșeală. Sistemul radar britanic avea dificultăți în detectarea formațiilor care zburau la mai mult de 25.000 de picioare (7,6
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
zbor. De asemenea, doar operatorii cu experiență puteau să identifice corect după câteva minute direcția de deplasare a formațiilor care zburau în zigzag. Stațiile radar urmăreau în majoritatea cazurilor spațiul aerian de deasupra mării, doar câteva fiind destinate și detectării avioanelor care se deplasau deasupra insulelor britanice. identificare și urmărirea avioanelor care intraseră deja în spațiul aerian britanic intrau în sarcina Royal Observer Corps. Zeci de mii de voluntari de-a lungul și latul Regatului Unit urmăreau formațiunile germane care zburau
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
corect după câteva minute direcția de deplasare a formațiilor care zburau în zigzag. Stațiile radar urmăreau în majoritatea cazurilor spațiul aerian de deasupra mării, doar câteva fiind destinate și detectării avioanelor care se deplasau deasupra insulelor britanice. identificare și urmărirea avioanelor care intraseră deja în spațiul aerian britanic intrau în sarcina Royal Observer Corps. Zeci de mii de voluntari de-a lungul și latul Regatului Unit urmăreau formațiunile germane care zburau deasupra insulelor. Observatorii erau în legătură continuă cu aeroporturile de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
capete. Erau lansate salve de câte nouă sau mai multe rachete de pe rampe aflate la o distanță de 18 m una de alta. Parașutele erau lansate la altitudine de 180 m, având atașate cabluri de oțel de 150 m lungime. Avioanele care atacau la altitudine mică ar fi intrat în această „perdea” de cabluri. În momentul în care cablul se agăța de avionul inamic, se deschidea o parașută la cel de-al doilea capăt al cablului, ceea ce făcea ca aparatul de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
alta. Parașutele erau lansate la altitudine de 180 m, având atașate cabluri de oțel de 150 m lungime. Avioanele care atacau la altitudine mică ar fi intrat în această „perdea” de cabluri. În momentul în care cablul se agăța de avionul inamic, se deschidea o parașută la cel de-al doilea capăt al cablului, ceea ce făcea ca aparatul de zbor să fie de necontrolat. Acest dispozitiv a fost folosit pentru prima oară pe 18 august 1940. Pe lângă aceste parașute cu cabluri
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
aparate Dornier Do 17 și Junkers Ju 88. Forța care ataca Kenley era mai puțin numeroasă decât cea care avea ca obiectiv Biggin Hill, iar bombardierele Ju 88 și Do 17 transportau doar două treimi din încărcătura de bombe ale avioanelor He 111. Planificatorii militari consideraseră că bombardamentul la altitudine redusă a celui de-al doilea grup avea să compenseze puterea de foc mai redusă a acestuia. Escorta bombardierelor era asigurată de "Jagdgeschwader 3 (grupul de vânătoare)" (JG 3), "Jagdgeschwader 26
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
54" (JG 54) și "Zerstörergeschwader 26 (grupul de distrugătoare)" (ZG 26). "Grupurile de vânătoare" urmau să execute operațiuni de escortă și vânătoare liberă decolând de pe aeroporturile din Pas-de-Calais. Ambele aeroporturi britanice găzduiau camere operaționale de sector, de unde erau dirijate acțiunile avioanelor proprii de vânătoare. Aceste aeroporturi au fost selectate de planificatorii Luftwaffe datorită faptului că erau cele mai mari baze aeriene de pe care operau avioanele vânătoare RAF. Spionajul german nu avea informații însă că acolo funcționau camerele operaționale de sector. Aceste
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de pe aeroporturile din Pas-de-Calais. Ambele aeroporturi britanice găzduiau camere operaționale de sector, de unde erau dirijate acțiunile avioanelor proprii de vânătoare. Aceste aeroporturi au fost selectate de planificatorii Luftwaffe datorită faptului că erau cele mai mari baze aeriene de pe care operau avioanele vânătoare RAF. Spionajul german nu avea informații însă că acolo funcționau camerele operaționale de sector. Aceste camere erau construcții supraterane și erau practic neprotejate împotriva bombardamentelor. Dacă ele ar fi fost distruse de bombe iar ocupanții lor uciși sau răniți
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
escadrilei) din grupul de bombardiere 76 care operau de pe aeroportul Cormeilles-en-Vexin au fost instruiți într-o ședință scurtă de comandantul lor, căpitanul Joachim Roth. Escadrila urma să execute un raid la înălțime mică împotriva bazei aeriene Kenley, Roth fiind navigatorul avionului conducător. Unitatea obținuse rezultate remarcabile în Franța în timpul atacurilor la mică altitudine. Cele nouă bombardiere Do 17 trebuiau să traverseze Canalul Mânecii, să ajungă în dreptul țărmului britanic la Beachy Head. De aici, urmau să urmărească linia de cale ferată Brighton-Londra spre
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
misiuni de bombardament de la înălțimi de două ori mai mari, ceea ce făcea ca gradul de pericol să fie mult sporit pentru aparatele de zbor. Atacul bombardierelo Do 17 urma să fie parte a unei mișcări duble de învăluire a aeroportului. Avioanele Ju 88s din II./ KG 76 urmau să bombardeze în picaj clădirile și hangarele la început de la mare altitudine. Cinci minute mai târziu, 27 de bombardiere Do 17 din I./KG 76 și II./ KG 76 urmau să execute un
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
distruse încă. Acest plan de atac era unul îndrăzneț și ingenios. Dacă ar fi fost dus la îndeplinire așa cum fusese plănuit, aeroportul Kenley ar fi fost complet distrus. Dacă bombardierele care acționau la mare înălțime aveau o escortă completă de avioane de vânătoare, bombardierele care atacau la altitudine joasă trebuiau să se strecoare fără să fie detectate și să evite interceptarea spre și dinspre obiectiv. Operațiunea trebuia să înceapă la ora 9:00, dar a trebuit să fie amânată datorită ceții
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
să înceapă la ora 9:00, dar a trebuit să fie amânată datorită ceții dense care reducea vizibilitatea până la altitudinea de 4.000 de picioare (1.220 m). În acest timp au avut loc mai multe lupte de hărțuială între avioanele de vânătoare RAF și avioanele germane de recunoaștere. Un avion Bf 110 din "Lehrgeschwader 2" (LG 2) a fost doborât în timpul dimineții. La ora 11:00, formațiile grupului 1 (KG 1) au decolat și s-au îndreptat spre mare. Intrarea
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
00, dar a trebuit să fie amânată datorită ceții dense care reducea vizibilitatea până la altitudinea de 4.000 de picioare (1.220 m). În acest timp au avut loc mai multe lupte de hărțuială între avioanele de vânătoare RAF și avioanele germane de recunoaștere. Un avion Bf 110 din "Lehrgeschwader 2" (LG 2) a fost doborât în timpul dimineții. La ora 11:00, formațiile grupului 1 (KG 1) au decolat și s-au îndreptat spre mare. Intrarea în formație a bombardierelor Do
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fie amânată datorită ceții dense care reducea vizibilitatea până la altitudinea de 4.000 de picioare (1.220 m). În acest timp au avut loc mai multe lupte de hărțuială între avioanele de vânătoare RAF și avioanele germane de recunoaștere. Un avion Bf 110 din "Lehrgeschwader 2" (LG 2) a fost doborât în timpul dimineții. La ora 11:00, formațiile grupului 1 (KG 1) au decolat și s-au îndreptat spre mare. Intrarea în formație a bombardierelor Do 17s și Ju 88 din
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]