26,410 matches
-
Ibidem, p. 5. footnote>; „oamenii reprezintă o resursă comună și totodată o resursă - cheie, o resursă vitală, de azi și de mâine, a tuturor organizațiilor”<footnote Manolescu, Aurel, Lefter, Viorel, Deaconu, Alecxandrina (editori), op. cit., p.13. footnote>; „resursele umane reprezintă cheia activităților economice (...) aflată în centrul activității, omul devine un factor de importanță majoră pentru management”<footnote Manole, Cristina, Managementul resurselor umane în administrația publică, Editura ASE, București, 2006, p. 11. footnote>. În fapt, resursele umane nu sunt identice cu personalul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
nu se pierde informația astfel obținută, este bine ca la sfârșitul perioadei de observare să se întocmească o prezentare a postului, sub forma unui ghid sau formular standard de observare a locului de muncă, fapt ce permite ca unele informații cheie să nu fie omise. Un astfel de ghid sau formular standard de observare a locului de muncă va fi redat în figura 3. GHID (FORMULAR STANDARD) DE OBSERVARE A LOCULUI DE MUNCĂ relațiile postului respectiv, pe linie ierarhică și funcțională
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
încât adeseori este dificil de stabilit pe unde trece frontiera care desparte cele două estetici, atunci când unul dintre termeni, în speță cel decadent, este ignorat și îngropat istoric într-un interval de aproximativ două decenii, cu începere din 1870, moment cheie din punct de vedere istoric al înfrângerii Franței de către Prusia. În Franța, certificatul de deces al curentului ca mișcare structurată, organizată, stabilește ca dată-reper anul 1889, dar aproximarea împinge dispariția curentului spre sfârșitul secolului, așa cum consideră, de pildă, Rapetti. Portanța
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
formalism stilistic care-i va apropia stilurile decorative, dar și dezvoltarea artelor "minore", decorative, precum ilustrarea de carte, a unui artizanat superior în industria obiectului de lux etc. -, cu literatura prelucrarea unor teme literare -, și muzica muzicalitatea devenind un concept cheie subliniat și de arta poetică verlainiană. Corespondențele ce se stabilesc între diferitele arte ca în opera lui Wagner, spre exemplu, devin fundamentale pentru noua estetică. În acest sens, exercițiile de laborator decadent ale lui Des Esseintes, eroul din În răspăr
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
grațioasă, care se repetă în mod armonic. În articolul său, "Basmele noastre în artă. Friza decorativă a lui Kimon Loghi", din Seara, D. Karnabatt consideră exemplar acest panou decorativ pentru introducerea basmului în arta plastică, respectiv în pictură, într-o cheie modernă, simbolistă. În ciuda unui limbaj nefixat conceptual, caracteristic pentru maniera "impresionistă" a criticii de întâmpinare de la finele secolului al XIX-lea, criticul sesizează mutația simbolistă. Basmul ca ficțiune devine la rândul său generator de ficțiune prin sugestie, joc al imaginației
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe când la Mirea, dincolo de fluiditățile feminine, avem și un obiect al seducției, tânărul păstor refugiat pe vârful de munte. În cazul pictorului vienez este vorba de un efect asumat, pe când G.D. Mirea pare mai degrabă atras de transpunerea într-o cheie senzuală a scenei de basm. G.D. Mirea reia fragmente-variante din acest tablou separat, ca pe un puzzle care întârzie să reconstituie originalul, poate și datorită succesului pe care tabloul l-a avut la prima sa expunere la Paris, care i-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în Franța, unde laicizarea atinge cote semnificative, este timpul reînoirii gândirii religioase încurajată de papa Leon al XIII-lea în enciclica sa Rerum novarum, publicată pe 15 mai 1891 și care orientează solidaritățile catolice de la Monarhie spre Republică. Cristos redevine cheia noii sensibilități religioase a pictorilor naturaliști, dar mai ales simboliști. Numai că ilustrările sale dobândesc tenta unei martirologii senzuale, sau intră ca în desenele și gravurile lui Félicien Rops, într-un scenariu al unei malițioase cerebralități blasfemice atunci când nu apare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
faptul că sculptorul se inspiră din prima fotografie a artistului la tinerețe. Oscar Han plănuia un ansamblu alegoric, din care fac parte două Elegii din 1933 și 1934, care trebuiau să înconjoare soclul statuii. Un moment edificator pentru interpretarea în cheie simbolistă a figurii eminesciene îl constituie proiectul pentru un monument Eminescu realizat de sculptorul Dimitrie Paciurea. De-a lungul întregii cariere artistice a lui Dimitrie Paciurea există obsesia unui monument dedicat lui Eminescu, monument care nu s-a materializat. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bolgiei lui cu șerpi dantești, înconjurat de alte umbre, contorsionate pe soclu, de Ugolini tragici, amintire a lui Rodin din Porțile Infernului și a sclavilor michelangiolești"273. Cu referirea la macheta monumentului Eminescu, același binom tensionat este revendicat într-o cheie psihologist-sociologizantă de către Petru Comarnescu. Sculptura paciuriană nu este tributară actualității, ci se recomandă prin căutarea unor calități atemporale, sugestionând capacitatea poetului de a regăsi calea către lumină prin traversarea bolgiilor lumești, de extragere a sa din contigent. Petru Comarnescu apreciază
