26,395 matches
-
rigiditate visul, lipsa lui de flexibilitate semănînd cu deviza lui De Gaulle: În ciuda a tot și a toate". Era un efort disperat. Văleni, bastionul lui cultural, loc pe care Iorga îl considera ca fiind cel mai aproape de un sat sămănătorist, număra puțini oameni sămănătoriști, transformîndu-se în schimb într-o fortăreață legionară. Dar Iorga rămînea inflexibil. În timpul vieții lui Iorga era imposibil ca un politician romîn să găsească o soluție constructivă, iar situația aceasta s-a menținut mult după ce el părăsise scena
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui N. Iorga, vol. 281, doc. 149. Politicienii își fac dosare unul altuia. Supunerea și cooperarea murdară a lui Vasile Goldiș cu ungurii cum reies ele din aceste documente, contrastează cu vorbele rostite de el la Alba Iulia. Șeicaru a numărat 300 de deputați în această Adunare Națională care erau studenți ai lui Iorga, deci "iorghiști". Șeicaru, op.cit., p. 62. Vezi și Memorii, vol. II, p. 303 26 Șeicaru, op. cit., pp. 63-65 și Supt trei regi, p. 335 27 Memorii, vol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
000, În Ungaria 270.000, În Olanda 204.000, În România 200.000. Dintre aceștia, 5,7 milioane erau evrei și 221.000 rromi (cele mai mari procente fiind În rândul polonezilor, olandezilor și maghiarilor). Printre cauzele morților civile se numără: exterminarea În masă, În lagăre și pe câmpuri de execuție ce se Întindeau de la Odessa la Marea Baltică; bolile, malnutriția și Înfometarea (provocate sau nu); Împușcarea și arderea ostaticilor de către Wehrmacht, Armata Roșie și partizanii de toate felurile; represaliile Împotriva cetățenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale războiului. La sfârșitul anului 1945, numai În Berlin existau 53.000 de copii fără familie. Giardini del Quirinale din Roma au devenit celebre ca loc temporar de Întâlnire pentru miile de copii italieni mutilați, desfigurați și „nerevendicați”. Cehoslovacia eliberată număra 49.000 de orfani, Olanda 60.000, Polonia aproximativ 200.000, iar Iugoslavia probabil 300.000. Printre copiii mici erau puțini evrei; cei care au supraviețuit exterminării și pogromurilor din anii de război erau băieți aflați la vârsta adolescenței. La
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau chiar prea bine reprezentați În SS și În conducerea lagărelor de concentrare. Viața publică și cultura de elită erau dominate de simpatizanții naziști: 45 din cei 117 membri ai Orchestrei Filarmonice din Viena erau naziști (În timp ce Filarmonica din Berlin număra doar 8 membri de partid din 110 muzicieni). În aceste condiții, Austria a scăpat surprinzător de ușor. Din cei 130.000 de austrieci investigați pentru crime de război, 23.000 au fost puși sub acuzare, 13.600 găsiți vinovați, 43
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din prăpastie. Asistența socială universală nu era unica expresie a dorinței de schimbare după 1945. Primii ani postbelici au reprezentat o adevărată epocă a reformei comprimată, care a văzut rezolvarea multor probleme Îndelung amânate. Printre cele mai importante s-a numărat reforma agrară, considerată pe atunci de cunoscători drept cea mai stringentă dilemă a Europei. Greaua moștenire a trecutului apăsa Încă asupra țărănimii europene. Numai În Anglia, țările de Jos, În Danemarca, În ținuturile din Alpi și parțial În Franța se putea vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mulți erau de origine evreiască), să se Înscrie În tradițiile politice naționale - și chiar naționaliste - ale Poloniei. Cu toate acestea, ei ar fi rămas Întotdeauna o minoritate insignifiantă din punct de vedere electoral. Partidul țărănesc Polonez al lui Stanis³aw Miko³ajczyk număra 600.000 de membri În decembrie 1945, de zece ori mai mulți decât comuniștii din Partidul Muncitoresc Polonez (devenit, după asimilarea socialiștilor În decembrie 1948, Partidul Muncitoresc Unit Polonez). Dar Miko³ajczyk, care fusese În timpul războiului prim-ministru al guvernului polonez
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
angajați erau obligați să se implice de partea progresului și a Istoriei, indiferent de micile impedimente morale 7. Comunismul era important pentru intelectualii din Franța și datorită omniprezenței Partidului Comunist Francez (PCF). Deși nu a atins efectivele partidului italian omolog, numărând la apogeu 800.000 de membri, În anii imediat următori războiului PCF a avut chiar mai mult succes În alegeri, obținând 26% din voturi În 1946. și, spre deosebire de italieni, comuniștii francezi nu se confruntau cu un partid catolic de centru-dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a ultimilor patruzeci de ani. Calamitățile trecutului recent fiind Încă vii În memoria publică, europenii au abandonat ușurați politica mobilizării În masă. Administrația și serviciile au Înlocuit disperarea economică și speranțele revoluționare ca