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
frământarea ridicată la simbol de părul vâlvoi ce pare o imensă vâlvătaie a răzvrătirii și a aspirației către o lume mai frumoasă și mai dreaptă"274. Voluntarismul cu parfum revoluționar al acestui portret este pus pe seama combativității artistului, descifrată în cheia unei sensibilități afine la Paciurea, pe care criticul îl vede ulterior absorbit de himerele sale. Portretul acesta revoluționar reprezintă o altă dimensiune a operei lui Eminescu, cea a articolelor sale politice, de o expresivitate virulentă, a filipicelor, atât cele din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o temă modelată pe un alt portativ decât cel romantic, pe cel simbolisto-decadent. Alexis Macedonski, fiul poetului Alexandru Macedonski, realizează un portret de artist, Compozitorul Robert Cremer, (ulei pe pânză, 0,722 x 0,815 cm, nedatat P.N.1255), în cheie simbolistă. Șirato observa caustic prezența ani în șir a taboului la expoziții: "D-l Macedonski nu a mai lucrat, se pare, de câțiva ani, căci expune mereu același Muzicant Craemer ce stă să cadă, de pe fondul de gobelin, afară din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
curajoasă privind o posibilă origine comună a tuturor himerelor paciuriene și anume cățelul pământului sau țâncul pământului, animal htonian, trăind sub crucile cimitirelor, paznic al sufletelor morților: Figura cățelului pământului ar putea constitui, de altfel, ambiția unei opere întregi și cheia interpretării tuturor himerelor lui Paciurea"345. Cercetătoarea își întemeiază afirmația pe câteva dintre desenele lui Paciurea, înfățișând himere similare cu Himera pământului aflate la picioarele unei cruci, dar și pe o mărturie a lui Victor Ion Popa privitoare la intenția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
amenințare apropiată și nu anunță nicio intruziune. Sfinxul lui Khnopff este pictat după chipul și asemănarea sorei sale Margueritte, față de care acesta nutrea o profundă afecțiune, relația cu sora sa fiind una din temele obsedante la Khnopff, temă transpusă în cheie simbolistă. În tabloul Mângâieri (1898), anxietatea nu a dispărut complet, ea rămâne la nivelul unei ambiguități care trimite și cu aportul aluziei biografiste la o serie de relații tabuizate. Paciurea distruge relația de cuplu fatal, litigios, himeră/sfinx/femeie-bărbat/victimă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tema femeii fatale, înscrisă în tipologia isteriei: "Legătura patologiei isterice cu sexualitatea, concluzia observației clinice, furniza atunci o cauțiune științifică multiplelor variațiuni pe tema femeii fatale care apărea în literatură"362. Raporturile trasate între viața sexuală și psihismul abisal constituie cheia de boltă a configurării tipului femeii fatale. Ca și Judith I, eroina ține agățat de degetele crispate capul lui Holofern riguros decupat de faldurile rochiei -, expresie a decapitării propriu-zise -, iar în primul tablou, de marginea acestuia. Și în acest caz
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În cronica pe care i-o face lui Theodor Pallady cu ocazia expoziției de Ateneu din 1913, Arghezi sesizează poate cel mai bine dimensiunea simbolistă a erotismului figurilor feminine ale lui Pallady și ambiguitatea care o însoțește. Un animism în cheie simbolistă definește deopotrivă tabloul ca obiect animat și subiectul lui: Tablourile sale sunt ființe întregi înzestrate cu suprasimțuri rafinate. Domnul Pallady tot visând, gândește însă și răscolește nevăzute simboluri"372. În spațiul visului, al transei, al extazului, au loc sublimările
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Florile răului, volum pe care Ion Minulescu îl introducea în bric-a-brac-ul "bazarului sentimental" al unei iubite, alături de cel al lui Villiers de l'Isle Adam, coincidență perfectă cu gusturile pictorului, epitomizând sensibilitatea simbolistă a epocii modelată livresc. Lectura este gestul cheie al reveriei simboliste, iar Pallady erotizează subtil spațiul reveriei căreia lectura, prin aluzie, îi servește drept anticameră. Tudor Vianu sesiza această alianță pusă în abis între pictură și poezia lui Baudelaire, a cărui carte se evidențiază pe o masă de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau înger"387. Dacă femeia romantică suferea de TBC, precum dumasiana Damă cu Camelii, unde însă se face simțită prezența maladivității proprii sensibilității decadente, femeia fragilă a decadenților și simboliștilor suferă de nervi. Caracterul său nevrotic se află transcris în cheie modernă. De cele mai multe ori, poza adoptată în contextul modern este cea a intelectualizării senzualității și informării culturale a erosului, de aici o nouă viziune "domestică" sau, mai precis, domesticită asupra femeii moderne. În perioada în care Octav Băncilă se află
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pierderi, ilustrată de tragedia orfică a pierderii Eurdikei, dar și a sfârșitului său. În ceea ce privește reprezentarea lui Orfeu în arta plastică, se poate observa că sensibilitatea simbolistă operează o altă selecție a episoadelor consacrate, sau oferă o tratare a lor în cheie proprie. Dacă în pictura din secolul al XVII-lea era privilegiată secvența în care Orfeu reușește să îmblânzească animalele grație lirei sale, ca la Paulus Potter, Orfeu îmblânzind fiarele (1650), Roelandt Savery, Orfeu cu animalele (1628?) sau Nicolas Poussin, Peisaj
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un Orpheus (1892) remarcabil pentru modelajul său, care transcrie tensiunea tulburătoare a unei creații care originează într-o imensă suferință. De la Orfeu și Euridice (1910) al lui Maurice Denis la Orfeu și Euridice (1922) al lui Charles Ricketts, tratarea în cheie simbolistă a temei, de la aspectele accentuat decorativiste la cele accentuat tragice, seducția pe care o exercită personajul depășește cu mult intervalul în care simbolismul se bucura de popularitate. Simbolismul în artele plastice cunoaște o metamorfoză în scurta etapă a orfismului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolist ca artist orfic, la Mina Byck Wepper, sau la o reprezentare a armoniilor poetice transcrise muzical într-un cadru vast de natură la Octav Smigelschi, pentru a nu pune la socoteală și portretele făcute diverșilor compozitori și muzicieni în cheia unei sensibilități simboliste care acordă combustiile creației cu intensitatea afectului și autoconsumul deplin. Sedus la rândul lui de mitul poetului orfic, Kimon Loghi (1873-1952) tratează tema într-un tablou intitulat Orfeu (ulei pe carton, 60 x 49 cm). Cântărețul din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ele a așezat o amforă pe marginea ei. Raportul dintre trecut și prezent este ambiguizat, în definitiv, nu poți plasa clar în timp scena, antichitatea pare să fie aievea, deși titlul tabloului îi indică caracterul fantasmal, de reconstrucție nostalgică în cheia sensibilității simboliste, unde fiecare element tinde să se transforme într-un simbol. Într-un alt tablou intitulat Vestale, putem observa un Loghi deja mediteraneizat, în culori calde, tot pe un fundal marin, însă cu mestecenii care stilizează verticalitatea accentuând deambulația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cuprinzând 123 de lucrări) conținea și un manifest polemic, subliniind necesitatea unei arte libere de orice constrângeri și incluzând prin aluzie și pe cea a unui cadru formal rigid, conservator și rezervat față de noutățile estetice. "Independența" este un alt cuvânt cheie utilizat de artiști. Cuvântul beneficia atunci de o bună cutie de rezonanță; în 1877 avusese loc Războiul de Independență, astfel încât insurgența grupului de pictori apărea motivată de o conștiință a valorii (ce se cerea afirmată împotriva oricăror constrângeri instituționale) și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-și găsi ecou și la secesioniștii români aflați în țară, Luchian, Vermont, Artachino, Grant, Verona și sculptorii care vor rămâne atașați familiei regale, Storck și Spaethe. Noul "cerc artistic" este mai exclusivist, neadmițând printre membri altceva decât artiști plastici. Termenul cheie îl reprezintă "tinerimea" prin referirea nu numai la o artă tânără, ci și la novismul mișcărilor secesioniste occidentale: Jugendstil în Germania, Arte Joven în Spania etc. Societatea beneficia și de sprijinul principesei Maria 495, care expune lucrări de artă decorativă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a cărei expoziție este comentată în Rampa 532, unde este reprodus unul dintre tablourile sale pe această temă, Țigancă cu ghiocei, într-o tratare destul de artificială, care o apropie de țigăncile lui Vermont. Există și excepții, țigănci prezentate într-o cheie naturalistă, precum Țigancă (Dena), (ulei pe carton, 0,400 x 0,328 cm, semnat și datat cu brun, 1926, P.N. 4275.) sau Țiganca cu coșul cu rufe (1913). Țiganca stă ghemuită, cu mâna în coșul cu flori, cu o cămașa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
majoritatea celor care-l au ca obiect pe celebrul Mecena. Adrian Maniu era îndrăgostit de una dintre demimondenele care frecventau casa lui Bogdan-Pitești. Seniorul l-ar fi invitat pe poet într-o cameră separată, lăsându-l să contemple prin gaura cheii spectacolul crud al femeii iubite făcând dragoste cu unul dintre servitorii săi. Cu un cinism profesat cu mare artă, Alexandru Bogdan-Pitești i-ar fi revelat sensul "fabulei" prozaic- concupiscente, ca rațiune a devenirii poetice, iar Adrian Maniu ar fi compus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]