preocupări principale ale alegătorilor (printre care se numărau, pentru prima oară În multe locuri, femei); guvernele și partidele politice au reacționat corespunzător. În Italia mai ales, schimbarea era izbitoare. Spre deosebire de celelalte state mediteraneene - Portugalia, Spania și Grecia -, Italia a devenit o democrație și a rămas un stat democratic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dictatorul era acuzat că a „ignorat normele vieții de partid și a călcat În picioare principiile leniniste de conducere colectivă a partidului” - cu alte cuvinte, că lua deciziile de unul singur. Colegii săi de rang inferior (printre care Hrușciov se numărase Încă de la Începutul anilor ’30) erau astfel absolviți de responsibilitate atât pentru excesele lui criminale, cât și, mai important, pentru eșecurile lui politice. Hrușciov și-a asumat un risc calculat dezvăluind amploarea defectelor personale ale lui Stalin (șocând astfel și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
logică de vreme ce a venit momentul să facă schimbări Într-o țară a cărei elită politică, asemenea economiei, fusese distrusă de excesele staliniste. Sub dictatura lui Rákosi, 480 de personalități publice au fost executate Între 1948 și 1953 - fără a-i număra pe Rajk și alte victime comuniste; În aceeași perioadă au fost Închiși peste 150.000 de oameni, dintr-o populație de mai puțin de 9 milioane. Nagy a rămas prim-ministru până În primăvara anului 1955. În acel moment, Rákosi - care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe care nu l-am mai făcut”2. O problemă era forța de muncă. Fabricile britanice erau ticsite de bărbați (și câteva femei) care erau dintotdeauna organizați În - literalmente - sute de asociații meșteșugărești: În 1968, fabricile de automobile British Layland numărau 246 de sindicate diferite cu care managementul trebuia să negocieze separat fiecare detaliu de normă de muncă și salarii. Era o epocă de ocupare completă a forței de muncă. Menținerea ocupării complete era chiar obiectivul social principal al fiecărui guvern
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
târziu până la 16 ani (1972). În Italia, unde copiii abandonau studiile pe la 11 ani În primii ani postbelici, școala a devenit obligatorie până la 14 ani În 1962. Între 1959 și 1969, numărul elevilor italieni s-a dublat. În Franța, care număra În 1950 doar 32.000 de bacheliers, proporția a crescut de peste cinci ori În numai două decenii: În 1970, posesorii unei diplome de bacalaureat reprezentau 20% din segmentul lor de vârstă. Aceste transformări În educație au avut implicații explozive. Până
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ele nu compensau venitul pierdut. În ciuda generației precedente de reformatori, animată de cele mai bune intenții, Oxford, Cambridge, École Normale Supérieure, univeristățile din Bologna sau Heidelberg și celelalte instituții vechi și prestigioase din Europa rămâneau, practic, inaccesibile. În 1949, Suedia număra 15.000 de studenți, Belgia 20.000. În toată Spania existau doar 50.000 de studenți și mai puțin de 100.000 În Marea Britanie (la o populație de 49 de milioane). În acel an, studenții francezi nu depășeau 130.000
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evrei rămași În Polonia, circa 20.000 au plecat În 1968-1969; au rămas doar câteva mii, În special bătrânii și tineretul - inclusiv Michnik și colegii lui studenți, care Își executau sentințele. Printre cei care au profitat de aceste tulburări se numărau Moczar și suporterii săi, care au preluat funcții de partid și de stat rămase vacante după plecarea evreilor. Perdanții, pe lângă evreii polonezi, au fost: instituțiile educative ale țării (care au pierdut mulți savanți și profesori eminenți, inclusiv pe Ko³akowski, care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unească cele șase provincii din nord cu restul Irlandei. Dar existau diferențe semnificative. Cum o Irlandă independentă exista deja, rebelii aveau, cel puțin În principiu, un țel național fezabil În jurul căruia Își puteau ralia suporterii. Pe de altă parte, Irlanda de Nord număra mai multe comunități, Între care existau distincții străvechi. Ca și Algeria franceză, Irlanda de Nord (Ulster) era concomitent o rămășiță colonială și o parte integrantă a națiunii metropolitane. Când Londra a redat, În fine, Irlanda irlandezilor, În 1922, Marea Britanie a păstrat cele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost răsfățată și flatată. Victoria ei În războiul civil era celebrată anual pe străzile marilor orașe; pierderile erau comemorate demonstrativ În monumentala Vale a celor Căzuți, terminată În septembrie 1959. Rangurile și decorațiile se Înmulțeau: când a căzut regimul, armata număra 300 de generali și un ofițer la fiecare 11 soldați (proporția cea mai ridicată din Europa). În 1967, o Lege Instituțională a Statului Învestea oficial forțele armate cu responsabilitatea de a garanta unitatea națiunii și integritatea ei teritorială, apărând „sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
accidente tragice și perfect evitabile, au contribuit nu numai la căderea guvernului conservator doi ani mai târziu, ci și la sfârșitul ciclului de privatizări și la discreditarea retrospectivă a Însuși thatcherismului În aspectele lui extreme. Printre victimele doamnei Thatcher se numără chiar propriul ei Partid Conservator. Când Doamna de Fier a isprăvit treaba, acesta - partidul „natural” de guvernământ al țării timp de aproape un secol - nu mai avea program, nu mai avea lideri și, după părerea multora, nu mai avea suflet
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
opiniei publice. Dar numai acasă: În alte părți, „Gorbimania” era În floare. În vizitele tot mai dese peste hotare, Gorbaciov era copleșit cu onoruri de politicienii vest-europeni și aclamat de mulțimi entuziaste. Către sfârșitul anului 1988, Margaret Thatcher, care se număra printre cei mai Înflăcărați suporteri ai lui Gorbaciov, a proclamat „sfârșitul” Războiului Rece. În Europa de Est această afirmație ar fi putut părea hazardată - dar și acolo Mihail Gorbaciov era extrem de popular. „Democrațiile populare” urmăreau cu sufletul la gură eforturile interne ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-i era cântată În ditirambi care l-ar fi jenat până și pe Stalin (dar poate nu pe nord-coreeanul Kim Ir Sen, cu care liderul român era comparat uneori). Printre epitetele aprobate oficial de Ceaușescu pentru relatarea realizărilor sale se numărau: Marele Cârmaci, Făuritorul Epocii de Aur, Marele Arhitect, Vizionarul, Titanul, Fiul Soarelui, Cel Mai Iubit Fiu al Neamului, o Dunăre a Gândirii și Geniul Carpaților. Lingăii din jurul lui Ceaușescu nu spuneau cu voce tare ce credeau despre toate acestea. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Volînia de Vest; populația poloneză locală a fost strămutată spre vest, În schimbul etnicilor ucrainieni evacuați din Polonia. Aceste schimburi de populație și exterminarea populației locale evreiești În timpul războiului au dat naștere unei regiuni omogene după standardele sovietice: dacă Republica Rusă număra În 1990 peste 100 de minorități, dintre care 31 locuiau În regiuni autonome, Ucraina era ucraineană În proporție de 84%. Ceilalți locuitori ai republicii erau ruși (11%), restul (5%) fiind un amestec de moldoveni, polonezi, maghiari, bulgari și evrei supraviețuitori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Tiraspol (principalul oraș din estul Moldovei, dincolo de Nistru, unde rușii și ucrainenii formau majoritatea locală) a proclamat o Republică Socialistă Sovietică Transnistreană Autonomă; În prealabil, În sud-est se formase o Republică Socialistă Sovietică Găgăuză. Dat fiind faptul că găgăuzii nu numără mai mult de 160.000 și că „Transnistria” e o fâșie de pământ cu o suprafață de 4.000 de kilometri pătrați și cu o populație sub 500.000 de locuitori, apariția acestor „republici autonome” poate părea aberantă, acea reductio
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evrei În lagărele morții), cât și de dependența totală față de stăpânul nazist. După eliberare, Cehoslovacia a fost restaurată ca un stat unic și manifestările naționalismului slovac au fost descurajate. Ba chiar, În primii ani de stalinism, „naționalismul burghez slovac” se număra printre capetele de acuzare fabricate pentru inculpații din procesele-spectacol: Gustáv Husák a petrecut șase ani În Închisoare sub această acuzație. Cu timpul, comuniștii din Cehoslovacia, ca toți ceilalți, au constatat că Încurajarea unui naționalism moderat putea fi avantajoasă. Răspunzând unei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
i-a defavorizat drastic pe musulmanii din Bosnia și acest lucru explică o mare parte din pierderile lor militare substanțiale dintre 1992 și 1995. Singurul succes concret al comunității internaționale Înainte de 1995 a fost instalarea unei forțe de protecție ONU numărând 14.000 de soldați În Croația, pentru a-i ține la distanță pe sârbi și croați după Încetarea luptelor, plus amplasarea În câteva orașe din Bosnia (desemnate „zone sigure”) a unor trupe de menținere a păcii cu misiunea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
menționat mai sus, semnele de corupție personală erau remarcabil de puține (cele mai multe infracțiuni și delicte au fost săvârșite literalmente pentru binele partidului 26); cu toate acestea, câteva figuri foarte marcante au fost excluse brusc din viața publică. Printre ele se numărau oameni precum González, fostul premier francez Alain Juppé și liderii venerabili ai creștin-democraților italieni, dar și fostul cancelar german Helmut Kohl, eroul unificării, care s-a compromis refuzând să divulge numele celor care Îi finanțau partidul. Fără imunitatea prezidențială, Jacques
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]